A XXIII-a ediție a Jocurilor Olimpice de Iarnă, organizate în și de Coreea de Sud, a avut un preambul jenant, dar parcă puțin cam previzibil. Suspendarea generală a sportivilor ruși sub motivul că propriul lor Comitet Olimpic Național nu a colaborat suficient pentru a lămuri ceea ce se presupune a fi un „proces dirijat de dopaj la nivel național sub oblăduirea și sub protecția serviciilor secrete ruse, FSB, moștenitorul KGB", a generat o furtună diplomatică la nivel planetar.

Trec peste faptul că pedepsele colective, oricare ar fi ele, sunt interzise de o rezoluție a ONU, dar acuzele frizează ridicolul și demența. Nu sunt naiv, sunt absolut convins că există dopaj în Rusia, dar parcă în State nu e? Problema nu e numai această suspendare idioată, ci și nerespectarea prezumției de nevinovăție. Adică, să îl suspenzi pe un mare sportiv ca Demcenko, unul dintre cei mai mari sănieri din istorie, să îi confiști medaliile olimpice și să pretinzi că acesta s-ar fi dopat o viață întreagă? Omul și-a luat avocat, a dat CIO în judecată și a căștigat. Deci, se poate, dar doar individual. Oricum, el avea timp, deoarece se retrăsese între timp din activitatea competițională.

Totuși, ca să nu se facă de râs de-a binelea, CIO a permis sportivilor ruși "curați", chipurile, să participe sub drapelul steagului olimpic. Drept pentru care la nivel de echipe compatrioții lui Putin au defilat și participă sub denumirea internațională de OAR (Echipa olimpicilor ruși). Cool, nu-i așa? Cam la fel s-au petrecut lucrurile și la Albertville, în 1992, dar acolo altele erau motivele și nu țin neapărat să mai discut acum despre echipa CSI, moștenitoarea URSS, zisa Comunitate a Statelor Independente. Oricum, ca să revin la subiect, m-am declarat fanul declarat al OAR. Al Rusiei, adică. Oricum, dacă eram în locul lui Putin, ordonam boicotarea jocurilor. Dar, uite că și el are niște calcule...

Pyeongchang, orășelul montan de lângă frontieră

12 echipe participă la turneul final olimpic, iar ele au fost împârțite în trei grupe preliminare a câte patru echipe. Interesant că niciuna dintre ele nu era direct eliminată, nici măcar locul patru din fiecare grupă, acestea putând lupta pentru recalificarea în sferturi, iar motivul este simplu. Pur și simplu, pentru a permite coreenilor să rămână în priză și să continue să vină la patinoar, formația lor fiind evident cea mai slabă dintre participante. Din păcate pentru ei, aici nu e ca la fotbal, așa cum a fost cu avansarea lor programată până în semifinale la CM din 2002, așa că au trebuit să accepte că sportul acesta nu este pentru ei.

În grupe, rezultate surprinzătoare, cum ar fi înfrângerea Rusiei în fața Slovaciei, o umbră a generației lui Satan, victoria Cehiei asupra Canadei sau umilința resimțită de yankei în fața minusculei Slovenii. Repet, trebuie ținut cont de lipsa totală de miză a meciurilor din grupe, dar și de lipsa coeziunii și de prezența unui echilibru relativ între participante.

În plus, trebuie spus că hocheiștii din NHL nu au primit drept de joc din partea forurilor diriguitoare din liga nord-profesionistă americană, dar spectacolul nu a avut deloc de suferit. Dimpotrivă, personal consider că băieții din garda a doua vor profita de această șansă imensă pentru a ieși în față și a deveni ei vedete NHL într-un viitor apropiat. Oricum, ligile profesioniste europene au fost de acord cu suspendarea temporară a competițiilor naționale în curs, așa că acolo au ajuns jucători oricum valoroși, după modelul Kovaltchuk, rusul revenit acasă după ani buni de sezoane petrecute peste Ocean. Iar "ura" pe care a pus-o în execuția one-timer din meciul cu SUA, o rachetă care a urcat scorul la 3-0, mă face să cred că rușii sunt marii favoriți ai acestui turneu, ajuns acum în faza sferturilor de finală. Ei sau canadienii, cred eu.

Rușii nu au mai câștigat un turneu olimpic de la Calgary, din 1988, anul ultimei mari echipe a URSS, cu celebra linie KLM (Krutov, Larionov, Makarov), deși au avut mereu super echipe, inclusiv generația Sapporo cu Pavel Bure pe post de mare vedetă sau cea de la Vancouver, a lui Ovechkin. Rămâne excepția 1992, dar CSI nu era nici Rusia, nici URSS, dar chiar și așa au refuzat să se predea canadienilor în finală și, deși știau că victoria nu va fi contabilizată nicăieri, i-au învins pe nord-americani cu un destul de clar 3-1.

Iată cum se prezintă sferturile de finală de la Pyeongchang: 
Suedia - Germania
Canada - Finlanda
OAR - Norvegia; mai bine treceau OZN, barem era mai clar
Republica Cehă - SUA

Suedia, Canada și Rusia sunt marile favorite la calificarea în semifinale, derby-ul acestei faze fiind Cehia - SUA.
Un cuvânt acum și despre așa-zisa echipă unită coreeană la hochei feminin. După ce și-au aranjat doar un 0-8 contra Elveției, scorul normal trebuind să fie 20 sau 30-0, deja s-a propus ca această caricatură politică să primească Premiul Nobel pentru Pace.
 
Într-adevăr, fetele sunt pașnice, nu mănâncă prea multă carne de câine și, evident, sunt primitoare și ciuca bătăilor. Pun pariu că asta va fi singura nominalizare! Sărmanul Paulescu...
Oricum, voi reveni cu un articol mai amplu dedicat Olimpiadei, pentru că trebuie să admit că nivelul competițiilor este excepțional și organizarea pe măsură. Altele sunt probleme acolo și le voi puncta cât de curând.