Președintele Asociației Răsăritul Românesc din Chișinău, Vlad Cubreacov, a vorbit despre situația românilor din Ucraina după ce autoritățile din această țară au interzis învățământul în limba română.

Acesta propune acordarea cetățeniei române pentru toți românii care locuiesc în Ucraina.

„Articolul 7 al noii Legi a educației din Ucraina, votate de Rada Supremă la 5 septembrie 2017, a trezit neliniștea și indignarea comunităților etnice autohtone din acest stat, ca și preocuparea tuturor statelor înrudite cu aceste comunități. Legea respectivă este nu doar antiminoritară, ci și antiucraineană prin consecințele ei multiple, inclusiv geopolitice.

Rada Supremă (titulatură trebuie tradusă corect: Sovietul Suprem, aceasta neschimbându-se din perioada sovietică) abordează minoritățile naționale autohtone de parcă acestea ar fi obiecte ale proprietății de stat.

Ucraina a închis în ultimii 93 de ani 205 școli cu limba română de predare din cele 282 câte au existat istoric în cuprinsul actualelor ei frontiere lărgite de Stalin și pe care nu le-a deschis ea.

Din păcate, Ucraina se comportă în raport cu minoritatea românească autohtonă de parcă aceasta ar fi o diasporă emergentă care trebuie să-și obțină drepturile lingvistice din mâna noului stat ucrainean. Autismul etnic de care dă dovadă Kievul se va întoarce chiar împotriva sa.

Nu poți aștepta deschidere, încredere și susținere când de autoizolezi și transmiți semnale clare vecinilor că asimilaționismul cultural și lingvistic este profesiunea ta de credință ca stat. Cum și-o face omul cu mâna sa nu i-o face nimeni.

Impresia noastră este că domnul Putin a înregistrat, prin decizia Radei Supreme din 5 septembrie, o victorie nesperată pe frontul vestic în Ucraina, pe care și-o dorea izolată și pradă slăbită. Și ce izolare poate fi mai sigură pentru Kremlin decât autoizolarea Kievului?


În ultimele două săptămâni agenți ai statului din Ucraina au invocat exhibiționist clauze de reciprocitate, referindu-se la comunitatea ucrainenilor din România, destul de redusă numeric (cca 50 00 de persoane) și dispersată teritorial (Banat, Maramureș, Crișana, Bucovina și Dobrogea), vehiculând neadevărul cras cum că în România nu ar exista învățământ gimnazial și liceal în limba ucraineană.

Vom preciza că predarea la Liceul ucrainean Taras Șevcenko din Sighetul Marmației se face integral în limba ucraineană. Acest liceu a fost înființat acum 20 de ani prin străduința autorităților de la București, în condițiile în care populația ucraineană din România este în mare parte una colonizată, mai ales în Banat și Dobrogea și istoric aceasta nu a avut așezăminte de învățământ în limba națională, așa cum au avut românii din actualul cuprins al Ucrainei.

Nu există niciun caz în care România să fi închis școli ucrainene. Dimpotrivă, România le-a deschis și le deschide acolo unde nu au existat niciodată.

Școlile românești din Ucraina preced în timp statul ucrainean și nu sunt un rezultat al deciziilor acestuia. Școlile ucrainene din România nu preced în timp statul român și sunt rezultatul deciziilor acestuia.

Mai e o deosebire între România și Ucraina. Noi nu-i separăm pe ucraineni în ucraineni propriu-ziși și huțuli sau haholi (cum se autoidentifică ucrainenii din Dobrogea), iar Ucraina îi separă pe români în români propriu-ziși și moldoveni sau volohi. E cumva asta din domeniul reciprocității?

Convingerea noastră fermă este că, în situația creată, soluția corectă și justificată în cazul românilor din Ucraina, a doua comunitate națională neucraineană după cea rusă, este recunoașterea cetățeniei române pentru cei care au deținut-o legal și toți urmașii lor. Deținerea dublei cetățenii nu este o crimă nicăieri în Europa.

Mecanismul dublei cetățenii este unul euroconform și trebuie aplicat în concordanță cu practicile Ucrainei înseși, care împarte pașapoarte ucrainene cu sutele de mii prin vecinătate.

Ucraina va trebui determinată să accepte cetățenia română pentru românii din actualele ei frontiere, renunțând la politicile ipocrite ale dublelor standarde.”, a scris Vlad Cubreacov pe blogul său.