Dumnezeu a facut lumea in 6 zile...iar oamenii au trasat linii: in ganduri, pe pamant, mai nou in ceruri si fac specula cu lucrurile daruite. 

Apoi, li se pare ca liniile sunt asezate prost, si incep sa le strice. Le taie, le refac, le taie, le refac, le taie, le refac...ca-ntr-un joc de puzzle.

Razboaie, teroare si ura, intr-o lume noua in care ni se tin discursuri despre iubire.
 
...In aceasta lume s-a nascut Eminescu. Visa la o lume mai buna si a facut tot ce i-a stat in putinta ca sa schimbe ceva. Iubea Romania si iubea poporul roman iar la randul sau era iubit, si nu de putini oameni, mai ales de studentimea care il recunostea pa strada, il citea si care-l admira, desigur.

Criticii incearca sa-l discrediteze prin atacuri murdare la persoana, si mai putin la opera, incercand sa ne imprime o imagine a unui om dezordonat, imbracat intr-un palton ponosit, mancand mere si nuci cu paine (ce crima!) pentru ca nu avea bani (a avea bani e cine stie ce virtute!). Iar daca asta nu e suficient, se inventeaza grozavii: il fac betiv, nebun si chiar criminal. Odios, nu? Si asta doar pentru ca iubeste adevarul si tara.

Mai nou e la moda sa spui ca Eminescu a fost ateu neavand habar sau nevoind sa amintesti, nu putinele poezii, despre Dumnezeu, ingeri, Maica Domnului sau Inviere. 
                
Copilul Eminescu a crescut intr-o familie iubitoare de Dumnezeu, iar mama lui, foarte iubita de poet, si-a crescut copiii intr-o mare caldura si cu dragoste, inclusiv de Cele sfinte.
 
Cred ca Eminescu nu ar trebui sa mai fie jucaria nimanui.
El inseamna enorm pentru sufletul multor romani si asa va fi mereu...
El ramane nu doar cel mai mare poet roman, ci si un gazetar exceptional, vertical si muncitor, in slujba adevarului.
...Multumesc Dumnezeu pentru darurile Tale!
...Multumesc Eminescu pentru ca, asemeni luminii stelei ce-a murit, ti-ai trimis lumina pana la noi.
Chiar daca lumea cruda, in care ai trait, te-a incercat atat, lumina nu au putut sa ti-o ia. Si vei lumina cel putin atat cat va trai si Romania.
 
15.10. A.D. 2020                                                                                                                                                       
 
Carmen Iosefina Teodoreanu

P.S.  Us sunt eu, iar amintirile despre Eminescu sunt tare de demult, din vremea copilariei cand tata m-a fascinat cu prietenii sai, unul dintre ei fiind chiar Eminescu.