Fiecare deceniu în sport este marcat printr-o rivalitate uriașă între doi campioni imenși, care pune și mai mult în valoare acea disciplină, dar și umbrește din meritele celorlalți adversari. În anii ’70, boxul profesionist era zguduit la propriu și la figurat de ciocnirea greilor Muhammad Ali și George Foreman, în anii ’80, am avut parte de un duel fabulos în NBA între Michael Jordan și Magic Johnson, anii ’90 au fost marcați de rivalitatea din Formula 1 dintre Ayrton Senna și Alain Prost, primul deceniu al secolului actual a fost dominat de lupta la vârf din circuitul ATP dintre Roger Federer și Rafael Nadal, iar acum fotbalul se rezumă la bătălia pentru supremație dintre Cristiano Ronaldo și Lionel Messi. Câți dintre noi nu ne-am mai fi dorit să retrăim în prezent una dintre confruntările-șoc ale deceniilor trecute? Să ne mai bucurăm de zborul triumfal al lui Air Jordan spre coșurile adverse, de pasele incredibile ale lui Magic, de croseele si uppercuturile din epoca boxului pur, de măiestria pilotajului pur marca Senna sau de geniul rece al lui Prost în Circul Roților de Foc din Marele Circ?!

Federer și Nadal ne-au readus aseară, la Miami, în față momentele de magie, de emoție, de încrâncenare, de agonie și extaz care ne-au încântat ochii și sufletele în urmă cu zece ani. Asta poate și pentru că tot la Miami a început totul în urmă cu 13 ani. În 2004, Roger era deja un nume consacrat în sportul alb, reușind unul dintre cele mai bune sezoane ale carierei, cu trei titluri de Grand Slam, performanță nemaiatinsă de nimeni de la Mats Wilander în 1988 încoace,  și 11 trofee în circuitul ATP, ceea ce nu mai realizase cineva în ultimele două decenii. În schimb, Rafa era un puști de nici 18 ani, dar cu o obrăznicie pozitivă în joc și în atitudine, care avea să-l facă în curând un nume respectat oriunde în lume. De atunci, a pornit această rivalitate, care a adunat 36 de întâlniri la cel mai înalt nivel, dintre care 22 au fost finale și nouă în Marele Șlem.

Și ieri am avut parte de o finală de vis, în care cei doi mari eroi ai sportului alb au mai oferit o reprezentație demnă de carierele lor extraordinare. Chiar dacă anii au trecut peste ei și acum au fost trecuți un pic în plan secund de Novak Djokovic și Andy Murray, Rafa și Roger s-au autodepășit încă o dată. Au lăsat în urmă oboseala acumulată în tururile anterioare extrem de solicitante și au luptat ca niște campioni cu stil până la ultima minge. Iar rezistența lui Nadal, în ciuda înfrângerii în doar două seturi, 6-3, 6-4, a arătat încă o dată de ce acești doi tenismani au fost și încă sunt atât de mari: pentru că dincolo de rezistența fizică, au o forță mentală ieșită din comun, fiind capabili să mute munții din loc doar cu puterea gândului.

Iar Federer, la cei 35 de ani, a meritat cu prisosință acest trofeu, care-i confirmă începutul fabulos de sezon în 2017. La sfârșitul lui ianuarie, s-a autopropulsat definitiv în istorie prin triumful de la Australian Open, tot în urma unei finale epice în cinci seturi cu Nadal: cu 18 titluri de Mare Șlem, devenea cel mai decorat tenisman din istorie. „Nu se putea o poveste mai fericită pentru mine”, a declarat elvețianul, care a promis să revină la Melbourne și în 2018. Apoi, la jumătatea lui martie, se impunea în turneul de la Indian Wells, după ce l-a învins în ultimul act pe compatriotul său, Stanislas Wawrinka, ajungând la 90 de trofee în carieră și la 25 în turneele Masters. Uimit ușor de realizările sale în primele trei luni ale anului, Federer a continuat în aceeași notă dominantă și la Miami, unde s-a autodepășit în epuizantele confruntări din sferturi, cu Thomas Berdych (scor 6-2, 3-6, 7-6), și din semifinale, cu Nick Kyrgios (7-6, 6-7, 7-6). Momentul de apogeu a venit în ultimul act disputat împotriva aceluiași Rafael Nadal, rivalul elvețianului parcă dintotdeauna. Până la disputa de ieri seară, spaniolul conducea în duelurile directe cu 23-13, iar în finale, acesta avea de asemenea un avantaj destul de consistent: 14-8. Cu toate că este cu cinci ani mai în vârstă decât sportivul iberic, Roger a arătat mult mai proaspăt, mai energic și chiar mai tânăr în cele trei partide la vârf jucate în acest an, după ce în sezonul trecut a stat departe de terenurile de tenis șase luni, iar succesul a venit ca ceva firesc.

„Este o nebunie, nici nu știu cum să explic. Nu am mai ajuns în finală la Miami de 11 ani și acum câștig turneul, ca și cum ar fi ceva obișnuit. La Indian Wells, nu mai câștigasem din 2012 și am reușit să  o fac la fel, ca și cum ar fi fost ceva obișnuit. Încercam să câștig Australian Open  din 2010 și am cucerit și acolo trofeul fără nicio problemă. Este o nebunie, nu-mi revin. Aceste victorii cred că demonstrează, o dată în plus, că pauza a fost foarte importantă și că am luat cele mai bune decizii în lunile dificile din vara trecută, iar acum a venit răsplata. Este fabulos. Pot să joc cu încredere și așa vreau să-mi închei cariera”, a declarat Federer după victoria de ieri în două seturi, 6-3, 6-4. Avea să fie pentru prima dată în istoria bătăliilor lor, când elvețianul leagă patru triumfuri consecutive în fața lui Rafa. În același timp, Roger reușește a treia lui Sunshine Double din carieră, adică titlurile în primul turneu de Grand Slam al anului și în primele două competiții din circuitul Masters.

Cu sezonul pe zgură în față, unde Nadal se simte mult mai natural, precum peștele în apă, există și posibilitatea unei revanșe, cu toate că atletul din Țara Cantoanelor a declarat imediat după victoria din finala de ieri că sunt șanse foarte mari să evite orice alt turneu pe suprafața cărămizie înaintea Roland Garros-ului.

Indiferent de ce vor face în continuare, Roger Federer și Rafa Nadal pot fi mândri de ceea ce au realizat în primele trei luni din 2017 și în cele trei finale, de la Melbourne, Indian Wells și Miami, care au galvanizat întreaga lor carieră.

 

Articol publicat mai întâi pe blogul autorului