Vara aceasta se va desfășura în Brazilia evenimentul sportiv cel mai așteptat al anului. Este vorba, ați ghicit, de ediția cu numărul XXXI a Jocurilor Olimpice moderne. Potrivit organizatorilor, iar cifrele nu sunt încă definitive, sunt așteptați la competiția care se va desfășura peste Ocean aproximativ 11.000 sportivi, care vor concura în 28 sporturi. Bineînțeles, la fel ca și Campionatul Mondial de Fotbal, totul este business și politică, dar și mârșăvie și hoție ca-n codru.

Francezul Pierre de Coubertin este considerat părintele Olimpiadelor moderne, care au debutat la Atena, în anul 1896. Ca și democrația, olimpiada este doar un termen, ceea ce reprezintă el, de fapt, neavând nicio legătură cu competițiile care se desfășurau în Elada din perioada antică. Cel mai urât lucru nu este comparația în sine, ci faptul că totul înseamnă o demonstrație și o luptă între sisteme, la început intre imperii, pe urmă între statele-marionetă create de Antantă în perioada interbelică, urmate de ciocnirea titanilor, SUA, respectiv URSS, în perioada războiului rece și, în final, într-o dispută fără un sens foarte clar între dopatii americani și trișorii celorlalți.

Evident, au fost și chestii extraordinare în timpul acestor concursuri, și le vom sublinia ca atare în serialul care urmează. Finlandezul Paavo Nurmi, cehul Zatopek, omul-locomotivă sau Nadia Comăneci a noastră fac parte din ceea ce a fost frumos la Jocurile Olimpice. Din păcate, acolo s-au consemnat și răpiri, asasinate sau chiar atentate teroriste de amploare. Evident, pentru a da o greutate politică acestor acțiuni, profitându-se de imensul impact mediatic al olimpiadelor. Totuși, s-a ajuns la abjecție. Sunt sporturi, ca halterele, care presupune un dopaj desăvârșit, dar ei au prins-o dopată pe Andreea Răducan la gimnastică, un sport care presupune măiestrie, cu un biet nurofen. Vorba unui amic, în curând vor fi inventați dopați la șah sau, de ce nu, la canotaj la proba de 8+1. Evident, cel incriminat va fi cârmaciul. Pentru că la asta s-a ajuns. De fapt, ce se întâmplă?

Ești prins dopat doar dacă deranjezi, numai dacă ai luat medalia unuia care era pe listă, ca să zic așa. În rest, vorba lui de Coubertin, important este să participi. Chiar dacă riști să te îneci, ca africanul acela de la Sydney, sau să te dezmembrezi ca bietul marocan de la Albertville, în proba de schi, la coborâre. În timp ce bietul negru a declarat că singura dată când intrase în apă era să fie păpat de un crocodil, marocanul a precizat că văzuse zăpadă o singură dată în viață. La el în țară, de la 500 km distantă, în timp ce admira coamele înzăpezite ale Munților Atlas.

În așteptarea ceremoniei de deschidere a JO, continuăm cu prezentarea unor momente celebre legate, direct sau indirect, de Olimpiade. Astăzi, despre Tehenes, campion la box, despre care se crede că ar fi ieșit învingător în peste 1300 de lupte, dar doar de două ori încoronat la Olimpiadele vechi.

Cum și pe vremea aceeea foștii campioni făceau carieră în politică, nici Tehenes nu a făcut excepție de la regulă. După moartea sa, unul dintre adversarii săi politici din consiliul polisului, l-a trimis pe fiul său să dea jos statuia acestuia, care trona în centrul orașului. Ușor neindemanatică, progenitura a procedat incorect, iar statuia s-a prăbușit peste el și l-a ucis pe loc.

Probabil, și pe vremea aceea justiția era usor partizană. Altfel, cum să ne putem imagina că statuia a fost considerată vinovată, condamnată la exil și aruncată în largul mării? Oricum, câțiva ani mai târziu, în timpul începutului unei epidemii de ciumă, oracolul a prezis că dacă  toți exilații vor reveni în oraș, acesta va renaște.

Evident, s-a încercat recuperarea statuii și, spre șansa cetățenilor urbei, doi pescari au prins-o în năvoadele lor uriașe. După care, în uralele orășenilor, statuia a fost repusă la locul ei firesc, în piașa centrală a orașului. Nu se precizează, însă, dacă orașul a fost sau nu lovit de ciumă, nici dacă cetatea și-a recâștigat vechea prosperitate.