ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Unirea Principatelor Române a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea și a fost cea dintre Moldova și Țara Românească.

Unirea Principatelor este strâns legată de personalitatea domnitorului Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate pe 5 ianuarie 1859, în Moldova, și pe 24 ianuarie 1859, în Țara Românească.

Unirea aceasta a fost însă un proces complex, care s-a bazat pe puternica apropiere culturală și economică dintre cele două țări.

Procesul a început încă din anul 1848, prin realizarea uniunii vamale dintre Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.

Deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil pentru unirea Principatelor Române. Votul popular favorabil unirii în ambele țări, în urma unor adunări ad-hoc în anul 1857, a dus la Convenția de la Paris din 1858.

Aici, a fost încheiată o înțelegere între Marile Puteri, prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două țări, cu guverne diferite și instituții comune.

La începutul anului următor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al Moldovei și Țării Românești, aducând cele două state într-o uniune personală.

În anul 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică.

După înlăturarea sa de la putere în anul 1866, unirea a fost consolidată, prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a denumit noul stat rezultat România.