Din păcate, suntem bombardați zilnic cu mesaje despre egalitate, discriminare pozitivă, apariția oficială a celui de-al treilea sex în Canada etc. Trecând peste faptul că drepturile femeii sau ale minorităților ar trebui să vină și să existe în fiecare dintre noi, nu să fie legiferate de niște demenți, să vedem ce se petrece în lumea animalelor. Aici, lucrurile sunt oricum influențate de bani și de interesele proprietarilor de cai, căci despre ei este vorba, dar chiar și așa, vom vedea că masculii nu sunt întotdeauna cei mai tari. Și asta în mod natural, nu pentru că un prost despre Ocean ar dori asta cu orice preț. 

Studiul efectuat la comanda ziarului elvețian Le Temps a reliefat că în ceea ce privește performanța sportivă, omul este un animal aparte. Într-adevăr, bărbații sunt mai puternici și mai rapizi decât urmașele Evei, dar acest lucru nu este neapărat valabil și la unul dintre cei mai buni prieteni ai omului, calul. Adrenalina și hormonii nu funcționează întotdeauna ca un doping natural și, pe urmă, bidiviii concurează în sporturi diferite în care calitățile fizice nu sunt neapărat cele mai importante. În principiu, viteza este esențială în proba de galop, rezistența la cursele de trap, agilitatea la obstacole, dar și un oarecare simț artistic și ureche muzicală (oricât ar părea de ciudat, animalele au și așa ceva) în cadrul probei de dresaj.

Chiar și așa, nu întotdeauna cel mai rapid este un armăsar, după cum nu întotdeauna la dresaj câștigă o iapă. Pe de altă parte, trebuie discutat și nivelul perfomanței obținute de caii castrați. Aici, făcând o analogie cu omul, să reamintim că cei mai importanți tenori ai secolului XIX au fost exact cei care nu mai puteau avea urmași... Discuția a fost declanșată după victoria armăsarului Blame în celebra cursă de galop Breeders Cup Classic, care a urmat celei obținute cu un an mai devreme de către iapa Zenyatta. Chiar și așa, Blame a câștigat la limită și, spun mulți specialiști, chiar nemeritat, tot Zenyatta fiind cea care ar fi meritat victoria. În anii următori au câștigat urmașii lor, fiii și nepoții, dacă îmi permiteți această glumă.

Curse cu handicap pentru caii pur sânge

Se acceptă, în general, ca în cursele de viteză să fie protejați caii pur sânge, considerați a avea glezna mai fină, de aceea organizatorii și pariorii au căzut de acord ca aceștia să plece în curse cu handicap. Dar, discriminarea pozitivă a acestora se face după rasă, nu după sex. De altfel, nimeni nu poate preciza în cazul cabalinelor, fie că este vorba despre cai, zebre sau măgari, dacă masculul este mai bun și mai rezistent decât femela sau invers. Imaginați-vă, deci, calul de competiție ideal, maestrul medieval al vechilor turniruri cavalerești. Sare elegant peste obstacole, face piruete perfecte în ritmul respirației și fuge cu viteza luminii. Este mare, puternic și suplu, având pielea strălucitoare și fiind, probabil, de culoare neagră. Domină hipodromurile, la fel și padocurile. Acum, examinat mai îndeaproape, este vorba despre un cal castrat, despre o iapă sau despre un armăsar?

Caii campioni și ingerii nu au sex

La fel ca în cazul celebrei Capele Sixtine, dilema rămâne totală. Acolo, îngerii au fost  îmbrăcați și astfel nu s-a mai pus nici problema goliciunii, nici problema sexului. Dar, nu același lucru se întâmplă cu caii. Și asta, sute de ani mai tarziu. Culmea, aici nici măcar jocheii care fac parte din lumea sexului frumos nu beneficiază de avantaje. De altfel, puțină lume știe că ani buni de zile lumea "obstacolelor" a fost dominată de Monica Teodorescu, o nemțoaică de origine română și care a fost de mai multe ori campioană a lumii. Mai mult, a fost de trei ori consecutiv campioană olimpică între 1988 si 1996, o dată reprezentând fosta Germanie Federală și de două ori Germania unită. Revenind la discuția noastră, să spunem că, spre exemplu, în cazul oamenilor, niciun specialist nu poate nega evidența. În materie de forță, viteză și rezistență, bărbații sunt superiori femeilor, iar cel mai bun exemplu îl reprezintă proba de maraton. Aici, cel mai rapid bărbat a acoperit cei aproximativ 42 km în 2h03, în timp ce cea mai rapidă femeie a făcut același lucru în 2h15. Deci, o diferență de 100% în cazul bipedelor. Iată cum se prezintă situația în cazul patrupedelor.

Hipodromul, locul ideal pentru o analiză obiectivă

Arenele hipice sunt cele mai indicate pentru a compara performanțele cailor, deoarece influența dresajului sau a jocheului este considerabil mai mică decât într-un concurs de viteză în jurul unui spațiu oval. În micro-cosmosul săriturilor peste obstacole, armăsarii sunt rareori castrați, dar trebuie precizat că aici este vorba și despre un interes strict financiar, sămânța unui asemenea telegar putand fi vândută pentru inseminare artificială cu sume care pleacă de la suta de mii de euro în sus. Mai mult decât atât, anumite curse au interzis fățiș participarea cailor castrați. În cursele de trap cu atelaj, iepele și armăsarii aleargă separat, în general, cam până în jurul vârstei de patru ani. "Armăsarii tineri sunt mai puternici când sunt mici", spune directorul pentru relațiile cu mass-media ale hipodromului din Vincennes. "După vârsta critică, încep să alerge în competiții mixte și, judecând după ultimii opt ani, de exemplu, situația este perfect egală. De patru ori a câștigat un mascul, de alte patru ori o femelă. Odată cu înaintarea în vârstă, nivelul performanțelor se reechilibrează și, deși în medie tot armăsarii sunt ușor superiori, este evident că există iepe care îi pot bate de fiecare dată. Repet, însă, media este în favoarea armăsarilor. În cazul iepelor, în schimb, am observat că există exemplare chiar invincibile ani de zile la rând, dar este vorba de câteva zeci de patrupede feminine, nu mai mult decât atât.

Cum se prezintă situația la galop

Specialiștii probelor de viteză sunt ceva mai pesimiști atunci când vine vorba despre egalitatea între sexe. Și aici armăsarii de doi până la trei ani aleargă separat de "surorile" lor, iar după patru ani sunt puși să concureze împreună. Aici, însă, dominația armăsarilor este evidentă, deși diferențele sunt minime atunci când se ajunge la sosire. Pentru a da șanse egale tuturor, iepele sunt ușor avantajate, ele plecând "cu handicap". Motivul? Musculatura, spun experții. "Iepele primesc acest avantaj deoarece cantitatea de mușchi este mai mică, ele având în medie între 1,5 și 2 kg de mușchi mai puțin decât un omolog mascul. "Aici este o asemănare clară cu oamenii", spune directorul de la France Galop.

Cum se vede problema din State

În Statele Unite, țara care a inventat, practic, ingineria genetică, lucrurile se văd un pic altfel. Pauline Entin, cercetătoare în aplicațiile mecanicii în sport, a studiat diferența de viteză dintre sexe. Studiul său a acoperit cursele de trap și de trap cu atelaj (specialitate tipic americană), dar și cursele de galop în linie dreaptă. Rezultatele confirmă, într-un fel, studiul făcut de europeni, și anume că armăsarii sunt mai rapizi decât iepele, dar doar cu un procent, cu mențiunea că trăpașii aleargă absolut la fel. "Diferența, deși statistică, ar putea părea interesantă pentru unii, dar să știți că exemplarele feminine care îi întrec pe bidiviii masculi o fac cu 5%, doar majoritatea armăsarilor cu foarte puțin mai rapizi reușind să răstoarne media în favoarea lor. Pe urmă, este vorba despre metodele de antrenament și de factorii fiziologici și psihologici. Astfel, există teoria, larg răspândită, că iepele nu ar trebui antrenate la fel de dur precum se face cu telegarii, iar mulți patroni refuză să își înscrie exemplarele în cursele în care aleargă și armăsari. "Ceea ce este o prostie", spune doamna Entin, care este des consultată și de federațiile de atletism sau de ciclism. De altfel, persoana în chestiune a scris o carte pe tema aceasta, remarcând că în cazul ogarilor, spre exemplu, nu există discriminare la start, fiind acceptați la concursuri, atât câinii cât și cățelușele.

Cursele celebre, adjudecate de "ele"

Deși media este, după cum remarcam mai sus, ușor favorabilă armăsarilor, trebuie spus, pe de altă parte, că marile curse au fost adjudecate de iepe. Este vorba de cele pentru trăpași cu atelaj sau cele de galop, la obstacole fiind mai buni armăsarii, iar la dresaj caii castrați. Mai exact, Zenyatta a castigat Breeder's Cup Classic în 2009, Zarkava s-a impus în Arcul de Triumf 2008, iar Moni (de la... Money) Maker în Marele Premiu al Americii 2009, urmate mai apoi de mânzele lor, respectiv de mânzele mânzelor lor. Per ansamblu, în concursurile hipice toate cele trei sexe (iepele și armăsarii castrați sunt considerați ca aparținând unui al treilea sex) au concurat, dintotdeauna, împreună, dar nu în aceeași proporție.
 
La amatori, armăsarii sunt foarte rari și exact același lucru s-a întâmplat până acum vreo două decenii în cele mai importante Grand Prix-uri. Acum, însă, exemplarele masculine sunt cele mai numeroase. "Este vorba de reputație", explică Pierre-Alain Gladt, medic veterinar și o somitate în domeniu. Proprietarii doresc ca bidiviii lor să câștige competiții importante pentru a le crește valoarea, pe de o parte, si pentru a le vinde "sămânța" pe de altă parte", spune el. Pe urmă, este clar că patrupedele necastrate sunt mai vioaie, mai agresive și mai atașate de jochei, lucru care este pe placul acestora. "Armăsarii au mai mult tupeu decât caii castrați", spune franțuzoaica Penelope Leprevast, de două ori campioană națională și a noua în lume în proba de obstacole. "Atunci când sunt puțin obosiți și trebuie să facă un efort maxim, așa cum este cazul în momentul ieșirii din combinația de trei obstacole, o fac, mi se pare mie, cu mai multă plăcere decât iepele. Se autodepăsesc, ce mai!", mărturisește ea, deși ziaristul de la ziarul citat remarca faptul că Penelope aleargă în competiții cu Jubilee d'Ouilly, care este de sex feminin, de fapt. Discuția rămâne deschisă și din acest punct de vedere.

Sunt si fani ai sexului fără... sex
"Armăsarii au un plus de forță, ce-i drept, dar caii ideali la săriturile peste obstacole sunt cei castrați", consideră elvețianul Philippe Guerda, antrenorul naționalei de echitație a Belgiei. Sunt protectori, ca niște frați mai mari, nu intră în călduri, nu se enervează niciodată, nu se cambrează aiurea. Eu prefer caii castrați. O iapă are, parcă, mai multă strălucire decât un castrat, un armăsar mai mult nerv. Dar, asta nu e totul. În ceea ce privește caii campioni la obstacole, și aici mă refer la cei castrați, care sunt majoritari, cred eu, sunt mai înalți decât ceilalți, deci sar mai bine. Pe de altă parte, au musculatură mai puțin dezvoltată, deci ar fi lejer bătuți în probele de viteză, să zicem. Singura iapă pe care o consider superioară cailor castrați este Shutterfly, exemplarul încalecat de Meredith Michael-Berbaum."

Toate părerile sunt bune

Australianca Edwina Alexander se declară fanul iepelor, deoarece ele sunt mai sensibile. "Eu am o relație personală cu ele, întotdeauna le povestesc problemele prin care trec, ele ascultă și îmi dau mereu puterea să trec mai departe. Nu glumesc deloc, un armăsar nu ar ști să asculte, ciulește urechile și începe să se foiască. Pe urmă, dacă se plictisește sau nu îi place povestea divorțului meu, începe să caute zahăr prin buzunarele mele. Totuși, exemplarele feminine au o problemă mare. Atunci când intră în călduri, nu te mai înțelegi cu ele", consideră competitoarea de la Antipozi. Să remarcăm că datorită posibilității transferului de embrioni, mai multe iepe campioane au dat naștere unor mânji super reușiți fără să-și întrerupă deloc activitatea.

Opinii războinice

"Armăsarii sunt mai musculoși decât cei castrați sau decât exemplarele feminine", admite Pierre-Alain Gladt. "Dar, asta nu e totul. Caracterul are un rol important și, pe urmă, mai este și simbioza cal-călăreț, care poate schimba totul. Dacă vreți, eu cred că este ca la război. Fiecare consideră că are o armă preferată. Unuia îi place pumnalul, altuia bazooka, celorlalți puștile cu lunetă. Nu cred că sexul este determinant în stabilirea performanțelor cabaline, am găsit super cai aparținând tuturor sexelor. Sunt mai numeroși armăsarii în competiții, este adevărat, dar asta nu înseamnă mare lucru. Rămâne de stabilit dacă nu cumva este mai bine ca un armăsar să fie condus de un bărbat, iar o iapă de o femeie", zâmbește el. La asta nu v-ați gândit, nu? Vă spun eu, aici chiar nu există un raspuns. Calul te alege pe tine, nu tu pe el. Dacă nu te place, indiferent că ești femeie sau bărbat, n-o să scoți nimic de la el", încheie el. Lăsând gluma la o parte, deși omul n-a spus-o deloc doar ca să afle în treabă, rămâne neclar de ce performanțele sunt evident în favoarea masculilor atunci când este vorba de oameni, dar lucrul nu mai este deloc valabil atunci când este vorba despre cai sau despre câini.
 
O ipoteză privilegiată este aceea că, de-a lungul timpului, încă din preistorie, atunci când s-a împărțit responsabilitatea pe sexe, la oameni acest lucru s-a facut mult mai devreme. Bărbații au ales calea violentă, a luptei cu natura, iar femeilor li s-au încredințat treburile casnice. Sigur, nu este tocmai o teorie care să fie și "politically correct", dar părerile specialiștilor converg în această direcție. "Ce vreți, omul a fost mai misogin. Calul, în schimb, este mai democratic, hoarda aplică teoria democrației militare echivalentă cu cea a vechilor germani. Cel mai tare se impune, indiferent de sex, vârstă sau ideologie. Doar că la patrupede este o chestie de instinct pur, la oameni este doar o treabă autoindusă. Și mai noi, impusă pe invers."

Evident, orice comparație cu lumea cuvântătoarelor este lipsită de sens din start. Noi nu ne mai decidem istoria și nici existența, deja o fac alții în locul nostru. Aceiași indivizi influențează evenimentele și în lumea necuvântătoarelor, dar cu mult mai puțin succes. În mod natural, animalul se apără ma bine. Și o face, iată, într-un mod cât se poate de natural.