ascultă articolul

Constantin Cojocaru are 95 de ani şi este din satul Sofia, Basarabia( actuala Republica Moldova) şi la 21 de ani era sub arme, luptând împotriva comunismului reprezentat, atunci, de Uniunea Sovietică. Un om simplu, demn, un adevărat model pentru unii concetăţeni de-ai noştri, care nu se sfiesc să se umilească pentru o tigaie sau un mic gratuit.

Chiar dacă de-atunci a trecut multă vreme, bătrânul nu uită grozăviile războiului. Povesteşte Constantin Cojocaru:

"Soldații români s-au oprit să se odihnească pe un lan de floarea soarelui. Iar în pădurea de alături se odihnea un pluton de ruși, care a vrut să-i ia ostatici pe români. Totuși un ostaș de-al nostru i-a depistat și a transmis prin stația radio că în acea zonă se apropie sovieticii”. Din păcate, continuarea a fost tragică: artileria românească a tras în tot ce mişca, inclusiv în proprii camarazi. Au pierit atunci 18 sovietici și 254 de români, a povestit fostul soldat.

După 23 de august, Constantin Cojocaru a luptat împotriva foştilor camarazi, iar după 1945, a început prigoana comunistă împotriva sa şi a familiei sale.

"Am rămas săraci. Pământul, casele, oloinița au devenit ale statului. Noi nu mai aveam nimic. Tata s-a dus în pădure să facă butoaie. Eu, învățasem în România să conduc, și lucram ca tractorist pentru sovietici", şi-a amintit Constantin Cojocaru.

Mai târziu, Constantin Cojocaru avea să treacă prin alte necazuri: soţia sa a fost deportată de bolşevici în Siberia, iar mai târziu a urmat şi el. Până la urmă, totul s-a terminat cu bine, bătrânul mai având un singur regret:..."Mă tem că voi muri și n-o să mai văd România Mare, în care m-am născut și pentru care am luptat".

Mai multe detalii despre povestea lui Constantin Cojocaru puteţi citi aici.