Intervenția dură a jandarmilor la un marș ce nu era unul de protest, ci unul pro-Unire, ajută indirect pe candidatul cu mari șanse de a deveni președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, acesta dorind să scoată în afară legii mișcarea unionistă. 

Coroborat cu declarațiile ambasadorului SUA și cu dorințele Germaniei, care a realizat unirea celor două state germane, dar a acționat consecvent împotriva unirii RM cu Patria, asta da tabloul unui embargou asupra unionismului la care consimte și Cioloș, cel care este desemnat de hegemoni ca viitor prim-ministru.

Mai direct, Moscova nu își dorește Unirea tocmai pentru ca Republica Moldova să nu între în sfera UE - NATO și să iasă din zona gri. Iar România nu are relații de negociere cu Rusia, animozitatea dintre cele două state aflate în proximitate fiind întreținută cu îndărătnicie de agenți de influență din presă sau diverse think-tank-uri care influențează politicile de apărare și pe cele geopolitice, mult mai agresivi chiar decât decidenții politici. Practic, România nu a mai avut propria ei politică externă. Evident, tancurile Armatei a 14-a ar fi la o aruncătură de băț de tancurile NATO.

Sentimentele pro-unioniste scad veriginos datorită permeabilității Statului Român la ideologiile globaliste, mai ales la cele LGBT. În context, declarația Președintelui Johannis cum că familia firească este susținută de trei milioane de "fanatici religioși" a făcut ca reprezentați importanți ai unionismului din R.M. să dea declarații incendiare, prin care compară direcția pe care merge Bucureștiul ca fiind mai rea decât stăpânirea bolșevică. 

Populația Basarabiei este chiar mai conservatoare decât în România, iar crearea de falii sociale prin creșterea în laboratoarele Soros a unei "societăți civile" anticreștine și a unor "elite moi" este încă la început de drum.

Washingtonul a făcut declarația despre viitorul RM prin vocea ambasadorului de la Chișinău, citez: "Republica Moldova nu este România, ci trebuie să rămână un stat suveran și independent, în interiorul unor granițe sigure”. 

Germania nu se opune fățiș, însă cine cunoaște politica UE în R.M. știe că a fost una care a sabotat tema unirii, principalii oficiali UE trimiși de nemți la Chișinău fiind unguri, iar în România organizațiile creștin democrate finanțate de CDU s-au pronunțat permanent pentru două state românești.

Despre politica dezastruasa a României în relația cu RM, în plan economic mai ales, dar și politic sau cultural, am mai vorbit și cu alte ocazii, nu mai dezvolt acum.

Ce-i de făcut în acest moment?

Trebuie recâștigată suveranitatea națională pierdută. Altfel, nu vom avea niciodată o politică externă care să conțină tema interesului național.