Dragii mei,

Scriu aceste rânduri pentru voi și pentru copiii mei pe care îi cresc cu toată dragostea de care sunt în stare. Aş vrea ca aceste cuvinte să vă arate o frântură din lumea în care trăim acum, din toată această răsturnare concertată a adevărului și a reperelor, iar astfel să reuşiţi să vă păstraţi pe calea curată a credinţei în Dumnezeu, singura alternativă ce ne rămâne tuturor. Fiți sinceri și curați în tot ce faceți, ca si când Dumnezeu ar fi de față, cum bine spunea Ernest Bernea. Şi mai ales să vă creaţi exerciţiul alegerii între bine și rău. Gândiți cu mințile voastre, încercați să vă deprindeți cu exercițiul discernământului, ca să vă puneți la adăpost viețile.

Aţi văzut poate cu toţii cum zilele trecute, la Eurovision, a fost pusă în scenă o piesă de teatru cu un personaj menit să şocheze pe toată lumea, cu păr pe faţă și îmbrăcat în rochie. Spun că este teatru deoarece este o practică frecventă aceasta, mai ales în lumea circului, de a pune pe afişul spectacolului o creaţie monstruoasă, inedită, spre a atrage publicul să intre și să plătească intrarea. ”Femeia-şarpe”, ”omul-maimuţă”, ”omul cu picioare de cal” etc toate acestea fac parte din strategia de atragere a publicului, de stârnire a curiozităţii specifice spectacolelor de circ. Spectacolul Eurovision a avut zeci de milioane de privitori, prestația a adunat, deja, pe YouTube, mai mult de cinci milioane de vizionări. Cei care au creat această strategie știu că o astfel de expunere duce la desensibilizare, în rândurile audienței. Cu alte cuvinte, după un timp devine firesc să coabităm cu imaginea…

Personajul cu pricina a fost creat special prin tehnici de marketing vizual, dar de această dată a fost fabricat și pus pe afiş mai ales spre a transmite lumii un mesaj de ”toleranţă” pentru ”cei altfel”. Apariţia inedită a fost creată special spre a lansa în spaţiul public această falsă dezbatere despre ”acceptare”. O dezbatere care nu este sau nu ar fi necesară dacă iubim oamenii și urâm minciuna. Dar poate fi acesta și un semn al lipsei noastre de iubire și un motiv în plus de exerciţiu al iubirii. Uitați-vă cu atenție, dragii mei, la reacțiile strânite. Jurnaliști importanți au dezavuat acest spectacol bolnav, fără a fi, neapărat, niște mărturisitori. O întreagă Europă s-a trezit. Oamenii și-au dat seama că au nevoie să se întoarcă la firesc, fiindcă firescul trăiește în ființa lor în chip tainic.

Observaţi cum, în cadrul acestei dezbateri, fabricată printr-o apariţie şocantă pe scena Eurovisionului, într-un mod subtil, noi concepte apar, sunt aduse în discuţie și sunt impunse noi cuvinte. Orice cuvânt are o încărcătură emoţională, este purtătorul unei energii proprii. Prin noile cuvinte impuse opiniei publice se forţează intrarea într-o anumită ”logică a discursului”, se manipulează. Una este să spui ”te tolerez” și alta este să spui ”te iubesc”. Una este să spui ”cei altfel”, alta este să spui ”semenii mei”, ”aproapele meu”. Hristos nu ne-a spus rece, impersonal: ”Toleraţi-vă!” ci ne spune cald și personal: ”Iubiţi-vă!”. Dar ne spune și că ”cei păcătoşi nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu” iar acest lucru trebuie mărturisit, reamintit în societatea actuală. Altfel se ajunge la momente cum a fost cel de acum în care o rătăcire a firii trece drept ”normalitate”, iar în curând nu vom mai şti să deosebim binele de rău și adevărul de minciună. Sunteți datori mai ales pentru voi și pentru copiii voștri care sunt sau care vor fi.

Dragilor, la sfârşitul acestor rânduri vă îndemn să staţi deştepţi și curaţi, în Biserica lui Hristos, singurul izvor de repere și de sens al lumii acesteia. Doar aici suntem apăraţi, doar raportându-ne la Adevăr putem deosebi minciuna.

Cu prietenie și dragoste,

Iulian Capsali