Cotidianul italian La Repubblica publică povestea unui tânăr român care, trezindu-se fără loc de muncă, s-a refugiat la Torino, în preajma gării Porta Nuova. Apoi a început să studieze și s-a angajat voluntar. „Acum vreau să devin fotograf”,  declară el cu speranță.

La doar 27 de ani, Marius Epure a trecut deja prin experiențe dificile. În 2013, a plecat din România în Italia. Mai întâi a lucrat în Sicilia, la un atelier de croitorie, iar apoi în Lombardia, acolo unde l-a găzduit o mătușă, la o agenție de ambalare produse și într-o companie de curățenie industrială. Apoi, au apărut niște probleme de familie, iar el a ajuns pe stradă. Atunci, a plecat în Torino. „La început, mi-am petrecut timpul în gară, la Porta Nuova, iar seara căutam un loc mai ferit, unde să mă odihnesc. Apoi am mers la  dormitoarele publice (n.r. - azile pentru persoanele fără adăpost), dar acolo puteam veni doar seara târziu, pentru că nu aveam asigurat un loc permanent. Între spălarea hainelor și pregătirea pentru noapte, mergeam la culcare foarte târziu, și dimineața mă trezeam devreme, așa că întotdeauna dormeam prea puțin. De aceea, uneori alegeam să dorm pe stradă, pentru a mă putea odihni un pic mai mult”, le-a povestit Marius jurnaliștilor italieni.

Laboratorul ImunoMedica


A avut voință și, în afară faptului că a învățat limba italiană repede, a obținut și diploma de bacalaureat și și-a găsit imediat o ocupație: „La dormitorul public unde mergeam am cunoscut grupul «Food Not Bombs», unde fac voluntariat de aproape doi ani. Colectăm alimente din piețe și magazine și le ducem persoanelor fără adăpost din dormitoarele publice și de pe stradă. E o experiență bună, dar pentru mine a fost și un imbold în plus ca să merg înainte”.

Anul trecut, el a participat la un curs/concurs fotografic și așa s-a născut pasiunea lui pentru fotografie. „Sunt atras de culori, îmi place să editez imaginile cu telefonul mobil, și apoi să postez fotografiile pe profilul meu de Facebook. Dacă în viitor aș putea să deschid vreo afacere, ar fi un studio foto. De asemenea, îmi place foarte mult muzica electronică și, când o să pot, o să-mi cumpăr un computer, pentru a încerca să compun piesele muzicale”. Sunt pasiuni și vise comune cu ale multor tineri de vârsta lui, scrie La Repubblica.

„La început am avut probleme în Italia în a obține vreun ajutor de la serviciile sociale, din cauza lipsei reședinței. Apoi, pentru a urma tot procesul birocratic, am primit o reședința temporară în orașul Torino, ce mi-a permis continuarea parcursului meu de reintegrare socială”, explică Marius. El susține că în Italia, „dacă ești preocupat, și serviciile sociale sunt dispuse să te ajute”.

De fapt, cu sprijinul serviciilor, el a participat la organizarea unor cursuri de formare și la ateliere de lucru în dormitorul social de pe strada Ghiacciaie: „Îi sprijinim pe cei fără adăpost care doresc să se implice și sunt în căutarea unei noi șanse, ajutându-i să-și alcătuiască propriul Curriculum Vitae și susținându-i în căutarea unui loc de muncă, pe internet și cu înregistrări pe la diverse agenții.”

Datorită acestei determinări, Marius are acum cazare și un loc de muncă, chiar dacă totul este precar și pe termen scurt. Dar în acest fel, probabil, el va încerca să-și realizeze visele.

Demnitatea e care transpare din povestea lui, mai ales atunci când este întrebat de ce a fost de acord să fie intervievat: „Nu mi-e rușine de ceea ce am experimentat, de ceea ce am fost”, le-a răspuns el jurnaliștilor italieni.
„Pentru că a fi sărac și a nu avea o casă nu înseamnă să-ți pierzi demnitatea. Sărăcia nu e aleasă, ea se întâmplă, așa cum s-a întâmplat cu prea mulți oameni, în ultimul deceniu. Dar o puteți înfrunta, așa cum a făcut-o Marius, păstrându-vă integritatea ființei”, scriu jurnaliștii italieni.