Vladimir Socor la Radio Europa Liberă:

„Maia Sandu, ca președinte, ar fi o binecuvântare pentru Republica Moldova”.

Exact așa acest komisar kominternist ne-a spus despre Voronin în 2005, stând pe capul nostru, al deputaților PPCD, vreo două luni, zi și noapte, pentru a ne convinge și a ne determina să-l votăm pe acesta președinte la 4 aprilie.

În afară de Socor, dar împreună cu el, au mai aterizat la Chișinău pentru a ne convinge să-l votăm pe Voronin președinte la 4 aprilie 2005 consilierii lui T. Băsescu, președinte la București, aceștia fiind însoțiți la întâlnirile cu noi de șeful postului de televiziune PRO TV Chișinău, C. Giosan.

Și, evident, cei care-l promovau insistent atunci pe Voronin erau ziariștii de la Radio Europa Liberă și stăpânii lor din afară.

Ce mai pune la cale Kominternul și la alegerile din acest an de la Chișinău?

Cu ce (cine) ne mai „binecuvântează” el?

Chiar dacă Socor, komisarul, a mai îsurit nițel.


Nota Red: Vladimir Socor este fiul lui Matei Socor, un personaj comunist de o asemenea importanta inca insasi Elena Ceausescu il mentiona in autobiografia sa: "Din 1939 până în 1941 am lucrat în comitetul local pe linie de UTC ca secretară a Sectorului III Albastru. Mă cunoaște Demeter, Nechifor Ctin, (ilizibil) Pop, Matei Socor."
Despre istoricul comunist al familiei Socor, Liviu Rotman, profesor la SNSPA si Universitatea din Tel Aviv, spune: "La comunism au aderat si evrei din extremitatea sociala opusa. Printre activistii comunisti au fost si urmasii unor familii evreiesti asimilate, cu studii inalte. Cazul lui Marcel Pauker, al lui Emil Calmanovici, Matei Socor sau Alexandru Graur. Calmanovici a fost unul dintre marii antreprenori constructori ai Romaniei. Familiile Pauker, Socor, Graur erau proprietari ai concernului de presa Adevarul - Dimineata".
Socor, alaturi de Rautu, Roller & Comp, face parte dintre sovietizatorii Romaniei prin distrugerea culturii romane, prezentat pana si de Wikipedia in acest fel (desi mai moderat, tinand cont ca acest portal serveste mai mult pentru deformarea istoriei reale mondiale): La conducerea Uniunii este înscăunată o echipă prezidată de Matei Socor, care va avea succesiv și alte funcții importante: Director al Radiodifuziunii - primul președinte comunist al Radioului -, Director permanent al Orchestrei Simfonice Radio. Matei Socor este și autorul muzicii pentru Imnurile de stat (versiunea din 1948 pe versuri de Aurel Baranga, cea din 1953 pe versuri de Eugen Frunză și Dan Deșliu). Compozitorii sunt chemați să scrie lucrări angajate, partinice și revoluționare. În raportul ședinței de constituire, Matei Socor subliniază că "sarcinile Uniunii Compozitorilor sunt clare în privința reeducării unor creatori obșnuiți cu criteriile estetizante burgheze" și cere "impunerea spiritului de partid în muzică". „... Compozitor al timpului de azi și al celor ce vor veni; comunistul prin excelență activ în cele mai grele vremuri ale ilegalității, neobosit și curajos: omul de o cultură uimitor de vastă și de multilaterală; omul drept, dușman al compromisurilor, dușman al ipocriziei și vicleșugurilor.” spunea despre el Mihai Beniuc.
Într-o dare de seamă din dosarul său de cadre el scrie: „În august 1945 am luat direcția generală. De atunci încoace munca la radio a avut următoarele direcții mai importante:  
1.Transformarea programului pe baza liniei partidului.
2.Creiarea (sic) unei organizații de partid la radio și formarea de cadre.
3.Construirea Casei Radiofoniei și radioficarea țării.
4.Asanarea financiară și mărirea numărului de ascultători.
5.Asigurarea lungimilor de undă ale țării noastre și ale lagărului nostru în forurile internaționale.
6.Colaborarea cu Radiocomitetul din Moscova și cu radiodifuziunile democrațiilor populare.” 
 
După arestarea lui Mircea Vulcănescu, Matei Socor a dat buzna peste soția "criminalului de război" în casa construită chiar de către filosof și nerecuperată nici azi de familia martirului, clădire cu un etaj și mansardă, a inspectat-o de sus până jos după care a plecat trântind ușa și strigând în urmă: "Prea mică pentru mine!". Într-un final, soția și fiicele mucenicului tot au fost date afară din casa lor.