Aproape 2 (doi) ani a luat Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) pentru a răspunde ActiveNews după ce am solicitat cercetarea președintelui Colegiului Medicilor din România, profesorul universitar doctor Daniel Coriu, potrivit Legii, privind relația lui cu Securitatea comunistă.

Dr. Daniel Coriu este profesor la UMF „Carol Davila”, director de clinică la Spitalul Fundeni și, din anul 2020, președintele Colegiului Medicilor din România și abonat al Industriei Big Pharma, alături de soția sa, dr. Letiția Veronica Coriu.

Legea de funcționare a CNSAS prevede, la litera X, că pot și trebuie să fie cercetate pentru relația lor cu fosta Securitate: „persoanele cu funcție de conducere din direcțiile sanitare județene, din direcțiile județene de sănătate publică și a municipiului București, din Colegiul Medicilor din România, din casele de asigurări de sănătate, directorii de spitale, precum și medicii psihiatri, anatomo-patologi și legiști”.

Ca atare, funcția pe care o ocupă de 5 (cinci) ani este prevăzută expres spre cercetare, chiar în Legea CNSAS. Însă președinetele CMR nu a fost cercetat niciodată, până la cererea ActiveNews de acum 2 (doi). Cu alte cuvinte, de 5 (cinci) ani, doctorul Daniel Coriu ar putea să se afle ilegal în funcția sa, din moment ce, până acum, nu s-a știut care este relația sa cu Securitatea.

Dar el trebuia, de fapt, cercetat de CNSAS încă din 2008, deci de acum 17 (șaptesprezece) ani, de când, potrivit CV-ului său coafat, Coriu este „membru în conducerea unor structuri profesional știintifice naționale”, cum ar fi Comisia Medicală a Consiliului Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior (CNCSIS) 2008- 2011 sau din 2010, de când este vicepreședintele Societății Române de Hematologie, pentru că, la litera Y a Legii CNSAS, este prevăzută și cercetarea membrilor „conducerii fundațiilor, asociațiilor și filialelor care activează pe teritoriul României, inclusiv fondatorii acestora”.

Dar n-a fost.

Calendarul deconspirărilor CNSAS sau lungul drum al adevărului spre lumină

Ca să știți cam cum se derulează activitatea jurnalistică în relație cu organele Sistemului, e bine să aflați că, în timp ce un consilier sătesc de la Cuca-Măcăi este investigat de „cerberii” CNSAS în două-trei luni, pentru ditamai profesorul universitar care comandă absolut dezinteresat vaccinarea în România cu seruri experimentale Covid, afectând sănătatea a 20.000.000 de români, a fost nevoie ca ActiveNews să solicite informații la 23.05.2023, apoi să revină pe 26.03.2024, apoi din nou pe 4.04.2024, când primim și răspunsul CNSAS că „verificările sunt în derulare” (deși Direcția de Investigații a CNSAS deja elaborase o Notă de Constatare la 27.02.2024!), după care mai urmează alte trei adrese pierdute de CNSAS „din cauza unor regretabile erori tehnice”, survenite la 16.04.2024, 24.07.2024 și 12.09.2024 și înregistrate pe 21.10.2024, în urma cărora apare și „minunea” din 23.10.2024, când suntem informați că, în sfârșit, Daniel Coriu și Vasile Bănescu, dat spre cercetare tot acum doi ani, au fost „procesați” și li s-au întocmit deja „verdictele”, unul pe 19.06.2024 și altul pe 24.09.2004, și urmează ca Adeverințele lor să apară dintr-o clipă-n alta pe site-ul CNSAS (facsimil după adresa în original mai jos).

După alte 7 luni, la 9.01.2025 este, în sfârșit redactată și semnată una dintre Adeverințe, pentru ca după încă o lună, la 18.02.2025, deci după 21 de luni de la cererea noastră, să fie postată pe site-ul CNSAS Adeverința lui Coriu Daniel, fapt de care ActiveNews află doar recent din partea comunicatorilor CNSAS, cu ocazia fâsului piaristic legat de Crin Antonescu. Acesta este lungul drum al apariției unei Adeverințe pe site-ul CNSAS. Acum ați aflat. FOTO-CAPTURĂ:

După cum vedeți însă, deși adresa CNSAS de mai jos, din 23.10. 2024, cuprindea ambele nume cerute spre verificare, misterul se menține încă în ce privește personajul cu CV auto-falsificat (declară cu mânuța lui că a urmat în 1988 o „facultate ortodoxă” de la Cluj reînființată de abia în 1990 - deci are doi ani dispăruți din viață), pe numele lui de intelectual finuț Vasile Bănescu, acum mare grangur CNA la ordinele și sub papucul analfabetului care l-a numit în funcție, reprezentantul „ciumei roșii” PSD Marcel Ciolacu. FACSIMIL:

În ce ne privește, în privința lui Daniel Coriu, pe baza experienței acumulate, ne-am dat seama din primul moment în care a fost numit în funcția de coordonator al „narațiunii” cu valențe criminale privind vaccinarea „sigură și eficientă”, la începutul plandemiei, că individul are profilul perfect de personaj al Sistemului Securistic care sufocă această țară de peste 35 de ani. Valabil și pentru Vasile Bănescu.

Până acum, după cum se dovedește cel puțin cu primul caz, am avut dreptate.

Pentru că, dacă am „fiert” prea mult medicii care citesc acest material, trebuie să le comunicăm, totuși, înspre concluzie, că Adeverința CNSAS Nr. 1230 din 19.06.2024 arată că la conducerea lor au un individ, pe numele lui CORIU DANIEL care A FOST RECRUTAT DE SECURITATE LA DATA DE 12. 08.1987 (notați-o în calendar)! FACSMIL ÎN BAZĂ

De ce spunem că Daniel Coriu este un al doilea caz Marian Enache?

Pentru că, tot de la CNSAS aflăm, la fel ca în Cazul Marian Enache, președintele CCR, care, conform CNSAS, „figurează cu „dosar F.R (fond rețea) 7259/Vaslui, dar dosarul nu s-a păstrat în arhivă” (Adeverința 2641/5.05.2009), că și lui Daniel Coriu i-a dispărut dosarul din arhivă. Respectiv:

1. Conform CNSAS, Dosarul Personal al lui Daniel Coriu, întocmit de Securitatea Municipiului București, „nu s-a păstrat în arhivă” și

2. Deși a fost recrutat de SMB la 12.08.1987, Direcția de Specialitate (Investigații) „nu a identificat informații transmise Securității de către domnul CORIU Daniel”.

Conform muncii informative și așa cum a dezvăluit colonelul de contrainformații al DGIA Doru Paraschiv în cadrul unei emisiuni ActiveNews-Starea de Libertate și în alte materiale documentare publicate de el, aceste amănunte arată că, cel mai probabil, posesorul unor astfel de date ESTE ÎN CONTINUARE ACTIV, de aceea Dosarul său nu se regăsește în arhiva documentară ci se află în cea operativă.

Ca să înțelegeți mai bine munca de Securitate, alcătuirea unui Dosar Personal de informator, colaborator sau rezident presupunea un volum extins de informații, de la primele tatonări ale ofițerului recrutor la obținerea Angajamentului celui recrutat și plasarea sa în Rețeaua Informativă. Acestea nu aveau cum să dispară din Arhivă decât dacă se află în continuare în baza activă.

Pentru Documentare, două broșuri de bază ale Securității, destul de vechi dar de folos, respectiv Criterii privind recrutarea de informatori și colaboratori pentru munca de Securitate (PDF) și DSS: Organizarea legăturii cu rețeaua informativă.

În DOCUMENTELE SECURITĂȚII ȘI CERCETAREA ISTORICĂ, cercetătorul Academiei Române Sorin D. Ivănescu arată ce cuprinde ceea ce nu se găsește în cazurile enunțate mai sus în Arhiva CNSAS:

„1. Dosarul personal

Având drept model sistemul de evidență sovietic, pentru toate categoriile de persoane din rețeaua informativă, ofițerii de securitate întocmeau dosare personale și fișe de evidență. Dosarul personal cuprindea, în capitole distincte, totalitatea materialelor care au stat la baza recrutării unui informator, precum și cele obținute despre el pe timpul activității desfășurate în această calitate. El se forma treptat, începând cu punctarea candidatului, adăugându-se mereu noi piese care trebuiau să susțină utilitatea și calitățile sale, inclusiv rezultatul verificărilor făcute asupra sa.

Un astfel de dosar conținea:

-    Materiale de cunoaștere (biografia candidatului la recrutare, a rudelor apropiate, prietenilor și relațiilor);
-    Materialele de verificare (notele informative referitoare la candidat, rezultatul verificărilor în evidențele centrale, al investigațiilor la domiciliu și la locul de muncă, interceptarea corespondenței, ascultarea convorbirilor telefonice);
-    Raportul de cunoaștere personală, care putea fi realizat de ofițerul de Securitate fie direct sau sub acoperire (în general acesta se prezenta ca lucrător în cadrul Miliției sau a Serviciului Pașapoarte) și din care trebuia să rezulte calitățile candidatului propus;
-    Raportul cu propunerea de recrutare, aprobat de șeful ierarhic al celui ce realiza documentul, în care trebuiau făcute mențiuni cu privire la datele de identificare ale persoanei ce urma a fi recrutată, precum și numele conspirativ propus, calitățile pentru munca informativă, problema spre care va fi dirijat și pe ce bază se efectuează recrutarea (sentimente patriotice, material compromițător etc.);
 -   Raportul asupra modului cum a decurs recrutarea, în care se făceau mențiuni cu privire la desfășurarea acestui eveniment, despre sistemul de legătură stabilit, modul și locul de întâlnire cu ofițerul ce-l are în rețeaua sa informativă;
 -   Angajamentul (una din piesele de bază ale dosarului personal). În anii '50 conținea mențiunea că în cazul trădării persoana urma să suporte consecințele legilor scrise și nescrise ale RPR; iar în anii '80 formula mai neutră că "va păstra cu strictețe conspirativitatea relațiilor stabilite cu organele de stat". Documentul conținea datele de identificare ale informatorului, referiri la "patriotism și sinceritate" cu privire la conținutul datelor furnizate și se menționa în cele mai multe cazuri numele conspirativ sub care va furniza notele informative);
-    Copii ale notelor informative (documentele informative originale, adică notele cu scriere olografă, erau organizate, în cele mai multe cazuri, într-o mapă anexă care avea un regim special. Copii ale notelor informative furnizate de informator apar și în dosarul de urmărire al celui care făcea obiectul acestora);
-    Rapoarte de analiză periodică, cel puțin anuale, privind aportul informativ al celui recrutat, în care se consemnau și metodele și mijloacele folosite pentru verificarea loialității persoanei aflate în contact, randamentul etc.);
-    Tabelul cu ofițerii (fila 1) care l-au avut pe informator în legătură, precum și cu aceia care au consultat dosarul (în acest caz se menționa data, numele în clar și semnătura, iar în unele cazuri apare și indicativul ofițerului, format din trei cifre);
 -   Fișe de evidență "Model 1". Imediat după recrutare, ofițerii de Securitate erau obligați să întocmească acest tip de fișă, în dublu exemplar, unul pentru biroul de evidență al unității din care făcea parte, iar altul pentru cartoteca evidenței generale (Serviciul "C"). Fișele "Model 1" cuprind următoarele rubrici: pe față, nume, prenume, tatăl, mama, locul și data nașterii, naționalitatea, cetățenia, apartenența politică, studii, profesia, ce limbi străine cunoaște, unde lucrează și funcția, domiciliul și numele conspirativ, data și denumirea organului care l-a recrutat, categoria, iar pe verso, în ce problemă lucrează, ofițerul cu care ține legătura, dosar personal nr., arhivă nr. (aceste ultime două date se completau când dosarul era trimis la arhivă spre clasare), se aprobă, diverse mențiuni;
-    O ultimă piesă aflată la dosar era raportul privind încetarea legăturii, aprobat de șeful ierarhic superior celui care avizase includerea în rețea, și trebuia să cuprindă motivul luării deciziei (persoana nu mai prezenta interes prin informațiile care le furniza, înceta din viață sau se constatau desconspirări).

Coperta de dosar se completa cu unitatea care a făcut recrutarea, numărul de înregistrare și data. Dosarele personale erau păstrate în fișetele ofițerilor operativi atât timp cât legătura era activă, iar după aceea erau clasate la arhivă la fondul rețea. Important e faptul că dosare personale se întocmeau și pentru persoanele care fuseseră solicitate de Securitate să devină informatori, dar refuzaseră oferta (faptul că există un dosar personal pe numele unei anumite persoane, nu indică în mod automat că aceasta ar fi colaborat cu poliția politică).

Dosarul (mapa) anexă cuprindea totalitatea notelor informative cu scriere olografă furnizate de informator. Aceste materiale erau înregistrate într-un opis, în ordinea obținerii, menționându-se data, la cine se referă și unde se exploatează. Pe nota informativă originală ofițerul făcea câteva mențiuni: stânga sus, data, casa de întâlniri (se folosea numele conspirativ), ofițerul care îl are în legătură, indicativul acestuia, dreapta sus, numele conspirativ al informatorului (calitatea - sursă, colaborator informator), iar la subsol făcea referiri privind modul cum sunt cunoscute în evidențele de Securitate persoanele amintite în material (în dreptul acestor rânduri apar inițialele N.B. - nota biroului). După clasarea la arhivă, dosarul anexă avea un regim special, nu se dădea la consultat, iar după 5 ani de la clasare era distrus pe baza unui proces-verbal. Acest ordin nu a fost respectat întotdeauna, în arhivele SRI păstrându-se și astfel de dosare.

Rețeaua informativă (agentura secretă) a constituit principalul mijloc prin care Securitatea culegea și verifica informațiile. Munca cu agentura consta în recrutarea, instruirea, organizarea și dirijarea rețelei informative de către ofițerii de Securitate. În perioada 1948-1964 principalul obiectiv al activității a fost represiunea, lucru ce decurge și din modul în care a fost folosită agentura secretă. (...)

Recrutarea agenților (informatori, colaboratori, gazde) e un proces considerat ca foarte important pentru un serviciu secret, ei neputând fi înlocuiți de celelalte mijloace de culegere a informațiilor, respectiv cele tehnice. Securitatea a încercat să creeze o agentură de masă, având în vedere rolul său de poliție politică. În funcție de scop, recrutarea începea cu punctarea (alegerea) și studierea mai multor candidați, se trecea apoi la analiza materialelor de arhivă și se continua cu interceptarea corespondenței și a telefonului, filaj și investigații. Edificatoare este cunoașterea personală, realizată de ofițerul recrutor, astfel completându-se datele rezultate din studiul întreprins, precum și aflarea calităților și defectelor candidatului, concluziile permițând trecerea la faza de atragere treptată la colaborare (în acest moment primea unele sarcini ușoare). În caz că recrutarea se solda cu un eșec, ofițerul trebuia să aibă pregătită varianta de retragere, ce trebuia să lase candidatului impresia că motivele discuțiilor nu aveau ca obiect recrutarea sa ca agent. Dacă recrutarea avea succes, după luarea angajamentului începea activitatea de instruire. Verificarea sa continua pe tot parcursul colaborării.”

CONCLUZIA

Revenim, pentru a concluziona, folosindu-ne de studiul științific citat mai sus și întărit de afirmațiile colonelului de contrainformații militare Doru Paraschiv:

„După clasarea la arhivă, dosarul anexă avea un regim special, nu se dădea la consultat, iar după 5 ani de la clasare era distrus pe baza unui proces-verbal. Acest ordin nu a fost respectat întotdeauna, în arhivele SRI păstrându-se și astfel de dosare.”

Având în vedere că Coriu Daniel a fost recrurtat de Securitatea în 1987, dosarul nu putea fi distrus la termenul de clasare pentru că în 1989 nu trecuseră cei 5 ani necesari și chiar dacă ar fi fost distrus ar fi trebui să existe procesul verbal de distrugere, așa cum este cel al ofițerului de Securitate Vasile Mălureanu care a ars o parte din dosarele lui Pleșu, Liiceanu, Dinescu și Blandiana în decembrie 1989.

Apoi: Nu avem clasarea la arhivă a Dosarului, la fondul rețea. Adeverința CNSAS notează: există înregistrarea din baza de date dar lipsește Dosarul din arhivă.

Studiul arată: „Dosarele personale erau păstrate în fișetele ofițerilor operativi atât timp cât legătura era activă”.

Nu știm dacă acesta este cazul cu Coriu Daniel dar cert e că în 1989 a căzut regimul comunist iar ulterior au apărut legi clare sau mai puțin clare, cum este cea a CNSAS, prin care se solicită și se verifică stabilirea legăturilor unor persoane publice cu Securitatea.

Daniel Coriu avea din 1989 până azi 35 de ani în care putea să relateze liber despre legătura sa de recrutat al Securității Municipiului București pe vremea când, la 22 de ani, era student la Institutul de Medicină și Farmacie București.

Mai mult: în urmă cu 2 ani, când ActiveNews a solicitat cercetarea sa, președintele Colegiului Medicilor din România a fost înștiințat de CNSAS că a început investigarea sa, potrivit Legii.

De 2 ani, altfel foarte vocalul Daniel Coriu tace. Tace, pe această temă gravă. A sperat că nu se mai găsește nimic în Arhive? Dar tace și acum, deși Adeverința a fost publicată de CNSAS de două luni de zile!

Ei bine, acum are ocazia să răspundă.

Corpul profesioniștilor în medicină din această țară are datoria să afle adevărul în ce privește trecutul sau prezentul întunecat al celui care își arogă funcția de procuror și judecător al medicilor cinstiți din România, ca dr. Răzvan Constantinescu și dr. Geanina Hagimă, între mulți alții.

Medicii din România și întreaga opinie publică au dreptul să știe de la Daniel Coriu:

De ce a ascuns adevărul despre relația sa cu Securitatea?

DOCUMENTUL CNSAS:

PS: Așteptăm, desigur, la împlinire a doi ani de cercetări aprofundate, și apariția Adeverinței lui Vasile Bănescu. A fost sau nu a fost...?