Ilie Năstase s-a născut pe 19 iulie 1946 la București, ca fiul al Elenei, născută în Basarabia și al lui Gheorghe din Râmnicu Sărat. Familia acestuia a locuit la Chișinău până în 1944, când s-a refugiat la București de teama iminentei invazii sovietice.

Ilie a fost mezinul familiei, fiind al patrulea copil al părinților săi. Evoluția sa ulterioară este senzațională: tatălă său găsește un job de paznic la Banca Națională a României, iar familiei îi este repartizată o casă în același cartier, astfel că Ilie își petrece copilăria pe terenurile de tenis și de fotbal din apropierea casei. Cum tatăl său era și singurul îngrijitor al complexului sportiv, Ilie a avut acces neîngrădit la terenurile de joc.

 

La șase ani, viitorul campion a trecut printr-o mare cumpănă: s-a îmbolnăvit de bronșită și pneumonie. Părinții săi, temându-se să nu-l piardă - așa cum pățiseră cu primul născut, Volodia -, l-au dus la Guvernatorul BNR și l-au implorat să-l ajute.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, Ilie supraviețuiește. Se apucă de fotbal și de tenis la clubul Steaua, dar pe parcurs, va renunța la fotbal pentru activitatea care-l va face cunoscut.

În tenis, Ilie Năstase a fost primul jucător european care a depășit 1 milion de dolari câștigați din premii și primul tenisman din toate timpurile care a câștigat turneul de la Rolland Garros fără să piardă vreun set. A fost introdus Hall of Fame-ul tenisului mondial în 1991.

De-a lungul carierei, Ilie a câștigat 87 de turnee de simplu, între care patru titluri de Masters Series (1971, 1972, 1973 și 1975). A fost între primii 10 în clasamentul ATP timp de șapte ani. 

În Cupa Davis, Ilie Năstase a dus echipa României în finala competiției în 1969, 1971 și 1972. Conform The Independent, Năstase este cel mai bun jucător care a nu a câștigat titlul la simplu la Wimbledon. La dublu, românul s-a impus de două ori.

Conform Enciclopediei Britannica, personalitatea vulcanică a lui Năstase l-a împiedicat să obțină și mai multe succese, acumulând numeroase penalități, descalificări, amenzi și suspendări. 

Grație lui Ilie Năstase, arbitrii de tenis folosesc titluri de curtoazie când se adresează jucătorilor. Astfel, în 1977, românul a intrat într-un conflict cu arbitrul Jeremy Shales în timpul unui sfert de finală de la Wimbledon, deoarece Năstase a considerat că acesta i-a vorbit precum „unui școlar neascultător”. Mai mult, arbitrul i-a spus românului la un moment dat să ia o hârtie de pe teren care zburase din tribune: „Năstase, ridică hârtia aia de jos”, la care Ilie i-a răspuns: „Să mă strigi Domnule Năstase!”. 

De-atunci, arbitrii trebuie să se adreseze jucătorilor folosind titlul de curtoazie, Doamnă/Domnule.

A fost Numărul 1 mondial între 23 august 1973 și 2 iunie 1974. Este General Maior (r) al Armatei Române și a fost decorat cu „Steaua României” în grad de Comandor, cea mai înaltă distincție civilă a României.