ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Situația de la Chișinău reprezintă un SOS geopolitic pentru București, scrie analistul și fostul diplomat Dorin Popescu într-un articol din contributors.

Acesta spune că Rusia a revenit în forță în Moldova, iar România se arată din ce în ce mai izolată în Europa și în lume.

 „Este foarte posibil ca, pe termen mediu, să se înregistreze la Chișinău o victorie politică a parteneriatului ACUM-PSRM, care are ascendentul rețelei externe de alianțe. Derularea unui scenariu conflictual are șanse reduse, în pofida reacțiilor reactive ale PDM la tentativele oponenților de schimbare pașnică a puterii la Chișinău. Aproape toate scenariile pașnice includ derularea unor alegeri anticipate. Principala necunoscută o reprezintă modul și prețul prin care Plahotniuc va fi convins să renunțe pașnic la putere.


Se poate anticipa că temele tari din R. Moldova (orientarea externă, relațiile cu UE și România, conflictul transnistrean, perspectiva federalizării R. Moldova etc.) nu vor fi abordate pe agenda prioritară a actualei relații de parteneriat ACUM-PSRM.

Pe termen lung se confirmă politica de vasalitate a actorilor politici din R. Moldova față de agenții externi ai schimbării. Înregistrările cu "președintele” Dodon au confirmat că acesta este un soldat modest al Kremlinului, fără fast și anvergură, un soldat umil rămas fără solda lunară de la Împărat. Un soldat-târgoveț, care negociază plata chiriei pentru iatacul în care își dezbracă tunica… Nici oponenții săi politici nu par a evada din blestemul R. Moldova de a produce acțiuni politice de proastă factură. După ce și-au securizat divorțul de Partidul Socialiștilor prin jurăminte de credință, Memorandumuri etc., vectorii "pro-europeni” s-au grăbit să propună "pacea cu dușmanul” la prima batistă albă fluturată de emisari străini (Hahn, Kozak etc.). Este evident că și politicile acestui spațiu sunt atinse în mod fatal de lipsa de viziune, de responsabilitate și de decență etică a unor actori cu roluri neconvingătoare în vodevilurile de la Chișinău.

Aceste evaluări obligă totodată la reconfigurarea predicțiilor privind dinamica/tempo-ul apropierii R. Moldova de Uniunea Europeană. Într-un spațiu în care conduitele politice conotează atât de strident vasalități și ipocrizii, într-un spațiu în care eroii săi publici se comportă în continuare ca într-o gubernie a Rusiei, predicțiile privind parcurgerea unui traseu european devin tot mai puțin credibile pentru Chișinău.

În fine, aceste episoade tragicomice, pe alocuri tribale, de la Chișinău confirmă că eșecul apropierii mentale a R. Moldova de Europa este prioritar unul al Bucureștiului, care a investit resurse politice, umane și logistice considerabile în desovietizarea R. Moldova, în europenizarea mediilor sale culturale, științifice, academice, politice etc. Acest eșec nu poate fi pus defel pe seama Moscovei, Berlinului Varșoviei, Budapestei etc.

Este vital ca Bucureștiul să își reinventeze politici eficiente față de R. Moldova, să își recalibreze instrumentarul de acțiune politico-diplomatică, să existe din nou geopolitic la Chișinău. Parcă niciodată în ultimii ani nu au părut atât de modeste exprimările diplomației de pe Dâmbovița…

Decodificarea "înțelegerii geopolitice” dintre Moscova, Bruxelles și Washington față de R. Moldova este vitală, în acest context, pentru România și pentru întreaga regiune. Are această înțelegere roluri și funcții exclusiv tactice (izolarea lui Plahotniuc, deblocarea situației politice actuale, evitarea alegerilor anticipate, schimbarea pașnică a puterii etc.) sau reprezintă o parte a unui acord global de tip strategic (ruso-americano-european) pentru R. Moldova? Este un astfel de (prezumtiv) acord global în măsură a crea, pe teritoriul R. Moldova, celebrul cordon sanitar între UE/NATO/SUA și Rusia?

În cazul unui acord global (Rusia, SUA, UE) privind R. Moldova, este cert că acesta include prioritar înțelegeri strategice privind Ucraina. Există deci posibilitatea ca R. Moldova și Ucraina să redevină "cordonul sanitar” ("zona-tampon”, "zona-gri” etc.) care va despărți din nou continente și lumi geopolitice. Un posibil nou acord global poate reseta întreaga regiune după o formulă hibridă greu de digerat de către actorii secundari (mai mult, una care ar aduce Moscova în ecuația comună de decizie în spațiul ex-sovietic).

Noile realități geopolitice demonstrează că România este din ce în ce mai izolată în Europa și în lume. Opacitatea diplomației noastre ne-a redus constant lista de prieteni și aliați. Recent am pierdut la Adunarea Generală a ONU un "vot de încredere” care arată matematic cât de slabi și izolați am ajuns la nivel mondial. Bucureștiul a propus în calitate de președinte în exercițiu al Consiliului Uniunii Europene soluții vetuste pentru Marea Neagră de care râd în culise experții (reinventarea Sintergiei Mării Negre), nu a convins că are anvergura unei țări europene cu profil solid în plan regional, nu și-a folosit șansele oferite de această președinție pentru a-și consolida profilul în Europa și în plan regional, pentru a-și confirma și consolida parteneriatele, pentru a-și securiza noi prieteni, pentru a-și îmbunătăți relațiile bilaterale cu țări care așteptau de la București initiative regionale de valoare adăugată și impact etc.

Evoluțiile politice și geopolitice de la Chișinău transmit un adevărat SOS geopolitic Bucureștiului (respectiv celor care mai au capacitate de analiză și acțiune acolo). Nu în sensul unei solicitări de consiliere și sprijin (România a ratat oportunitatea de a putea furniza consiliere și sprijin geopolitic Chișinăului) ci ca avertisment privind consecințele incalculabile pe care cecitatea/opacitatea geopolitică a Bucureștiului față de noile arhitecturi de alianțe în regiune le poate produce asupra securității și viitorului României.

Un scenariu conflictual de soluționare a situației politice ambigue de la Chișinău pare, din fericire, în momentul de față, puțin probabil. La fel de puțin probabilă pare șansa unui dialog între actorii politici interni din R. Moldova în condiții de calm și reținere, așa cum arată acum cerința tactică a UE, NATO, SUA și Federației Ruse.

Scenariile pașnice preconizate includ obligatoriu o tranziție inevitabilă a schimbării puterii politice la Chișinău (pe baza votului popular din februarie a.c.), care va conduce la izolarea politică a PDM și liderilor săi, precum și resetarea scenei politice din R. Moldova prin alegeri parlamentare (poate chiar și prezidențiale) anticipate (care vor fi decise de către majoritatea parlamentară ACUM-PSRM imediat după implementarea pachetului de dezoligarhizare a țării). Este posibil ca izolarea PDM să reducă și mai mult scorul electoral al acestui partid la alegerile anticipate ce vor urma (întrucât forța politică actuală a PDM se bazează pe controlul instituțiilor și pe resursele logistice generoase ale liderilor săi). Agenda alianței ACUM-PSRM pare în prezent minimală și prevede, prioritar, dezoligarhizarea statului. După acest obiectiv, cel mai probabil, ACUM și PSRM vor denunța relația de parteneriat și vor provoca alegeri anticipate.

Este de la sine înțeles că evoluțiile de la Chișinău favorizează Rusia. Influența acesteia în R. Moldova poate crește exponențial în perioada următoare. Elementul inedit îl reprezintă faptul că Moscova revine "la butoane” în R. Moldova cu sprijinul și/sau complicitatea UE și SUA (teză pe care cinicii de serviciu ai Kremlinului nu o mai ascund).

Principalele riscuri pe termen scurt ale deteriorării situației de securitate din R. Moldova privesc un posibil haos intern alimentat de PDM cu utilizarea tuturor pârghiilor posibile (de la decizii obediente ale Curții Constituționale până la proteste de amploare) și, ca efect, posibila transformare a actualei lupte politice pașnice pentru putere într-un scenariu devastator. Un alt risc anticipat îl reprezintă crearea premiselor pentru o federalizare de facto a R. Moldova care, ulterior, să reprezinte un posibil model pentru federalizarea Ucrainei (risc care ar crește exponențial în cazul existenței unui acord global Moscova-Bruxelles/Berlin-Washington în acest sens).

Pe termen mediu și lung, principalele riscuri derivă din ipoteza unui scenariu geopolitic agreat de marii actori pentru întreaga regiune fără luarea în calcul a intereselor și soluțiilor statelor din regiune. Un posibil acord strategic ruso-europeano-american pentru un cordon sanitar în regiune reprezentat de R. Moldova și Ucraina va avea consecințe geopolitice catastrofice – federalizarea R. Moldova și Ucrainei, ambiguizarea coeziunii anti-rusești actuale, slăbirea influenței europene în regiune, apariția de noi conflicte, hibridizarea geopolitică a întregii regiuni etc.

Situația de la Chișinău reprezintă, pe scurt, un SOS geopolitic pentru București. Din păcate, devine sigur că nici acesta nu va fi auzit. Corifeii noștri dâmbovițeni nu mai știu să ocolească taifunuri. Prioritatea zero a României redevine re-educarea geopolitică a „elitei” dâmbovițene”, notează Dorin Popescu.