Astăzi este la modă să răzi de tradiţiile şi limba română autentică, preferându-se importurile, neologismele cu iz academic, neapărat asezonate cu englezisme pentru a părea mai "în pas cu vremurile".

Iată însă că s-a descoperit o scrisoare a marelui Constantin Brâncuşi, oltean de la Hobiţa, care le-a scris neamurilor rămase în ţară.

Saptamanile indragostitilor: 2-15 februarie. Toate ofertele

În scrisoarea către "nea Vasile şi nea Petrică", unul dintre cei mai mari sculptori ai lumii se exprimă în cel mai curat grai gorjenesc,nesfiindu-se să folosească perfectul simplu, dar şi cuvinte precum "ciopleli" în loc de "sculpturi", ceva de neînchipuit în zilele noastre.

Din scrisoare, aflăm că pe Brâncuşi îl "prinse iar doru de acasă" dar şi supărarea la faptul că vechiul său amic, Vasile Morţun, acum ajuns ministru, l-a ignorat.

Brâncuşi le povesteşte rudelor sale cum gătea mâncarea noastră românească la Paris. "am zis că aici stau într-o casă cu 6 etaje, am mulţi amici dă tate naţiile. Io stau jos şi uşa mea dă la atelier dă chiar în bătătură şi cum până acu nu dădu neaua p’aici şi nici frig nu e aseară scosei chirostriili în curte şi pusei de’o mămăligă cu 3 pui fripţi pă jar cu usturoi, dă câte ori fac mămăligă miaduc aminte de nopţile pe care le petrecurăm în Mai la Măgura şi mă învăţă tanti Manda să las mămăliga să se lichească de fundu ceaunului.[...]Mămăliga o făcui într’un tuci de o vadră să i satur şi să dusă fumu în tătă mahalaua Montparnassului", scria el în scrisoarea către neamurile sale.

scrisoare-constantin-brancusi

Din toată epistola reiese dorul de ţară al marelui artist: "V’am spus că aici în mahalaua asta s’adunară din toate părţile lumii, italieni, ruşi, chinezi, ăştia au o droaie de restaurante, tăţi mă învită în ţara lor că aş duce’o ghini şi io le zic dacă ghini îi la ei ce dracu caută la Paris. Io cu mare drag mă apucai să vă scriu fiindu’mi tare dor de pămîntu nostru.[...]Acu că se apropie sîntu Crăciun şi sărbătorile de iarnă vă urez multă sănătate lu tanti Didina lu tanti Manda şi la toţi copchii multe felicitări de sărbători şi să petreceti cum numa la noi pă pămînt Românesc se poate“.

Epistola a fost scrisă de Brâncuşi pe data de 3 decembrie 1914, la aproape zece de ani de la sosirea la Paris şi a fost publicată de revista «Observator Cultural».

Iată scrisoarea integrală
Nea Vasile şi nea Petrică,

Nici măcar nu mă mai aşteptam să-mi scrieţi, dar iată că de vreo lună nu mai trecui prin Place Dauphine.

Ieri cînd trecui pe la un amic de’l lăsai în locul meu la mansardă, mă strigă portaru şi’mi dete vreo 8 scrisori sosite din ţară în care o găsii şi p’asta de la aldi matale. NeaVasile şi nea Petrică io vă dădui adresa asta că aci mă cunoaşte şi poştaşu şi portaru casei şi mi le păstrează.

În casa în care am atelieru de vreo 7 ani îmi mai dădu proprietaru încă o cămăruţă care are uşe în atelieru meu. Acolo io mai dormeam din cînd în cînd dară fiind şi chiria mică cam preţ de 8 pâini. Cînd mă întorsei din ţară mă aflai cu un bun amic care’i bucătar la un restaurant din Paris, care taman că se însură şi venea cu muierea după el, unde stătea mai era cu vreo 3 în cameră. Mă rugă dacă ştiu o cameră şi io mă oferii să’l las în locu meu de atunci îmi luai catrafusele şi mă mutai cu totu, dormii o lună cu pietroaiele şi buştenii la un loc pînă mă procopsi proprietaru cu încă o cămăruţă.

Cînd plecai din Bucuresci tare mîniat plecai, vă zisei io că după ce sînt gata cu lucrarea coanei Elisa, plec la Bucuresci cu proiectu fîntînii lui Haret din faţa Universităţii. Cînd ajunsei la ministru de cine credeţi că dau, de Morţun, un vechi amic care mă ajută pă la ’906 la o expoziţie să vînd capu de copil din bronz (1), iată că ajunse ministru.

Dar ce credeţi mai mare mîhnire nici că se putea, bunul meu amic (2) nici nu se uită la mine şi mă refuză cu a mai mare neruşinare. Daia vă zic că fusei tare mîniat. Acu stau cu proiectu în atelier şi mă gîndesc că ghini mi’ar fi prins să fi lucrat în ţară. Mă întrebaţi ce făcui cu expoziţia, cum tare mă mîniai lăsai măiastra mea şi capu Muzei în grija Dnei Cecilia (3) pictoriţa a de mă vizitează la Paris am mare încredere în ea. Io atunci zisei să le pui într’o expoziţie da mîhnit cum fusei plecai cam pe 17 Iunie din ţară. Acu îmi mai trecu şi cum găsii scrisoarea de la aldi matale ia că mă prinse iar doru de acasă. Pe aici începu răzbelu şi tătă lumea fierbe, încă la Paris îi linişte. În iarna asta mă pregătesc să plec la Chicago în America (4) unde mă invită ăi de la muzeul lor să le torn şi lor măiastra mea în oţel inoxidabil. Nea Vasile îmi pari ghini că ţi plăcu Călăreaţa şi icoana de ţi’o lăsai la nea Petrică. Mă întrebaţi dacă fac şi aici Călăreţe şi Vînoase d’alea. Apăi să ştiţi că de ar fi de pe ăştia ar trebui să cioplesc în fiece zi cîte una. Păi io numa cu astea mă ţiu că le vînd ăl mai ghini din tăte cioplelile mele. Numa ieri ce vîndui una la un pictor american (5) de’i vecin de uşe cu mine, e vinit taman din nordu Americii fiu de telectuali cu mari legături în tăt Parisu.

V’am zis că aici stau într-o casă cu 6 etaje, am mulţi amici dă tate naţiile. Io stau jos şi uşa mea dă la atelier dă chiar în bătătură şi cum pînă acu nu dădu neaua p’aici şi nici frig nu e aseară scosei chirostriili în curte şi pusei de’o mămăligă cu 3 pui fripţi pă jar cu usturoi, dă cîte ori fac mămăligă miaduc aminte de nopţile pe care le petrecurăm în Mai la Măgura şi mă învăţă tanti Manda să las mămăliga să se lichească de fundu ceaunului. Aşa făcui io aseară dă’i băgai pă toţi în draci, ieşiră pe la ferestre dă ziceai că’s lupi flămînzi. Le strigai să coboare da fie ce să aducă şi vreo două sticle de vin. S’apăi să fi văzut ce se bătea turcii la gura americanului ş’a italienilor de ziceai că nu mîncară de cînd îi fătară muică sa şi să’ncinse un chef pă cinste.

Mămăliga o făcui într’un tuci de o vadră să i satur şi să dusă fumu în tătă mahalaua Montparnassului. Dapăi cînd mă gîndesc că vine Crăciunu şi tare îi ghini acolo la aldi matale mai că mi vine să sui în tren că e gara lîngă mine (6) s’aud trenurile fluierînd zi şi noapte, dacă n’ar fi cu plecarea în America mai că aş fi venit. Mă întrebaţi cum o duc. Ce să zic, no duc io ghini da nici să mor nu pot că mai am multe de făcut.

V’am spus că aici în mahalaua asta s’adunară din toate părţile lumii, italieni, ruşi, chinezi, ăştia au o droaie de restaurante, tăţi mă învită în ţara lor că aş duce’o ghini şi io le zic dacă ghini îi la ei ce dracu caută la Paris. Io cu mare drag mă apucai să vă scriu fiindu’mi tare dor de pămîntu nostru. Să vă mai zic şi una hazlie, veni la mine un cîrciumar de’şi făcu cîrciumă nouă şi mai făcu şi cîteva camere de adună muieri cu felinar roşu, asta ar vrea să’i fac eu un gard dă piatră da în fiece par să’i fac cîte o Vînoasă. Mă prinsă rîsu la început, da el nimic, aşa să il fac, greu scăpai de el zicîndu’i că nu’l lasă ăl dă sus şi pă mine malungă din oraş.

Nea Vasile şi nea Petrică nu trebuie să’mi mulţămiţi dă cioplelile ce vi le făcui, io trebuie să vă mulţămesc pentru cîte făcurăţi pentru mine, că mai văzui io fraţi da ca aldi matale mai rar. Acu că se apropie sîntu Crăciun şi sărbătorile de iarnă vă urez multă sănătate lu tanti Didina lu tanti Manda şi la toţi copchii multe felicitări de sărbători şi să petreceti cum numa la noi pă pămînt Românesc se poate.

 

Vă mai scriu aci adresa mea

54 rue de Montparnasse

Paris France

Pentru toată viaţa cu tot devotamentul

C. Brâncuşi

3 Decembrie 1914


Legenda


1. Cap de copil, bronz, lucrare care se află în colecţia Muzeului de Artă din Craiova.

2. Este vorba de Vasile Morţun, om politic. Ca student la Paris, se numără printre întemeietorii Cercului socialist şi este fondator al revistei Dacia viitoare. Va fi parlamentar, ministru al Lucrărilor Publice, ministru de Interne. Ca ministru al Lucrărilor Publice, i-a respins lui Brâncuşi proiectul „Fîntînii lui Haret“, care urma să fie amplasată în faţă a Universităţii din Bucureşti.

3. Este vorba de pictoriţa Cecilia Cuţescu, măritată cu sculptorul Fr. Stork.

4. O informaţie care nu apare în monografiile dedicate sculptorului.

5. Se pare că este vorba de Steichen, marele fotograf.

6. Este vorba de gara Montparnasse.