România se află, din punct de vedere diplomatic, la capătul unei catastrofe diplomatice similare cu cea din anul 1940, atunci când a pierdut Basarabia, Nordul Bucovinei, Herța, Cadrilaterul și Ardealul de Nord, scrie fostul consilier guvernamental, profesor Petrișor Peiu în ziare.com.

Este vorba despre criza de la Chișinău, în urma căreia marile puteri și-au dat mâna peste capul României, pentru a instala o nouă conducere într-o țară în care 80% din populație vorbește românește, și peste un milion de oameni au cetățenia română.

Petrișor Peiu spune că România a plătit iluzia că după aderarea la UE din 2007 nu va mai trebui să facă nimic, iar prețul pentru acestă situație a fost plătit în 2019.

„Iata, au trecut doar doi ani de la 9 iunie 2017 si pe 3 iunie 2019, la Chisinau, diplomatii Uniunii Europene si ai Statelor Unite incheie o intelegere cu Rusia lui Putin, fara ca macar sa se consulte cu Bucurestiul. Intelegerea respectiva este realizata pentru un teritoriu locuit de 3 milioane de vorbitori de limba romana (o majoritate de peste 80% a populatiei), dintre care 1 milion sunt cetateni romani; intelegerea respectiva are ca obiect un stat care depinde excesiv si exclusiv de asistenta financiara si politica de la Bucuresti; intelegerea respectiva are ca obiect un stat care depinde comercial de Romania in cea mai mare masura (suntem, cu 28%, principalul partener comercial al republicii dintre Prut si Nistru) . Intelegerea respectiva incheie un ciclu periculos de esecuri internationale ale tarii noastre, incluzand ratarea aderarii la OECD si ridicola infrangere in fata Estoniei in cursa pentru un loc de membru nepermanent al Consiliului de Securitate ONU”, scrie Peiu.

Pentru situația în care a ajuns Basarabia, Peiu îl învinovățește pe fostul președinte Traian Băsescu, cel acuzat că ar fi distrus mișcarea unionistă de la Chișinău cu una „pro-europeană”.

„n 2005, proaspat alesul presedinte al Romaniei, Traian Basescu-Petrov, personaj voluntar si cam "urechist", decide sa implice Romania in re-alegerea presedintelui Vladimir Voronin; atat Iurie Rosca, unionist, cat si Oleg Serebrian, pro-european, sustin ca i-au asigurat majoritatea in parlament lui Voronin ca urmare a presiunilor venite din partea Bucurestiului (11 deputati au venit de la Partidul Popular Crestin Democrat, PPCD, al lui Rosca si 3 de la PSL-ul lui Serebrian) . Cumetria cu comunistii lui "Papasa" a condus la disparitia din politica a celei mai vechi grupari pro-romanesti de la Chisinau, PPCD, urmasul legendarului Front Popular, compromiterea lui Rosca nefiind compensata nici macar de excesele comice ale cuplului Basescu- Voronin din jurul butoaielor de vin moldovenesc.

Vine 7 aprilie 2009 si, dupa o scurta zbatere, un val nou de politicieni preia fraiele la Chisinau: Vladimir Filat (liderul principalului partid, PLDM), Marian Lupu (liderul innoitului PDM) si vechiul militant unionist Mihai Ghimpu (liderul Partidului Liberal) . Secretul lui Polichinelle din spatele inlocuirii regimului Voronin de catre pompos-intitulata "Alianta pentru Integrare Europeana" era faptul ca o punguta cu galbeni oportun picata din buzunarele unui periferic pe atunci Vladimir Plahotniuc drept in calea omului de incredere al lui "Papasa", Marian Lupu, a permis schimbarea comunistilor de la carma republicii cu "pro-europenii".

Relatia lui Basescu cu Filat a inceput in zodia misto-ului gros, marinaresc, cu un neuitat "Welcome to Romania, Mr. Prime Minister", dar s-a infiripat rapid intre ei o inexplicabila solidaritate. Paradigma anilor 2009-2014 este simpla: regimul Basescu-Petrov decide sustinerea neconditionata a regimului corupt personificat de venalul Filat in paralel cu distrugerea programata a singurului partid onest si deplin unionist, Partidul Liberal. Alegerile din 2010, care au netezit calea regimului oligarhic Filat, se bazeaza pe o sceneta pusa la cale chiar la Bucuresti: in plina campanie, premierul Filat semneaza cu ministrul Baconschi mizerabilul "tratat de frontiera romano-moldovenesc", neratificat niciodata in Parlamentul nostru, din fericire. Acest gest incalificabil a dus PLDM-ul lui Filat in fruntea preferintelor alegatorilor imbatati de aerul tare al asocierii cu Europa si, in acelasi timp, a prabusit cota PL-ului lui Ghimpu, un fel de Ion Diaconescu de la Chisinau, cinstit dar cam bolovanos.

Cu doar cateva luni inainte de semnare, Basescu clama la o intalnire cu alesii locali ca niciodata, dar niciodata, nu va admite semnarea unui asemenea tratat, pentru ca el nu este Ribbentrop-Molotov. A facut-o pentru Filat, sa-l ajute sa seduca electoratul moldovenist-statalist. Pe de alta parte, Filat se plansese la Berlin ca romanii nu vor sa semneze tratatul respectiv, fapt care ar fi fost folosit de comunisti pentru a denunta in campania electorala presupusul sau "unionism". Evident distantat de curajosul Ghimpu, ba chiar dusmanos, Basescu a sprijinit inclusiv scindarea partidului unionist de catre manevrele omnipotentului Filat. Cam atat despre unionismul de data recenta al fostului presedinte, care a preferat sa saboteze singurul partid pro-romanesc, in favoarea constructiei unui curent nou, "pro-european", care punea Portugalia sau Ungaria la egalitate cu Romania....”, notează analistul.

Mai rău, susține Peiu, România s-a poziționat împotriva intereselor germane și rusești, în timp ce cele două mari puteri dădeau semne evidente că s-ar înțelege. Țara noastră continuă să „declame patetic”, „pericolul rusesc” cu fiecare ocazie, în timp ce partenerii occidentali fac afaceri bine-merci cu rușii.

„Primul semestru al anului 2019 a adus cu sine presedintia romana a Consiliului UE, intr-o perioada marcata de dorinta multor europeni de readucere a Rusiei la masa celor mari. Ca de obicei, politicienii de la Bucuresti nu au pierdut niciun prilej de a fi inadecvati. [...] nadecvarea noastra continua si Romania a ramas sa declame patetic "pericolul rusesc" pe la diferite conferinte si seminare despre "securitate si rezilienta", in vreme ce "partenerii europeni" germani, italieni si francezi isi cresc afacerile cu rusii si isi umplu conturile din asta. Noi am ramas pe logica din 2014.

Ei bine, daca cu rusii nu vorbim noi, decat la nivel de loctiitor de portar de la MAE, cu nemtii lucrurile stau altfel, nu prea vorbesc ei cu noi. Si astfel, austriacul Johannes Hahn s-a bucurat sa "cada la pace" cu vice-premierul rus Kozak, pe un plan privind Republica Moldova, plan care ignora si umileste total Bucurestiul”, scrie Peiu.

Articolul integral este aici.