ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Ziua Eroilor* va aduce probabil titluri alarmiste în presa elitistă despre o febră populistă dezlănțuită în Europa și reflectată în rezultatele șocante ale alegerilor pentru Parlamentul European.

Frontul Național al lui Marine Le Pen a ieșit, pentru prima dată, în fruntea alegerilor în Franța, la fel și partidul UKIP (The United Kingdom Independence Party – Partidul pentru Independența Regatului Unit) al lui Nigel Farage, în Marea Britanie.

Ce se întâmplă în Europa?

În cartea sa nepublicată, Leviathan-ul și dușmanii săi, regretatul meu prieten Sam Francis scria despre criza iminentă a „statului managerial soft”, a cărui întruchipare desăvârșită este Uniunea Europeană.

Oswald Spengler a folosit cuvântul „civilizație” pentru a descrie „faza terminală a unui organism cultural în descompunere”, scrie Francis. În 1941, Pitirim Sorokin a descris astfel caracteristicile „civilizației” spengleriene:

„Cosmopolitanism și megalopolis vs. «acasă», «rasă», «legături de sange» și «patrie»; ateism științific sau o metafizică abstractă, moartă în locul religiei inimii; «pragmatism rece» vs. stimă, tradiție și respect pentru vârstă; «societate» internaționalistă în loc de «țara mea» și de stat (națiune); bani și valori abstracte în loc de pământ și valori reale (vii); «Masă» în loc de «popor»; sex în loc de maternitate ... și așa mai departe.”

Între statul managerial și civilizația și cultura care l-au precedat, diferențele sunt uriașe.

Totuși, ele oglindesc adversitățile de astăzi, de vreme ce Uniunea Europeană din viziunea lui Jean Monnet și a lui Robert Schuman prezintă semnele evidente ale dezintegrării și decadenței.

Într-un fel, acest lucru este suprinzător. Fiindcă, incontestabil, dezvoltarea UE a coincis cu o creștere fără precedent a nivelului de trai al sutelor de milioane de oameni, de la Atlantic la Marea Baltică și de la Marea Nordului până la Marea Mediterană.

Totuși, deși viziunile lui Alfred Lord Tennyson despre „Parlamentul omului” și „Federația globală” au captat imaginația adepților globalismului din secolele al XIX-lea și XX, această utopie nu a putut câștiga și inimile popoarelor europene. Cine și-ar da viața pentru birocrația de la Bruxelles?

Care sunt trăsăturile distinctive ale acestor partide populiste care au apărut aproape în fiecare țară europeană?

Prima este respingerea universalismului și a transnaționalismului și o întoarcere la patriotism și la cântecele, simbolurile, sărbătorile, istoria, miturile și legendele sale.

Pentru aceste popoare, păstrarea identității etnice și culturale distincte și unice a națiunii ia locul tuturor cerințelor și pretențiilor organizațiilor supranaționale, cum ar fi UE sau ONU.

Acest spirit este reflectat nu numai în opoziția acerbă față de o integrare și mai mare în UE, dar și în ostilitatea viscerală față de imigranții din Lumea a Treia, din lumea islamică sau din Europa de Est.

Acești oameni vor să rămână așa cum sunt.

Chiar și evlețienii au votat, iarna trecută, o inițiativă a Partidului Poporului care cerea reintroducerea cotelor pentru imigranții din UE.

Un al doilea semn distinctiv al noului populism este tradiționalismul și conservatorismul cultural, respectul pentru istoria și moștenirea religioasă și culturală a națiunii și pentru populația autohtonă.

Victoria obținuă la concursul Eurovision de Conchita, travestitul în femeia cu barbă, care a cântat îmbrăcat într-o rochie de seară, deși gratulat de o bună parte a presei europene, a transmis un mesaj milioanelor de tradiționaliști: că aceasta nu mai este cultura lor.

După cum notează New York Times, o altă trăsătură a dreptei populiste aflate în ascensiune este o admirație sinceră față de Rusia lui Vladimir Putin.

De ce această admirație? Nu numai că Putin respinge public relativismul moral al Occidentului, dar, sub conducerea sa, legislația socială a Rusiei s-a înrădăcinat ferm în principiile creștine tradiționale despre bine și rău.

Putin este anti-Obama, acționând pentru a ocupa vidul cultural și moral creat de America. În vreme ce noi celebrăm multiculturalismul, drepturile LGBT și avortul la cerere, Putin se opune valorilor Hollywood-ului.

În timp ce politicienii și presa occidentală deploră anexarea Crimeii de către Putin ca pe o violare a Noii Ordini Mondiale bazate pe reguli stabilite de America, Putin invocă patriotismul și naționalismul în apărarea sa: Crimeea a aparținut nouă timp de 200 de ani. Majoritatea populației ei este formată din ruși. Ei își doresc să se întoarcă la mama Rusie. Portul nostru cu ieșire la ape calde este acolo. Americanii nu dictează rușilor care sunt interesele vitale ale Rusiei.

Antiamericanii din Europa îl aplaudă.

Și totuși, un alt spectru bântuie Europa: separatismul. Scoțienii, catalanii și venețienii vor să-și declare independența și să redevină țările care au fost odinioară.

Cât despre etichetele aplicate populiștilor – că sunt rasiști, antisemiți, homofobi, fasciști –, folosirea excesivă a acestora le-a făcut să-și piardă toxicitatea.

Eurocrații au strigat „lupul!” de prea multe ori.

Cât de mare este influența acestui populism de dreapta?

Cel puțin, așa cum Tea Party a determinat GOP*-ul să se orienteze spre dreapta, aceste partide au șanse mari să atragă partidele de centru și de centru-dreapta în direcția lor, în întreaga Europă.

În plus, există posibilitatea reală nu numai a dezmembrării UE, ci și a destrămării Regatului Unit, a pierderii Scoției, după 300 ani, a retragerii Angliei din UE și a divizării Partidului Conservator britanic în eurofili și eurofobi, totul sub privirile neputincioase ale lui David Cameron.

Asemeni materialismului, consumismului și socialismului, transnaționalismul suferă de același cusur fatal: îndoapă trupul și înfometează sufletul. Și, în cele din urmă, oamenii, sătui de această situație, simt din nou chemarea vechilor valori.

* Memorial Day (Ziua Memorială sau Ziua Eroilor) este o sărbătoare federală oficială în Statele Unite care comemorează soldații americani căzuți în luptă sau în serviciul militar, fiind sărbătorită în ultima zi de luni din mai (26 mai în 2014) (n. tr.).

** GOP (Grand Old Party) – Partidul Republican din SUA (n. tr.).

Articol scris de Pat Buchanan, traducere de Irina Bazon