ascultă articolul

Preşedintele Asociaţiei Învăţătorilor din România, Viorel Dolha, a făcut public un document emis recent de Ministerul Educaţiei de la Belgrad, semnat de însuși ministrul de resort, prin care se dă undă verde predării în şcolile din Serbia de răsărit a "vorbirii valahe cu elemente de cultură naţională". În martie 2012, Serbia se angajase în scris, în fața Uniunii Europene, să nu standardizeze o nouă limbă diferită de limba română.

Astfel, după ce 1617 elevi din Bor şi Zajecear au optat în martie 2013 pentru limba română, autorităţile sârbe au luat următoarele măsuri:

• 1. Au schimbat în iulie 2013 legea încât să nu poată fi angajaţi profesori de-ai locului care să le predea (până atunci le-ar fi fost suficientă limba română învăţată în familie)


• 2. Nu au mai permis şi altor elevi (din Branicevo, Morava etc) să opteze şi ei pentru limba română deşi în aceste zone sunt de două ori mai mulţi români decât în Zajecear (după recensământul sârb din 2011)


• 3. În august 2013 au publicat în monitorul oficial programa şcolară pentru ,,vorbirea valahă”


• 4. În septembrie 2013 cei care optaseră pentru limba română sunt puşi să aleagă între limba maternă şi informatică


• 5. În noiembrie, celor câteva sute de elevi care nu au renunţat la opţiunea pentru limba română în ciuda presiunilor, li se fixează un orar infernal (mult după terminarea cursurilor sau chiar seara, în alte şcoli decât cele în care învaţă ei şi se pare că fără abecedare deşi există în Serbia aprobate abecedare în limba română)

Viorel Dolha mai scrie că în Maidanpek erau suficienţi copii pentru limba română dar nu s-au găsit profesori autorizaţi în limba română care să răspundă noilor prevederi legale făcute exact pentru ca profesorii din zonă care cunosc limba română din familie să nu poată ocupa postul!

Strigător la cer este că în limba valahă (inexistentă!) se permite să se predea deşi în această limbă în mod cert nu există nimeni calificat conform aceleiaşi legi! Iar Serbia permite predarea limbii valahe şi nu a limbii române!

Legea privind bazele sistemului de educatie ("Zakon o osnovama sistema obrazovanja i vaspitanja") prin care, în iulie 2013, la articolul 121, ministerul educaţiei de la Belgrad (vezi Monitorul Oficial al educaţiei din Serbia nr. 55 din 3 iulie 2013) a schimbat legislaţia încât practic să nu mai fie profesori care să le predea orele de limbă română. Din iulie 2013 orele de limbă română pot fi predate doar de profesorii care au studiat ei înşişi în limba română atunci când au fost elevi sau studenţi.

Este ştiut însă că niciodată în zonă nu a fost învăţământ de limbă română, deci niciunul dintre actualii profesori care cunosc limba română din familie nu au învăţat această limbă la şcoală. Conform acestei legislaţii, dintre sutele de profesori de etnie română din zonă nu îndeplineşte niciunul condiţiile pentru a preda abecedarul în limba română. Legislaţia de până în iulie 2013 le permitea să predea ore de limbă română şi celor care cunoşteau această limbă doar din familie.

Statul sârb se eschivează mereu de la îndeplinirea prerogativei sale de stat laic de a aproba/aviza construcţia şi funcţionarea bisericilor dorite de enoriaşii români.

Serbia sugerează mereu că biserica română ar trebui să negocieze cu biserica sârbă când nu este nimic de negociat. Partea română şi forurile internaţionale care monitorizează respectarea drepturilor omului trebuie să afirme răspicat că prevederile din constituţia sârbă nu trebuie ,,negociate” de nimeni. Partea română şi forurile internaţionale şi europene care monitorizează respectarea drepturilor omului trebuie să ceară respectarea legislaţiei sârbe în care se prevede că primăriile şi ministerele eliberează avize de construcţie.

Este de nepermis ca enoriaşii care doresc biserică română să ceară aviz bisericii sârbe! Aşa ceva nu se întâmplă niciunde pe mapamod fiindcă nicun cult/biserică nu ar încuraja vreodată funcţionarea în zonă a vreunui alt cult/biserică. Poate doar în Iran oricine vrea să ridice o biserică de altă confesiune trebuie să ceară aprobarea aiatolahului! În ţările laice statul veghează la respectarea libertăţilor religioase şi nu îndeamnă bisericile şi cultele să se ,,vegheze” şi aprobe între ele!

În România este foarte bine pus la punct modul în care li se aduce la cunoştinţă dreptul la învăţământ total în limba maternă (vezi Art. 68. – Inspectoratele şcolare judeţene şi al Municipiului Bucureşti, precum şi conducerile şcolilor vor aduce la cunoştinţa părinţilor şi a elevilor de diverse etnii prezenta metodologie şi o vor afişa în loc vizibil şi protejat, în şcolile care fac obiectul metodologiei, pentru ca aceştia să poată beneficia – în cunoştinţă de cauză – de drepturile pe care le au.).

În România sunt prevăzute sancţiuni pentru directorii care nu anunţă toţi elevii de acest drept al lor şi dacă vreun elev este lipsit de dreptul de a învăţa limba maternă!

Fiecare inspectorat şcolar din România are un inspector pentru minorităţi, chiar dacă în acel judeţ minoritarii sunt foarte puţini!
În România, toţi învăţătorii care predau şi limba maternă au salariu mai mare (Art 34) fiindcă au un număr de ore de predare mai mare, limba maternă adăugându-se celorlalte discipline (de la matematică la innformatică, ştiinţe etc).

Pentru predarea limbii materne, în România, nu există număr minim de elevi. Totul se face astfel încât să se favorizeze studiul limbii materne.

În Serbia situaţia la zi a asigurării drepturilor românilor este diferită de la o zonă la alta, potrivit lui Viorel Dolha:

1) Voivodina: situaţie normală.
2) Serbia de răsărit: aici sunt două stări de lucruri:

a) Judeţele Bor şi Zajecear:

• S-a făcut o anchetă oficială în martie 2013 şi 1617 familii au optat pentru copiii lor să studieze ore de limbă maternă română începând din 1 septembrie 2013;
• În iulie 2013 ministerul educaţiei de la Belgrad a schimbat legislaţia încât practic să nu mai fie profesori care să le predea orele de limbă română. Din iulie 2013 orele de limbă română pot fi predate doar de profesorii care au studiat ei înşişi în limba română atunci când au fost elevi sau studenţi. Este ştiut însă că niciodată în zonă nu a fost învăţământ de limbă română, deci niciunul dintre actualii profesori care cunosc limba română din familie nu au învăţat această limbă la şcoală. Conform acestei legislaţii, dintre sutele de profesori de etnie română din zonă nu îndeplineşte niciunul condiţiile pentru a preda abecedarul în limba română.

Legislaţia de până în iulie 2013 le permitea să predea ore de limbă română şi celor care cunoşteau această limbă doar din familie.

•  În septembrie 2013 celor 1617 elevi care aleseseră din martie limba română ,,pentru noul an şcolar” li se refuză acest drept şi sunt puşi să aleagă între limba maternă şi informatică! Este de neacceptat să pui noua generaţie să aleagă între informatică şi limba maternă!

• Abia la sfârşit de noiembrie 2013 au început studiul limbii române vreo 400 elevi dintre cei 1617 care o ceruseră încă din martie 2013. Chiar şi pentru aceştia 400 cursul de limbă română este fixat în orar la ore chiar de seară care îi descurajează în mod vădit sau îi pune în situaţia de a nu se putea deplasa de acasă la şcoală la acea oră la care nu mai sunt mijloace de transport şcolar. Orarul s-a întocmit astfel fiindcă sunt profesori puţini, iar profesori sunt puţini pentru că în iulie 2013 s-au făcut astfel de modificări legislative încât sute de profesori din zonă de etnie română să nu aibă dreptul să o predea propriilor elevi.

b) Judeţele Branicevo, Pomoravski, Podunavski şi regiunea Belgrad:

• În aceste judeţe nu s-a făcut anchetă la iniţiativa şcolilor, ba mai mult, în multe cazuri nu s-au primit (înregistrat) nici cererile pentru ore de limba română făcute de părinţi la iniţiativa lor. Consiliul local Kucevo i-a acuzat chiar public pe aceşti părinţi pentru această ,,faptă”! Cum să nu poată opta pentru limba română şi elevii din judeţul Branicevo şi Podunavski când acolo sunt de două ori mai mulţi români decât în judeţul Zajecear (conform recensământului oficial sârb din 2011)!?