Partidul Socialiștilor a adunat 1,5 milioane de semnături pentru trecerea la forma prezidențială de conducere a statului moldovean. Declarația a fost făcută de președintele Igor Dodon la postul de televiziune NTV. Potrivit lui, procesul de colectare a semnăturilor s-a încheiat pe 1 mai. „Au semnat foarte mulți oameni, nu doar susținătorii socialiștilor. Pentru președinte au votat la ultimele alegeri peste 800 de mii, dar au semnat de două ori mai mult. Adică oamenii au semnat indiferent de viziunea lor geopolitică, oamenii au semnat pentru a se face ordine”, a specificat șeful statului moldovean. De aici.

Decizia din martie 2016 a Curții Constituționale, referitoare la revenirea la alegerile prezidențiale generale a schimbat ecuația politică din Republica Moldova. Conflictul dintre șeful statului moldovean, pe de o parte, și Parlamentulul și Guvernul moldovean, pe de alta, era așteptat. Pe 23 decembrie 2016, în ziua inaugurării președintelui Dodon, au intrat în vigoare modificările care au redus competențele instituției prezidențiale în mai multe domenii. Inclusiv în cele ale securității.

Laboratorul ImunoMedica


Pe parcursul anului 2017, Igor Dodon a încercat, în mai multe rânduri, să blocheze deciziile majorității parlamentare, dar competențele reduse prin lege, l-au făcut să nu aibă succes. Vectorul de dezvoltare externă al Republicii Moldova este principalul subiect controversat: președintele moldovean insistă pe apropierea de Federația Rusă, în timp se majoritatea parlamentară și Guvernul înclină spre Uniunea Europeană.

Inițiativa transformării Republicii Moldova dintr-un stat semiprezidențial într-unul parlamentar a aparținut unui grup de 38 de deputați din Convenția Democrata din Moldova, Frontul Popular Creștin-Democrat, Blocul pentru o Moldova Democratică și Prosperă și Partidul Forțelor Democratice. Prin decizia lor, parlamentarii moldoveni au zădărnicit intențiile celui de al doilea președinte moldovean, Petru Lucinschi de a introduce un sistem cu largi prerogative prezidențiale. Petru Lucinschi este cunoscut pentru afinitățile sale pro-sovietice.

Igor Dodon, la fel ca Petru Lucinschi își dorește să transforme instituția parlamentară într-o anexă a Președinției. Sindromul „tătucului grijuliu” cultivat de Mircea Snegur și Lucinschi este comun în statele ex-sovietice, a căror populație mai are amintirea puterii deținută de primii secretari ai PCUS. Ales prin vot universal, Igor Dodon a căzut în ispita de a modifica Constituția Republicii Moldova și de transforma statul moldovean în republică prezidențială. Aceasta este miza alegerilor parlamentare din toamna anului 2018.

De aici și importanța alegerilor locale pentru municipiile Bălți și Chișinău – cel puțin doi candidați la postura de primar general al Chișinăului, Andrei Năstase și Ion Ceban, au intenția să folosească victoria lor pe post de trambulină în alegerile parlamentare.

Atribuindu-și statutul de unic candidat al forțelor pro-europene la funcția de primar al municipiului Chișinău, Andrei Năstase a  dispersat, în mod conștient formațiunile politice de dreapta.

Năstase a făcut imposibil faptul ca primăria municipiului Chișinău să fie câștigată din primul tur – cuplul politic Maia Sandu/Băsescu ar fi avut această putere. Toate sondajele de opinie arată că liderul PPDA are puține șanse pentru a câștiga primăria municipiului Chișinău.

Eventuala pierdere a primăriei muncipiului Chișinău de către formațiunile pro-europene nu poate fi pusă pe seama candidatului Partidului Liberal, Valeriu Munteanu, pe seama candidatului Partidului Unității Naționale, Constantin Codreanu, ori pe seama lui Plahotniuc.

Venirea lui Ion Ceban în fruntea Primăriei municipiului Chișinău îl ajută pe Igor Dodon să câștige alegerile parlamentare și să schimbe Constituția Republicii Moldova. Doar în acest mod liderul socialiștilor moldoveni, în calitate de „tătuc grijuliu”, poate readuce statul moldovean pe orbita Federației Ruse.

Din această perspectivă, bătălia pentru Chișinău este o confruntare a adepților republicii prezidențiale cu cei ai republicii parlamentare. O reîntoarcere egoistă la ecuațiile politice ale anului 2000.
 
Articol apărut inițial aici.