ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Vara aceasta se va desfășura în Brazilia evenimentul sportiv cel mai așteptat al anului. Este vorba, ați ghicit, de ediția cu numărul XXXI a Jocurilor Olimpice moderne. Potrivit organizatorilor, iar cifrele nu sunt încă definitive, sunt așteptați la competiția care se va desfășura peste Ocean aproximativ 11.000 sportivi, care vor concura în 28 sporturi. Bineînțeles, la fel ca și Campionatul Mondial de Fotbal, totul este business și politică, dar și mârșăvie și hoție ca-n codru.

De la Atena la... Atena

Francezul Pierre de Coubertin este considerat părintele Olimpiadelor moderne, care au debutat la Atena, în anul 1896. Ca și democrația, olimpiada este doar un termen, ceea ce reprezintă el, de fapt, neavând nicio legătură cu competițiile care se desfășurau în Elada din perioada antică. Cel mai urât lucru nu este comparația în sine, ci faptul că totul înseamnă o demonstrație și o luptă între sisteme, la început intre imperii, pe urmă între statele-marionetă create de Antantă în perioada interbelică, urmate de ciocnirea titanilor, SUA, respectiv URSS, în perioada războiului rece și, în final, într-o dispută fără un sens foarte clar între dopatii americani și trișorii celorlalți.

Lucrurile reale și frumoase   

Evident, au fost și chestii extraordinare în timpul acestor concursuri, și le vom sublinia ca atare în serialul care urmează. Finlandezul Paavo Nurmi, cehul Zatopek, omul-locomotivă sau Nadia Comăneci a noastră fac parte din ceea ce a fost frumos la Jocurile Olimpice. Din păcate, acolo s-au consemnat și răpiri, asasinate sau chiar atentate teroriste de amploare. Evident, pentru a da o greutate politică acestor acțiuni, profitându-se de imensul impact mediatic al olimpiadelor. Totuși, s-a ajuns la abjecție. Sunt sporturi, ca halterele, care presupune un dopaj desăvârșit, dar ei au prins-o dopată pe Andreea Răducan la gimnastică, un sport care presupune măiestrie, cu un biet nurofen. Vorba unui amic, în curând vor fi inventați dopați la șah sau, de ce nu, la canotaj la proba de 8+1. Evident, cel incriminat va fi cârmaciul. Pentru că la asta s-a ajuns. De fapt, ce se întâmplă?

Ești prins dopat doar dacă deranjezi, numai dacă ai luat medalia unuia care era pe listă, ca să zic așa. În rest, vorba lui de Coubertin, important este să participi. Chiar dacă riști să te îneci, ca africanul acela de la Sydney, sau să te dezmembrezi ca bietul marocan de la Albertville, în proba de schi, la coborâre. În timp ce bietul negru a declarat că singura dată când intrase în apă era să fie păpat de un crocodil, marocanul a precizat că văzuse zăpadă o singură dată în viață. La el în țară, de la 500 km distantă, în timp ce admira coamele înzăpezite ale Munților Atlas.

Rusul "Max", victorie epică la Stockholm

În 1912, în Suedia, turneul de lupte se desfășura după niște reguli un pic diferite față de cele de astăzi. Astfel, nu exista un termen limită și nici ideea de avertisment pentru cei care evitau lupta în mod intenționat. Mai pe scurt, nu era ceva neobișnuit ca arbitrii să lase lupta să se desfășoare până când unul dintre combatanți era fixat în tuș de către adversarul său.

Duelul rușilor "albi"

La a V-a ediție a JO, concursul de specialitate a fost organizat pe stadion și, cum pe vremea aceea nu exista nocturnă, încleștările încetau o dată cu apusul soarelui. Sigur, istoria nu precizează dacă nu cumva ziua era mai lungă decât prin părțile noastre din cauza nopților albe, fenomen specific țărilor nordice.

Una peste alta, în semifinalele categoriei mijlocii la "greco-romane", s-au înfruntat rusul Martin Klein, un estonian de limbă germană care trăia la Sankt-Petersburg și finlandezul Alfred "Alppo" Asikainen, originar tot din capitala imperială și, având în vedere că ducatul era parte a Imperiului Țarist era, și el, tot un supus rus.

Sub un soare torid, oamenii au luptat timp de 11 ore și 40 de minute până când Max a reușit să-l doboare pe Alppo, campionul mondial en-titre. De remarcat că arbitrii nu au fost de acord decât cu mici pauze care au totalizat doar cinci minute, perioadă suficientă pentru ca sportivii să-și facă necesitățile fiziologice.

Renunță la finală

Extenuat de lupta cu adversarul său finlandez, Max nu a fost în stare, pur și simplu, să lupte pentru titlul olimpic în finala de a doua zi. Drept pentru care suedezul Claes Johansson a profitat și s-a încoronat fără luptă. Ziariștii au cerut ca semifinala celebra să se rejoace, dar războiul mondial bătea la ușă. Și nu numai marea conflagrație, ci și revoluția bolșevică.