ascultă articolul

La cei 57 de ani ai săi, tenorul Mircea Mickael Vanca, prea puţin cunoscut în România, a cântat pe mari scene ale lumii alături de Placido Domingo şi Montserrat Caballe, iar după aproape 30 de ani petrecuţi în Franta a decis să revină acasă, la Braşov, loc de unde consideră că nu a plecat niciodată.

Vorbeşte opt limbi străine şi cântă la aproape orice instrument îi cade în mână, însă cel mai de preţ dar îi este vocea, potrivit Mediafax.

Obligat să renunţe la cetăţenia română

După zece ani în care a combinat muzica clasică, jazz-ul şi folk-ul, Mircea a decis să plece din ţară pentru că se săturase să-i scrie alţii viitorul. Nu şi-a ascuns niciodată intenţia.

"Plecarea a fost în ‘85. Dat fiind că voiam să plec din România, mi-a cam fost interzis să mai apar pe scenă. S-a aflat că vreau să plec pentru că am afirmat-o eu sus şi tare cam peste tot. Şi de ce am vrut să plec? Pentru că mă săturasem să-mi dicteze alţii viitorul. În ’82 am fost plecat la Casablanca, unde am stat 7 luni cu o trupă a mea de cafe-concert cu nişte braşoveni (Titus Bojan, Liviu Prejmereranu, Rome Rădoi) şi, întorcându-mă de acolo, următorul turneu trebuia să fie în Germania de Est. Şi nu mi s-a mai dat viză. Lucru care m-a înfuriat foarte tare şi am luat decizia să plec din ţară. Sunt şi am fost un om onest, am muncit şi nu vedeam de ce cineva trebuia să hotărască viitorul meu. Să fac sau să nu fac ceva. Şi asta m-a dus, în '85, la Paris, unde nu m-a chemat nimeni“, a mai spus Mircea.

După episodul din ’82, Mircea a cerut plecare definitivă din România. I s-a aprobat după trei ani, timp în care comuniştii i-au luat toate bunurile şi un preţ: a fost obligat să renunţe la cetăţenia română.

"După un an şi jumătate am primit un paşaport maro şi am început să plătesc taxă de şedere în România, pentru că nu mai eram considerat cetăţean român, deşi nici nu puteam să plec, pentru că vizele se dau la ambasade, iar acolo nu te lăsa Miliţia să te duci“, îşi aminteşte muzicianul.

Ca să poată supravieţui, a renunţat la muzică

În primii ani petrecuţi în Franţa a renunţat la muzică pentru a putea trăi. Au fost şase ani de acomodare la început în care a făcut tot felul de munci de supravieţuire.

"Am pierdut, din păcate, în acea perioadă ani importanţi din viaţă. În acest timp n-am mai cântat deloc. Venise atunci în Franţa şi soţia mea şi trebuia să avem măcar un salariu fix pentru că muzica nu ne oferea o siguranţă. După vreo şase ani, firma a dat faliment. La fel şi căsătoria mea. Iar într-o zi, mă uitam pe cerul albastru al Franţei şi mi-am zis: acum ce să fac? Păi cum ce să fac? Ce am făcut dintotdeauna: muzică“, spune Mircea.

S-a înscris într-o asociaţie a artiştilor care caută un job şi a găsit un post de instrumentist la Disneyland, care urma să îşi deschidă porţile în 1991. Tot la Disneyland l-a întâlnit şi pe Michael Jackson, despre care îşi aduce aminte că se ascundea în carele alegorice pentru a se bucura în tihnă de paradă.

De la Disneyland la Opera din Paris, după întâlnirea cu Viorica Cortez

"M-a invitat la dânsa acasă şi mi-a spus că vrea să mă audă cântând mai de aproape. Mi-a spus apoi, cu accentul ei dulce moldovenesc: «Măi băiete, tu ai aur în gât». Păi oi fi având eu aur în gât, dar nu şi în buzunare“, a fost răspunsul artistului braşovean.

Viorica Cortez a fost cea care l-a îndrumat către operă, deşi el se considera prea bătrân să debuteze ca tenor la peste 30 de ani.

"Aşa am început să studiez cu dânsa şi am şansa să am o relaţie de prietenie profundă cu această imensă artistă care, pe lângă calităţile muzicale excepţionale este dotată cu o inimă şi un suflet pe care cuvintele nu le pot descrie... De câte ori merg la Paris o vizitez şi cântăm. După un an de zile de studiu cu doamna Cortez, am dat un concurs la Opera din Nantes, în Bretania, unde am fost angajat în corul operei“.

Opera i-a deschis drumul către cele mai mari scene ale lumii. De la Opera din Nantes, după un an şi în urma unui concurs, a ajuns la Opera din Paris, unde a lucrat peste şase ani. A cântat pe diverse scene ale lumii cum ar fi opera din Geneva, Strasbourg, Luxemburg, Amsterdam, Valencia, Barcelona, Theatre de Champs Elisee, Montpellier, Bordeaux, Nancy, Capitole de Toulouse şi a cântat pe scenă cu Placido Domingo, Luciano Pavarotti, Samuel Ramey, Monteserat Caballer, Leontina Văduva, Angela Gheorghiu, Marcelo Alvarez, Roberto Alagnia, Ramon Vargas, Neil Shicoff, Jose Cura şi mulţi mulţi alţii.

"Ei, am fost şi eu pe acolo... Am pus piatra mea la edificiul cultural“, mai spune zâmbind discret, tenorul braşovean.

S-a întors acasă, la Braşov, pentru mama sa

Totuşi, după aproape 30 de ani, Mircea Vanca a considerat că este vremea să se întoarcă acasă, la Braşov, pe strada Lămâiţei, lângă persoana care îi este cea mai dragă din lume: mama sa. Se luminează la faţă ori de câte ori este întrebat de ea şi nu trece zi fără s-o îmbrăţişeze măcar o dată.

"Deocamdată sunt în România şi mă bucur de mama, care are 87 de ani. Şi mă bucur de prieteni. Nu sunt întors, cum nu consider că am fost plecat vreodată de aici“.