Recunosc că ideea de a scrie un articol pe tema locului pe care România îl ocupă între națiunile sportive ale Europei și ale lumii în general mi-a venit în timp ce urmăream europenele de baschet masculin care au loc în Franța. În fine, în Hexagon vor avea loc eliminatoriile directe, partidele din grupe s-au disputat în alte trei țări, dar asta contează mai puțin.

Evident, țara noastră nu s-a calificat la turneul final, drept pentru care m-am gândit să analizez ce au alții și noi nu. Cum e și normal, discuția va fi extinsă și la alte sporturi, nu neapărat la cel cu mingea la coș, sport la care, trebuie să admitem, n-am avut niciodată tradiție.

Printre motivele cel mai des invocate atunci când se caută explicațiile unui eșec sunt lipsa banilor, precaritatea bazelor sportive existente, dezinteresul factorilor de decizie, aspectul politic etc etc etc. OK, dar atunci de ce suntem ciuca bătăilor inclusiv dacă evoluăm în compania unor reprezentative care reprezinta țări de 10 ori mai mici decât a noastră, atât ca suprafață, cât și ca populație? De exemplu, Muntenegrul, altfel o țară turistică bine pusă la punct ne spulberă la polo pe apă, Macedonia ne distruge la baschet samd. Dar, nici măcar nu mai poți invoca lipsa tradiției, atâta timp cât, spre exemplu, Finlanda este la CE de Baschet 2015, iar noi nu. Știam că sportivii din țara celor o mie de lacuri excelează în sporturile de iarnă, dar de când ne căpăcesc și la baschet? 

Dar, stați așa! Acolo e Georgia, o țărișoară în care au avut loc lovituri de stat, războaie civile și în care s-a desfășurat chiar o invazie rusă orchestrată de Putin. Ei au timp și bani? Au bază de selecție? Păi, ne ucid și la rugby, printre altele! Pe urmă, îi vedem acolo pe ucrainieni, vecinii noștri care s-au luat la trântă cu maica Rusia, dar care și-au păstrat niscai resurse și pentru sport. De problemele lor politice ce să mai zicem? Dar, stați puțin, până și Estonia e acolo, o țărișoară care, sincer să fiu, nu știam că există în sport decât cu numele. Deci, ești o țară aflată în război? Nicio problemă, bați lejer România, țară în care pacea pare eternă. Ești o țară de care n-a auzit nimeni, abia apărută pe harta politică a Europei, și ai o populație cât cartierul Drumul Taberei din București? E suficient, sigur bați România, o țară de cel puțin 10 ori mai mare. Sau ești sărac lipit pământului? OK, dacă ai bani barem de biletul de tren ca să te poți prezenta la meciul cu România, ai victoria asigurată. Te-ai înregistrat ca federație la forul mondial la un sport oarecare barem de două luni de zile? E ok, nici nu contează despre ce sport e vorba, important e că printre adversari e și România, țară pe care o vei depăși fără niciun efort. 

Am lăsat la sfârșit Serbia... În fine, acolo e un sport superdezvoltat, sunt și ceva bănuți, oamenii sunt chiar talentați... Dar, te gândești că totuși, din țara aia se mușcă și se fură la infinit. Întâi a dispărut marea Iugoslavie, pe urmă a dat-o cotită și Muntenegrul, au avut grijă să rupă și Kosovo, mai că mă gândesc că nici Voivodina cea autonomă n-o să mai stea mult timp unită cu Serbia. Și totuși, numai anul acesta vecinii noștri sunt campioni mondiali de handbal la juniori, au câștigat Liga Mondială și Cupa Mondială la polo, la baschet feminin sunt campioni europeni și sunt sigur că vor fi și la băieți, Djokovici câștigă tot la tenis, până și Partizan Belgrad a rămas în Europa în timp ce noi vom privi cupele europene la televizor, atunci stai și te întrebi? Care-i problema, de fapt?

Problema e. dacă e să fim sinceri, la noi acasă. În federații sunt numai politruci, securiști, informatori, lingăi, așa-ziși foști sportivi care n-au câștigat niciodată nimic în carieră, ziariști care acum sunt experți pe acolo, femeiuști pe post de PR etc etc etc. Am ajuns rușinea Europei inclusiv la sport. Nu de alta, dar la alte domenii eram demult de râsul curcilor. Ciudat este că până și regimul comunist ar fi scăpat de acești incompetenți care mănâncă banii contribuabililor și se plimbă în lume doar ca să asiste cum ne bat toți neaveniții în toate sporturile. Doar în democrație indivizi ca Burleanu & comp pot sta liniștiți, pentru că pot pretinde că au fost aleși în urma unor alegeri așa-zise democratice. 

Între timp, Bucureștiul este singura capitală europeană care nu are o sală polivalentă modernă de sport. Nu de alta, dar despre sala în care se juca hochei, să menționăm doar că în timpul partidelor se făcea condens, astfel că deasupra gheții se aduna un fel de ceață deasă cu înălțimea de 30 cm. Fără precedent și fără cuvinte! Sigur, hocheiștii vedeau pucul, dar spectactorul sau telespectatorul nu! Aveai impresia că niște nebuni se luptă ca să ocupe un loc cât mai bun la copcă! Cam atât despre sportul românesc. Mai există un ceva, dar acel ceva ar putea fi considerat o scuză. Naturalizările pe bandă rulantă din sportul mondial, dar acesta este un fenomen dirijat, politic, și care va fi tratat separat. În rest, pregătiți-vă, încă un gol cu pescarii din Feroe și vom fi la Euro! Încă un pic și, poate-poate, câștigă Simona Halep un turneu cu adevărat major! Așa ar spune cei care susțin că, dimpotrivă, avem sport! Și de echipă, și individual! Simpatic, nu-i așa?