Fostul fotbalist al Stelei și al echipei naționale, Mihai Neșu, a vorbit pentru Gazeta Sporturilor despre cum s-a transformat viața sa după accidentarea care l-a lăsat paralizat.

Neșu spune că accidentarea i-a schimbat viața în bine,  după ce a încetat să caute răspunsurile la medici, ci la Dumnezeu.

ImunoMedica

„Din experiența mea îți spun că totul pornește din interiorul omului, din relația lui cu Dumnezeu. Dacă omul nu reușește să se întoarcă la Dumnezeu, în lumea aceasta plină de probleme, îi va fi greu. La mine se vede că sunt paralizat, dar alții au probleme mai mari care nu se văd. Dacă nu-L ai pe Dumnezeu, n-ai nimic în viață! Eu, 30 de ani, am fost ca batista prin aer.


 Până la urmă, noi primim viață de la Dumnezeu, dar ce facem cu ea? Viața e ca o facultate în care învățăm cât mai multe lucruri pentru ca la finalul vieții să fim pregătiți de ceea ce urmează. Fiindcă viața nu se oprește aici, la ceea ce trăim pe pământ, sufletul este veșnic. Toate lucrurile bune sau rele pe care le facem le ducem cu noi. Dincolo.

Trăiesc cel mai bun moment al vieții mele, acum, la 35 de ani. Și m-ajută Dumnezeu, de multe ori nici să nu simt că sunt paralizat!

Am avut clipe când simțeam că nu mai pot. Dar am căutat răspunsuri. Am încetat să caut răspunsurile la doctori, fiindcă știința e limitată. Am avut șansa unor preoți buni, s-au rugat și ei pentru mine, am vorbit cu ei, m-au ajutat cu sfaturi. Trebuie să mă lupt să le pun în practică. Programul meu e simplu: trebuie să mă țin de ceea ce mi-au dat doctorii, terapie pentru corp, și ceea ce mi-au dat preoții, terapie pentru suflet”, a spus el pentru GSP.

Mihai Neșu ne atrage atenția că totul este un dar de la Dumnezeu și că lucrurile materiale după care tânjim atât sunt trecătoare.
 
„Această fundație este un dar de la Dumnezeu, nu o reușită a mea! Fotbalistic, n-a fost o singură realizare. Sunt bucuros că am jucat la Steaua, mi-am îndeplinit visul copilăriei. Apoi că am ajuns în străinătate, să-mi măsor forțele într-un campionat tare, interesant și care e greu pentru un fundaș. Victoriile cu Steaua și cele de la Utrecht mi-au oferit împlinire pe moment. De la cele mai simple la semifinala cu Boro. Dar astea se duc, totul este efemer, până la urmă tot la Dumnezeu ajungi. El poate să-ți dea o stare, să nu ai nimic material, dar să fii fericit. Poate că tu arăți ca un nebun, însă ești împlinit pe dinăuntru, iar acest lucru îți dă forță să trăiești. 

De ce nu mă mai bucur?", te întrebi. Chestiile materiale sau împlinirile din lumea asta se duc. Îți iei o mașină, haine, acestea sunt bucurii materiale, e tablă, se strâmbă, e cărămidă, se sparge, se duc repede. Nu te întregesc.

Frica de Dumnezeu trebuie să fie singura frică în viață. Fotbalul e un sport care ajută mult lumea, dacă L-am primi pe Dumnezeu mai mult în acest sport, prin modelele de jucători pe care le promovăm, am ajuta și mai mult. Mie îmi pare rău și de mine că am pierdut multă vreme până la 30 de ani, trebuia să mă apropii de Dumnezeu de mai multă vreme”, a afirmat orădeanul de 35 de ani.