La început de an, în Catedrala Patriarhală „Sfântul Andrei” din Istanbul, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu al Constantinopolului semna Tomosul privind autocefaliei noii Biserici Ortodoxe a Ucrainei.

De-atunci și până azi, opinia publică, inclusiv minoritatea românească din Ucraina, așteaptă poziționarea Bisericii Ortodoxe Române. Va recunoaște Biserica Ortodoxă Română noua structură din Ucraina sau nu?

ImunoMedica


Având în vedere că Biserica Ortodoxă Română este a doua cea mai mare comunitate ortodoxă din lume, dar și că la mijloc sunt românii din Ucraina și de peste Prut, poziția Patriarhiei Române are o importanță capitală pentru lumea ortodoxă.

Acest lucru a fost sesizat și de Patriarhia Moscovei și autoritățile bisericești de la Kiev. Primii, au mutat rușii. Astfel, pentru prima oară în istoria recentă, Biserica Ortodoxă Rusă a recunoscut, prin intermediul unui mesaj publicat pe siteul său oficial, că așa zisa „limbă moldovenească” este de fapt, limba română, după cum ActiveNews a relatat la momentul respectiv.  Semnalul este în răspăr cu politica oficială promovată de Moscova în ultimii 70 de ani.

La nici două zile de la semnalul Patriarhului Chiril, au mutat și ucrainenii. Arhiepiscopul Gherman al Bucovinei și Hotinului a promis că dacă românii vor trece sub autoritatea noii structuri de la Kiev, își vor păstra limba de cult. 

„[...] în multe publicații din România, încă până la desfășurarea Sinodului unificat (n.n. de la 15 decembrie 2018), s-a afirmat că se va produce o ucrainizare completă, însă regiunea noastră este, după cum se știe, multinațională. În acest fel, au speriat populația de limbă română a Bucovinei că acum, chipurile, ucrainenii vor veni să vă ia limba, tradițiile etc. Însă acest lucru nu este adevărat. Biserica noastră este absolut deschisă pentru toți, indiferent de limba pe care aceștia o vorbesc sau de limba în care aceștia vor să se desfășoare slujba”, după cum informa Bucpress, site al românilor din Ucraina.

E greu de bănuit câtă încredere pot avea românii în cuvintele arhiepiscopului Gherman, având în vedere că noul lider al structurii de la Kiev, Epifanie, este fostul vicar al auto-intitulatului Patriarh Filaret, cel care anunțase că minoritățile nu vor mai beneficia de slujbe în limba maternă. Conform Bucpress, nicio parohie majoritar românească nu a trecut deocamdată în ascultare față de noua structură ecleziastică a Kievului.

Răspunsul Bisericii Ortodoxe Române la aceste „oferte” pare să fi venit sub forma mesajului Patriarhului Daniel, citit la Iași cu ocazia conferinței teologice internaționale „Unitatea panortodoxă și sinodalitatea”, organizată la Iași de Asociația Teologică Ortodoxă Internaționale (IOTA), pe 9 ianuarie.

În mesajul său, Primul dintre episcopii români a îndemnat apăsat la unitate în Biserică, dar și mai important, la sinodalitate, adică la procedura prin care deciziile sunt luate în consens, nu prin decizii unilaterale. Îndemnul la dialog între Moscova și Constantinopol a fost și mesajul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Mai mult, Patriarhul Daniel a făcut apel la un cuvânt al părintelui Dumitru Stăniloae, cel care critica faptul că „atenția teologului este deviată de la Dumnezeu și acțiunea Lui, la filologie, la istorie, la probleme so­ciologice etc., privite pentru ele însele. Problema central-religioasă, legătura sufletului cu Dumnezeu, în care se rezolvă toate celelalte probleme este, dacă nu uitată, împinsă pe un plan secundar”.  În contextul în care acțiunea din Ucraina pare să fie motivată de iminența alegerilor prezidențiale din această țară, cuvintele PF Daniel par să aibă o destinație clară.

În finalul mesajului său, Patriarhul Daniel spune că „Ortodoxia are nevoie de o reflexie teologică aprofundată privind relația dintre libertatea individuală și comuniunea eclesială, dintre teologia academică și viața parohiilor și mănăstirilor, între primat (întâietate) și sinodalitate, la nivel local și panortodox, între autocefalie locală și coresponsabilitate panortodoxă, deoarece autocefalia nu trebuie confundată cu izolarea și nici unitatea cu constrângerea. Dialogul, consultarea reciprocă și cooperarea concretă dintre Bisericile noastre autocefale trebuie să devină o practică permanentă, bine organizată, și nu doar evenimente izolate sau de conjunctură”.

Profesorul Dan Dungaciu a analizat mesajul Patriarhului României și l-a interpretat astfel: „La România se uită acum Moscova, nu la alte Biserici. 

Toată comunicarea Patriarhului Daniel este un răspuns la teologia, la filosofia care a stat în spatele acordării autocefaliei Ucrainei.

Și acolo se vorbește despre sinodalitate. BOR este singura care apără sinodalitatea, în răspăr cu unele tendințe de papism care vin simultan și de la Moscova și de la Constantinopol. Asta-i complicația în care se află România acum.

Biserica Ortodoxă Română și statul român au cărți în mână. Cine îndeamnă BOR să recunoască intempestiv ceva, să-și arunce cărțile din mână, este fie naiv, fie prost-informat”.

Din păcate, așa cum a remarcat profesorul Dungaciu într-o discuție cu Cristian Unteanu, „Sentimentul pe care-l am eu e că instituțiile statului român nu au capacitatea de a digera asemenea evenimente”.