ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Vara aceasta se va desfășura în Brazilia evenimentul sportiv cel mai așteptat al anului. Este vorba, ați ghicit, de ediția cu numărul XXXI a Jocurilor Olimpice moderne. Potrivit organizatorilor, iar cifrele nu sunt încă definitive, sunt așteptați la competiția care se va desfășura peste Ocean aproximativ 11.000 sportivi, care vor concura în 28 sporturi. Bineînțeles, la fel ca și Campionatul Mondial de Fotbal, totul este business și politică, dar și mârșăvie și hoție ca-n codru.

De la Atena la... Atena

Francezul Pierre de Coubertin este considerat părintele Olimpiadelor moderne, care au debutat la Atena, în anul 1896. Ca și democrația, olimpiada este doar un termen, ceea ce reprezintă el, de fapt, neavând nicio legătură cu competițiile care se desfășurau în Elada din perioada antică. Cel mai urât lucru nu este comparația în sine, ci faptul că totul înseamnă o demonstrație și o luptă între sisteme, la început intre imperii, pe urmă între statele-marionetă create de Antantă în perioada interbelică, urmate de ciocnirea titanilor, SUA, respectiv URSS, în perioada războiului rece și, în final, într-o dispută fără un sens foarte clar între dopatii americani și trișorii celorlalți.

Lucrurile reale și frumoase   

Evident, au fost și chestii extraordinare în timpul acestor concursuri, și le vom sublinia ca atare în serialul care urmează. Finlandezul Paavo Nurmi, cehul Zatopek, omul-locomotivă sau Nadia Comăneci a noastră fac parte din ceea ce a fost frumos la Jocurile Olimpice. Din păcate, acolo s-au consemnat și răpiri, asasinate sau chiar atentate teroriste de amploare. Evident, pentru a da o greutate politică acestor acțiuni, profitându-se de imensul impact mediatic al olimpiadelor. Totuși, s-a ajuns la abjecție. Sunt sporturi, ca halterele, care presupune un dopaj desăvârșit, dar ei au prins-o dopată pe Andreea Răducan la gimnastică, un sport care presupune măiestrie, cu un biet nurofen. Vorba unui amic, în curând vor fi inventați dopați la șah sau, de ce nu, la canotaj la proba de 8+1. Evident, cel incriminat va fi cârmaciul. Pentru că la asta s-a ajuns. De fapt, ce se întâmplă?

Ești prins dopat doar dacă deranjezi, numai dacă ai luat medalia unuia care era pe listă, ca să zic așa. În rest, vorba lui de Coubertin, important este să participi. Chiar dacă riști să te îneci, ca africanul acela de la Sydney, sau să te dezmembrezi ca bietul marocan de la Albertville, în proba de schi, la coborâre. În timp ce bietul negru a declarat că singura dată când intrase în apă era să fie păpat de un crocodil, marocanul a precizat că văzuse zăpadă o singură dată în viață. La el în țară, de la 500 km distantă, în timp ce admira coamele înzăpezite ale Munților Atlas.

Omul care ura săpunul

Singurul indian nativ care a cucerit o medalie la JO, așa cum a rămas în analele competiției desfășurate la Saint-Louis, în 1904, se numea "Man afraid Soap". Mai pe românește, "Omul care se teme de săpun". Trebuie spus că, pentru cei care nu au citit aventurile lui Winnettou din cărțile lui Karl May, acest nume nu are nimic anormal sau pejorativ în ambientul pieilor roșii.

Un alt exemplu, "Cel care danseaza cu lupii", titlul unui film celebru despre cucerirea teritoriilor indios de către armata federală și în care Kevin Costner (care este chiar de origine sioux) face un rol magistral.

Sportul incriminat se numea "lacrosse"

Puțină lume știe că hocheiul, în varianta sa de vară, a fost inventat de nativii americani, dovezi în acest sens datând încă din secolul al VIII-lea. Ca o recunoaștere a acestui merit, dar și ca un semn al reconcilierii, șefii sportului din State au hotărât ca "lacrosse" să facă parte din programul olimpic.

Numele coechipierilor săi erau sugestive

Trebuie spus că toți componenții echipei nativilor, care erau mohicani, aveau nume care pot suna ciudat pentru urechile unui cetățean al bâtrânului continent. Iată, spre edificare, cum figurau în acte jucătorii lacrosse: Vulturul Negru, Bufnița de Noapte, Voce de Tunet, Picior Ușor, Potcoava de Fier (numele portarului) sau Mâncătorul de Șerpi (centrul înaintaș).

Turneul de lacrosse a fost menținut și patru ani mai târziu, la Londra, după care a fost scos din programul Jocurilor și nu a mai reapărut niciodată. După ce au fost trimiși în rezervații, indienilor li s-a furat si jocul inventat de ei, care a reapărut, chipurile, ca fiind inventat de canadieni. Cam ca baseball-ul care seamănă, suspect de mult, cu oina carpatină.