ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



O femeie din România, care lucrează fără acte în Italia, a reușit să salveze de la moarte două bătrâne pe care le îngrijea.

„M-am reîntors de la Amatrice la Roma și am un sentiment teribil de neputință, pentru că nu am reușit să fac nimic pentru acea lume.” Românca nu vrea ca numele să-i fie publicat. Muncește ca îngrijitoare la negru, potrivit hotnews.ro., fără contract, că multe românce din zona sinistrată. Se afla la Amatrice, într-o casă de vacanță a familiei pentru care lucrează, o casă de 100 de ani, izolată, de lângă munte.

Deși spune că nu a făcut nimic, ea a reușit să le salveze pe cele două bătrâne de care are grijă: una are 80 de ani, cealaltă aproape 100. Le-a tras din pat și le-a convins să iasă în stradă și să aștepte ajutor în mașină.

La început, era convinsă că sunt doi tineri care fac curse de mașini.

„Când am auzit zgomotul infernal, pământul încă nu se mișca. Am deschis fereastra gândindu-mă că erau tinerii cu mașinile. Nu înțelegeam în primul moment. De la etajul întâi, m-am gândit apoi ca o mașină, vreun utilaj greu agricol, s-a izbit de casă și voiam să fug pe scări să văd bucătăria. Abia atunci a început să tremure tot. Mi-am zis că se prăbușește ceva.

De la fereastră, aveam senzația că muntele vine peste noi și că toată casa se duce către râu. Mi se părea că plânge muntele, cu tot acel zgomot, acel vuiet de nedescris. Apoi, altă zguduitură, auzeam pocnete pe acoperiș, nu știam ce cade. A doua zi am văzut că erau țiglele.

M-am îmbrăcat repede cu ce aveam. În timp ce îmi puneam o pereche de pantaloni, a sărit patul cu tot cu mine. Fracțiuni de secundă. Am ieșit din cameră și îmi amintesc că am văzut icoana cu Maica Domnului pe care mi-o adusesem în valiză și am pus-o pe noptieră. M-am rugat să ies vie și întreagă, sau să mor imediat. Să nu fie o agonie”.

Pe hol, lumină nu mai era, deși în baie se mai vedea ceva, dar slab. Bătrânele nici nu au simțit primul cutremur:

„Abia se trezeau, nu au înțeles ce s-a întâmplat. Le spuneam că e cutremur, se uitau la mine și nu mă credeau. Nu voiau să coboare, să se îmbrace și să iasă din casă. Le-am tras afară cu forța, am luat niște haine în fugă și tableta. Am văzut ora pe ecran, 3.38.

Una dintre bătrâne abia merge, am adus-o împreună cu cealaltă jos. Dar nu mai am nici eu forța de acum câțiva ani. Dacă eram singură, nu aș fi reușit. Părea o eternitate să o coborâm."

Afară, românca și-a dat seama că o parte dintre anexele casei bătrânești se mutaseră efectiv din loc, chiar dacă erau construcții noi: „Din fericire, casa noastră a rezistat, dar a alunecat cu tot cu terenul pe care e construită. Ca pe săniuță".