Disidentul politic și supraviețuitorul lagărelor staliniste din Siberia, Ion Moraru, s-a stins din viață, la vârsta de 90 de ani.

Ion Moraru s-a născut la 9 martie 1929, în satul Mândâc, raionul Drochia. La o vârstă foarte fragedă, de doar 17 ani, Moraru a început o luptă crâncenă cu regimul sovietic de ocupație. Împreună cu colegul său de clasă, Petre Lungu, a fondat un grup de rezistență antisovietică ”Sabia Dreptății”. Grupul a fost descoperit de agenții NKVD în 1950, iar toți membrii organizației au fost arestați.

Următorii zece ani din viață, Ion Moraru i-a petrecut în Gulagul stalinist. Activistul anticomunist a fost întemnițat timp de un an în același lagăr cu romancierul și disidentul rus Aleksandr Soljenițîn.

A sărit în sus de bucurie când a fost condamnat la 25 de ani de închisoare, pentru că se aștepta să fie condamnat la moarte pentru activitate antisovietică. I-a mulțumit lui Dumnezeu pentru că în închisoare a avut ocazia să cunoască cele mai luminate minți ale timpului, din spațiul sovietic, inclusiv pe disidentul rus, Alexandr Soljenițîn. 

După căderea comunismului a scris trilogia autobiografică „Pustiirea", „Treptele infernului” și „Fata cu miros de busuioc”. Încă din anii mișcării de eliberare și renaștere națională, a fost un membru activ al Partidului Popular Creștin Democrat.
 
Ion Moraru a fost distins cu ”Ordinul Republicii”, iar starețul Mănăstirii Putna i-a înmânat Ordinul ”Ștefan cel Mare și Sfânt” din partea Patriarhiei Române.