Între subiectele importate ale acestei perioade, marginalizat de disputele privind covidul, covidul și partidele, covidul și biserica, se numără alegerea noului arhiepiscop al Sucevei. 

În ierarhia BOR, arhiepiscopul Sucevei nu este foarte sus, însă în județul Suceava el este extrem de important.
Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților este cel mai important actor economic în Suceava, după stat. Nu pentru pădurile vestitului Fond bisericesc, pe care nu l-a primit înapoi și e puțin probabil că îi va fi retrocedat, ci pentru veniturile continue pe care turiștii care vizitează mănăstirile din Bucovina le aduc județului.

De aceea, partidele, la nivel național și la nivel local, vor susține pe unul sau altul dintre candidați, gândindu-se la controlul economic, dar și la posibilitatea de influențare a alegătorilor, nivelul de religiozitate și de încredere în preoți ale bucovinenilor fiind mai mari decât media pe țară.

Mai importante decât aspectul economic, vor fi alte două aspecte. 

Viitorul arhiepiscop și românii din Ucraina

Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților are jurisdicție bisericească peste teritoriul județului Suceava. Dar dincolo de granița suceveană a României sunt românii din regiunea Cernăuți, Ucraina. Câteva sute de mii de români, ignorați de stat în Anul Centenar și în toți anii de după 1989, când, chipurile, am devenit liberi de comunismul care ne-a impus tăcerea despre nordul Bucovinei și Basarabia. 

În numele bunelor relații cu Ucraina, singura favoare care li s-a făcut românilor din nordul Bucovinei a fost pașaportul românesc, obținut cu umilință și șpăgi, în luni și chiar ani de așteptare și urmat de un subînțeles „mergeți în Europa, câștigați-vă banii, dar cu România să nu aveți treabă”.

Pe lângă participarea sporadică la evenimente culturale (câteva invitații al festivaluri) și educaționale (câteva școli de vară pentru profesorii români), românii din nordul Bucovinei au avut un singur sprijin constant dincolo de graniță: biserica și în special mănăstirile din Bucovina și hramurile lor, începând cu Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, Sfântul Ștefan cel Mare de la Putna, Schimbarea la Față de la Sucevița și celelalte. Pentru acei români uitați de toți, locașurile sfinte de dincolo de graniță au fost locurile unde au fost primiți cu dragoste sinceră de frate, unde au fost ascultați cu inima de român, nu cu interesul conjunctural al statului, unde au știut că nu sunt uitați la rugăciune când sunt uitați în programele statului.

Dacă cineva întreabă pe vameși cine trece cel mai mult granița la manifestările românilor din Ucraina, o să i se răspundă: preoții. Dacă întreabă unde se duc românii din Ucraina, o să i se răspundă: la slujbe în România. Sunt realități ignorate la București, dar știute de românii uitați de peste graniță.

Acești români de dincolo așteaptă poate mai înfrigurați decât cei din Suceava alegerea noului arhiepiscop. IPS Pimen, în anii de îndelungată păstorire, a înțeles că bucovinenii sunt împărțiți de o graniță politică, dar au o identitate comună și de aceea a dat binecuvântare pentru toate acțiunile care i-au implicat pe clericii suceveni și pe cei cernăuțeni. A știut să discute cu Mitropolitul de la Cernăuți astfel încât acesta să lase limba română în biserici și a știut să nu facă un pas necugetat înspre gruparea autocefală din Ucraina, care dorea scoaterea limbii române din biserici.

Frământările românilor de dincolo de graniță sunt clare.

Noul arhiepiscop va avea în inima sa întreaga Bucovină, chiar dacă juridic va păstori doar peste partea ei din România? Sau gândul și lucrarea lui se vor opri la graniță? 

Noul arhiepiscop se va îndrepta spre autocefali, sau va respecta faptul că toți preoții români din nordul Bucovinei au rămas în biserica canonică și au refuzat să treacă la autocefali, deși au fost foarte mult presați de stat în perioada administrației Poroșenko?

Pentru ei, pe lângă poziția Patriarhului Daniel, este importantă poziția episcopului de la Suceava. Ceea ce nu poate face Patriarhul, din motive de diplomație de stat sau de diplomație față de alte biserici autocefale, poate face episcopul de la Suceava – dacă vrea și dacă i se încredințează această misiune de BOR.
Așa că poziția noului arhiepiscop față de românii din Ucraina va fi de facto poziția BOR față de românii din Ucraina.

Lupta politică și lupta pentru inspirația Duhului Sfânt

 


Așadar, un grup de primari care susțin un candidat și un grup de preoți care sunt împotriva acestui candidat. Redactorul șef al ziarului, care nu a publicat nicio acuză falsă la adresa bisericii, dintre multele din ultimii ani, probabil că a primit solicitări și de la „grupul de primari” și de la „grupul de preoți” să publice materialul fiecăruia. El sau cine a făcut alegerea a publicat ambele materiale, fără niciun comentariu. Nu e greu de înțeles cum bietul om și bieții cititori se vor fi uitat cruciș și s-au întrebat „noi cu cine votăm?”…

Și, totuși, cu cine se va vota între atâția arhierei despre care se zvonește că vor fi candidați?

La alegerile politice, lista de candidați se definitivează de pixul șefului de partid, în seara dinaintea depunerii la biroul electoral. Se iau în considerare fidelitatea față de șef, popularitatea candidatului, banii pe care îi aduce partidului, expertiza și experiența, influența prietenilor lui, polițe de plătit și alte criterii mai mult sau mai puțin secrete. Câți șefi de partid Îl întreabă pe Dumnezeu pe cine să pună pe liste? 

În campanie se fac promisiuni cât mai mari, se investesc bani în materiale promoționale și consultanți. La alegeri oamenii votează, în ultimă instanță după câți bani au fost investiți în campaniile media de cucerire a lor. Nu e de mirare, căci, așa cum se fac alegerile, așa va fi și mandatul. Iar după patru ani începe iar circul făgăduințelor de bine și al acuzelor adversarilor.

În biserică, altul este modul de a alegere, unul conform cu viața bisericii. 

„Părutu-s-a Duhului Sfânt și nouă” (Faptele Apostolilor 15, 28) a spus Sfântul Apostol Iacob despre cum s-au luat deciziile primei adunări unde s-au hotărât lucruri importante pentru biserică, adunare cunoscută ca „Sinodul apostolic de la Ierusalim”. Adică L-au întrebat pe Dumnezeu și au ascultat de El: Iisus Hristos a făgăduit că va trimite Duhul Sfânt și Acesta va arăta adevărul în toate situațiile.

Sfântul Iustin Popovici, un călugăr sârb care a trăit în secolul XX, scrie legat de aceasta: „Întreaga metodă prin care Biserica își împlinește activitatea sa divino-umană în lume este inclusă în această definiție apostolică. Sfinții mucenici și mărturisitori, Sfinții Părinți și Sinoadele ecumenice au primit și au păstrat această metodă. Dacă cineva părăsește această metodă, se desparte de Duhul Sfânt, precum și de Sfinții Apostoli, mucenici, părinți și de Sinoadele ecumenice.”

Când se respectă această metodă de alegere în biserică, biserica trăiește în pace, pentru că se fac alegeri în care se caută voia lui Dumnezeu.

Niciunul dintre cele două texte din ziar nu pare a avea legătură cu metoda de alegere din biserică, ci cu metoda de alegere din politică. 

Din cauza intereselor politice ale unor mari puteri, Biserica Ortodoxă din toată lumea a primit în ultimii ani o rană adâncă, nevindecată încă: schisma din Ucraina și extinderea ei la nivelul altor biserici autocefale în urma intervenției Patriarhiei Ecumenice. Această rană amenință să îi rupă și bisericește pe românii din nordul Bucovinei de românii din România, dacă BOR va recunoaște gruparea autocefală.

Și iată că acum, lângă românii din nordul Bucovinei se face o nouă alegere. Cele două metode amintite mai sus sunt în fața celor care aleg – mai întâi în fața conducerii bisericești din Suceava, iar în final a Sinodului BOR.

La sărbătoarea Sfântului Ioan cel Nou, 24 iunie, nu au participat preoții și creștini din nordul Bucovinei, din cauza restricțiilor impuse de Covid. 

Să ne rugăm pentru Bucovina, pentru întreaga Bucovină, ca cei care vor face alegerea să facă o alegere după voia lui Dumnezeu. Căci altfel o nouă epidemie va veni și va despărți și mai mult românii din nordul Bucovinei de românii din țară…