Jurnalistul și publicistul Cătălin Sturza spune că situația românilor de peste Prut este mult gravă decât o arată o criză politică de la Chișinău.

Acesta scrie că Republica Moldova este strivită de probleme sociale, acolo unde o treime din femei sunt plecate la muncă, iar altă treime este răpită de traficul de carne vie.

În aceste condiții, „circul e doar circ”, scrie Sturza.


„Mulți se miră de ce se întâmplă în zilele astea în Basarabia – o țară cu două guverne paralele, cu doi prim-miniștri, cu doi președinți. România încă pare o țară unită și relativ normală la cap, comparativ cu circul de peste Prut.

Știți ce ar trebui să ne mire mult mai tare? Ceea ce se ascunde în spatele circului. Acel circ e nimic – sau e vechea bătaie pe ciolan, combinată cu un free for all: americanii, rușii, diverse guverne UE, toți sunt amestecați în încrengătura aiuritoare de acolo, și toți au puncte de vedere ferme. Mai puțin românii – că deh, noi nu avem vreun interes să avem vreun punct de vedere ferm vizavi la frații români, pardon, vecinii dughiniști vorbitori de limbă moldovenească de peste Prut.

Spuneam, așadar, că circul e doar circ – dar că adevăratul dezastru se ascunde în spatele lui. Și știți de ce? Nu doar din cauza sărăciei dintr-o altă „săracă țară bogată” (la fel ca România); nu doar din cauza încrengăturii aiuritoare de interese, în care toți trag de câte o bucățică de ciolan; nu doar pentru că țara reprezintă o ilustrare a zicerii: când caii dau din copite, puii de găină sunt striviți. Ci din alte două cauze. În primul rând, pentru că un milion de basarabeni – din trei milioane, fără Transnistria – sunt plecați la muncă peste hotare. Dintre aceștia, mai mult de jumătate sunt femei: care își lasă, de voie de nevoie, copiii să fie crescuți de soți, bunici, unchi, cine s-o nimeri; soții de multe ori nu fac față situației și devin alcoolici cronici, când nu își pun direct capăt zilelor (sinuciderile nu sunt deloc rare nici printre copiii „orfani de lux”). Dar asta nu e cel mai grav. Știți ce e cel mai grav? Că peste 450 de mii de femei au dispărut din Republica Moldova începând cu 1991 – într-o țară cu trei milioane de locuitori. Se estimează că aceste fiice ale Moldovei sunt victime ale sclaviei sexuale, prostituției, și ale traficului de persoane – mărfuri umane desfăcute pe piața din Rusia, dar și pe piețe europene.

Nu știu dacă ne dăm seama de ce înseamnă asta. Nu știu dacă ne putem imagina măcar ce înseamnă ca o treime din mamele unei țări să-și lase copiii și să ia calea bejeniei, și o altă treime din fiicele unei țări să fie duse în sclavie. În secolul XXI, sub ochii noștri, și ai tuturor celorlalți „actori mondiali” de acolo. Și peste toate astea, o bătaie jalnică, sinistră pe resturile care mai sunt de împărțit. Și toate astea la o aruncătură de băț, peste Prut. Iar dacă ne amăgim că „nouă nu ni se poate întâmpla așa ceva” – putem să ne amăgim în continuare”, a notat publicistul pe facebook.