Vara aceasta se va desfășura în Brazilia evenimentul sportiv cel mai așteptat al anului. Este vorba, ați ghicit, de ediția cu numărul XXXI a Jocurilor Olimpice moderne. Potrivit organizatorilor, iar cifrele nu sunt încă definitive, sunt așteptați la competiția care se va desfășura peste Ocean aproximativ 11.000 sportivi, care vor concura în 28 sporturi. Bineînțeles, la fel ca și Campionatul Mondial de Fotbal, totul este business și politică, dar și mârșăvie și hoție ca-n codru.

De la Atena la... Atena

Francezul Pierre de Coubertin este considerat părintele Olimpiadelor moderne, care au debutat la Atena, în anul 1896. Ca și democrația, olimpiada este doar un termen, ceea ce reprezintă el, de fapt, neavând nicio legătură cu competițiile care se desfășurau în Elada din perioada antică. Cel mai urât lucru nu este comparația în sine, ci faptul că totul înseamnă o demonstrație și o luptă între sisteme, la început intre imperii, pe urmă între statele-marionetă create de Antantă în perioada interbelică, urmate de ciocnirea titanilor, SUA, respectiv URSS, în perioada războiului rece și, în final, într-o dispută fără un sens foarte clar între dopatii americani și trișorii celorlalți.

Lucrurile reale și frumoase   

Evident, au fost și chestii extraordinare în timpul acestor concursuri, și le vom sublinia ca atare în serialul care urmează. Finlandezul Paavo Nurmi, cehul Zatopek, omul-locomotivă sau Nadia Comăneci a noastră fac parte din ceea ce a fost frumos la Jocurile Olimpice. Din păcate, acolo s-au consemnat și răpiri, asasinate sau chiar atentate teroriste de amploare. Evident, pentru a da o greutate politică acestor acțiuni, profitându-se de imensul impact mediatic al olimpiadelor. Totuși, s-a ajuns la abjecție. Sunt sporturi, ca halterele, care presupune un dopaj desăvârșit, dar ei au prins-o dopată pe Andreea Răducan la gimnastică, un sport care presupune măiestrie, cu un biet nurofen. Vorba unui amic, în curând vor fi inventați dopați la șah sau, de ce nu, la canotaj la proba de 8+1. Evident, cel incriminat va fi cârmaciul. Pentru că la asta s-a ajuns. De fapt, ce se întâmplă?

Ești prins dopat doar dacă deranjezi, numai dacă ai luat medalia unuia care era pe listă, ca să zic așa. În rest, vorba lui de Coubertin, important este să participi. Chiar dacă riști să te îneci, ca africanul acela de la Sydney, sau să te dezmembrezi ca bietul marocan de la Albertville, în proba de schi, la coborâre. În timp ce bietul negru a declarat că singura dată când intrase în apă era să fie păpat de un crocodil, marocanul a precizat că văzuse zăpadă o singură dată în viață. La el în țară, de la 500 km distantă, în timp ce admira coamele înzăpezite ale Munților Atlas.

Jocurile lui Nero

După ce a inventat "Neroniada" (de aici Daciada, Ceferiada, Mineriada, n.n.), împăratul romam Nero a hotărât să mute Jocurile doi ani mai târziu, adică din 65 e.n. în 67 e.n. De altfel, mai mulți Imperatori din Cetatea Eternă triumfaseră la Olimpiade în probele hipice, întorcându-se acasă încărcați de lauri și în uralele mulțimii.

Nero, omul care l-a inspirat pe "Mister" Dinu

Unul dintre cei mai teribili dictatori ai Romei, Nero, Lucio Domizio Enobarbo pe numele complet, cunoscut mai degrabă pentru ca a dat foc Romei (vină pe care a aruncat-o în spatele creștinilor), pentru relatiile incestuoase cu mama sa, Agrippina, a găsit de cuviință să inventeze și o probă olimpică. Mai exact, cursa de care trase de 10 cai. Ca să păstrăm adevărul, trebuie precizat că scribii vremii ne-au lăsat mărturii despre spectaculosul acestor întreceri. Ca idee, ar trebui revăzut filmul Ben Hur, în care sunt prezentate și asemenea curse...

Iubea poezia și teatrul

Istoria a consemnat că Nero (nume care l-a inspirat pe Cornel Dinu care și-a botezat ciobănescul german după numele celebrului dictator) a insistat și pentru introducerea probelor olimpice de teatru dramatic și de măiestrie în a face "lira să tremure", după propria-i expresie. De altfel, împăratul a și învins în aceste concursuri, dar se pare că asta s-a întâmplat datorită faptului că adversarii săi se temeau să-l învingă. Pe de altă parte, Nero se enerva mult mai rău dacă bănuia că a fost lăsat să câțtige...

Imortalizat în "Quo vadis"

Celebrul tiran, viața și moartea sa (s-a sinucis în momentul în care pretorienii se pregăteau să-l aresteze) l-au făcut pe Sinkiewicz să scrie un roman în care-l acuză, mai mult sau mai puțin voalat, pe Nero de persecuțiile împotriva creștinilor, dar și pentru incendierea Romei. Evident, e greu de crezut că împăratul putea fi vinovat de toate relele care existau în lumea în care a trăit el.