Fetița mea, Casiana Gabriela, este de acum elevă în clasa a V-a. Am însoțit-o la prima ei întâlnire cu atmosfera școlii gimnaziale, cu mult diferită de anii când Doamna Învățătoare ne întâmpina în clasă. Emoțiile fetiței mele s-au transmis sufletului meu, însă acolo, în intimitatea inimii mele, au aflat o mare tulburare provocată de gândul că viitorul copiilor mei este compromis, de peste două decenii, de o clică de politruci trădători, adevărați asasini ai națiunii noastre.

Acestă revoltă, amestecată cu o adâncă tristețe, mă determină să vă ofer, ca temă de meditație și deopotrivă, îndemn la luptă, câteva date statistice care, în felul lor rece, impersonal, dar obiectiv, ne descriu dezastrul cumplit în care se află școala românească în anul 2016 d.Hr.

Comisia Europeană: Raportul de țară pentru România (Februarie 2016)

Conform cu datele oferite de acest raport, „rata de părăsire timpurie a școlii rămâne în România la un nivel ridicat din cauza acordării unei atenții insuficiente acțiunilor de depistare și prevenire timpurie, a sărăciei și a unui grad scăzut de disponibilitate a programelor corective.”

Rata de părăsire timpurie a școlii afectează puternic locuitorii din mediul rural, populația de etnie romă și copiii cu nevoi speciale, iar sprijinul acordat părinților și profesorilor care lucrează cu elevi aflați în situații de risc ridicat este insuficient.  

Raportul Comisiei Europene precizează că „grupurile vulnerabile, cum ar fi romii și elevii din familiile sărace, continuă să se confrunte cu obstacole semnificative în ceea ce privește accesul la educație și finalizarea studiilor, mai ales în zonele rurale.” În ciuda progreselor înregistrate, 27 % din copiii romi continuă să fie școlarizați în unități de învățământ segregate de facto, astfel cum sunt definite în indicele de incluziune a romilor

Raportul statistic EUROSTAT (primul trimestru al anului 2016) 

Conform statisticilor EUROSTAT, România se afla, la începutul anului 2016, pe locul 3 în clasamentul privind abandonul școlar timpuriu în țările membre ale Uniunii Europene. În Uniunea Europeană, o situație mai gravă găsim în Spania (20,3%) și în Malta (20,1%), iar la nivelul continentului european, doar Turcia (36,6%) și Islanda (19,3%) se află într-o situație mai gravă.

Institutul Național de Statistică: Studiul ”Proiectarea Populației Școlare a României la orizontul anului 2060” 

Conform studiului elaborat de INS, la 1 ianuarie 2015, populația de vârstă școlară (0-23 ani) a fost de 5043,8 mii persoane, cu 328,7 mii persoane mai puțin față de anul 2011 (5372,5 mii persoane). Situația populației rezidente de vârstă școlară din România, este gravă, fiind exprimată prin cifre astfel: în 2011 – 5.372.523 / în 2015 – 5.043.785 / rezultă o diferență negativă de -328.738, adică o scădere de -6,1%.

Proiecția pentru 2030 și 2060 a evoluției populației de vârstă școlară (0-23 ani) din România, cu punct de referință anul 2015, este de fapt, imaginea unei apocalipse. Astfel, estimarea în varianta mediană(în mii de persoane: 2015 – 5043,8 / 2030 – 4256,0 / 2060 – 2928,5 / rezultă o diferență negativă pentru 2060 de -2115,3) indică o scădere a acestei populații cu -41,9% în 2060, față de 2015. 

Estimarea în varianta pesimistă (în mii de persoane: 2015 - 5043,8 / 2030 - 4224,0 / 2060 - 2506,0 / rezultă o diferență negativă de -2537,8) indică o scădere a acestei populații cu -50,3% în 2060, față de 2015.  Estimarea proiecției, chiar și în varianta optimistă (în mii de persoane: 2015 - 5043,8 / 2030 – 4638,6 / 2060 - 4179,6 / rezultă o diferență negativă de -864,2) nu vorbește de vreo creștere, ci dimpotrivă, indică o scădere a acestei populații cu -17,1% în 2060, față de 2015.

În România, în ultimul deceniu, conform studiului elaborat de INS, „numărul copiilor înscriși în grădinițe a scăzut constant. În anul școlar 2009/2010, s-au înregistrat 666,1 mii copii înscriși în grădinițe, iar în anul școlar 2014/2015 numărul copiilor a scăzut la 559,6 mii copii.” Totodată, s-a redus și numărul grădinițelor din România, „de la 1697 (în anul școlar 2009/2010) la 1205 grădinițe (în anul școlar 2014/2015).” 

Situația este identic de gravă și în cazul școlilor primare și gimnaziale, al căror număr „a cunoscut, de asemenea, o diminuarede la 4623 unități în anul școlar 2009/2010, la 4050 unități în anul școlar 2014/2015.” Totodată, „numărul elevilor care au fost înscriși în ciclul primar și gimnazial s-a redus de la 1719,7 mii copii în anul școlar 2009/2010 la 1732,3 mii elevi în anul școlar 2014/2015.”

Conform studiului INS, „în anul școlar 2014/2015, numărul liceelor care au funcționat în România a fost de 1576 licee, cu 62 de licee mai puține față de anul școlar 2009/2010 (1638 licee)”, altfel spus, în cinci ani au dispărut aproximativ 12 licee pe an, în România. Totodată, „numărul liceenilor s-a diminuat, de la 837,7 mii elevi, în anul școlar 2009/2010, la 727,1 mii elevi în anul școlar 2014/2015.” 

Singura zonă unde se înregistrează o situație pozitivă este aceea a sectorului învățământului universitar privat, „din cele 101 instituții universitare înregistrate în anul școlar 2014/2015, 45 instituții universitare aparțineau sectorului privat,” altfel spus, au prosperat universitățile particulare care, cu puține excepții, sunt cunoscute ca „fabrici de diplome”.

Situația este gravă și cu privire la numărul personalului didactic care „este în scădere în toate nivelurile de educație. În învățământul primar și gimnazial, numărul cadrelor didactice s-a diminuat în anul școlar 2014/2015 cu peste 12 mii persoane față de anul școlar 2009/2010”, adică aproximativ 2400 de dascăli au părăsit sistemul în fiecare an. 

În concluzie, în ritmul actual de degradare a școlii și familiei românești, până în 2060 aproape că nu vom mai avea sistem de învățământ și populație școlară în România, adică vom intra, ca națiune, într-o comă profundă.

Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție: Situația copiilor cu unul sau ambii părinți plecați la muncă în străinătate (la data de 31.12.2015)

Conform datelor statistice, la sfârșitul anului 2015, un număr total de 65.432 de familii de români erau plecate la muncă în străinătate.Această situație a generat un număr de 85.194 de copii cu unul sau ambii părinți plecați la muncă în străinătate.

Numărul familiilor în care ambii părinți sunt plecați la muncă în străinătate era de 15.796, iar numărul total de copii rămași acasă care provin din familii în care ambii părinți sunt plecați la muncă în străinătate, era de 21.610.

Numărul de familii  în care doar un părinte este plecat la muncă în străinătate, era de 41.398, iar numărul total de copii rămași acasă care provin din familii în care doar un părinte este plecat la muncă în străinătate, era de 53.507.

Numărul familiilor cu părinte unic susținător plecat la muncă în străinătate, era de 8.238, iar numărul total de copii rămași acasă care provin din familii în care părintele unic susținător este plecat la muncă în străinătate, era de 10.077.

Sunt cifre care ne vorbesc despre tot atâtea drame, zeci de mii de copii rămași singuri, acasă, fără unul sau fără ambii părinți...

***

Vă spuneam la începutul acestor rânduri că viitorul copiilor noștri este compromis, asasinat de o clică de politruci trădători și nemernici.

Suntem la o distanță de peste 25 de ani de la căderea dictaturii comuniste și descoperim că în această falsă democrație multiculturalistă, „corectă politic”, globalizantă și secularizantă, suntem la fel de goi – fără drepturi, fără speranțe, fără putere – cum eram în comunism.

Politrucii și agenții lor de influență – mercenari din presă, așa-ziși intelectuali „pro-europeni” și „democrați”, lideri trădători ai societății civile etc. – ne vorbesc mereu și mereu despre cum va fi mâine, în Europa unită și prosperă, pe care o vom construi, după ce vom învinge criza economică, după ce va trece amenințarea teroristă, după ce sistemul financiar se va reface, după ce vom rezolva criza refugiaților, după ce vom reforma structurile europene, după, după, după, mereu, după...

Acum 25 de ani politrucii ne-au vorbit despre binele de mâine, acum 15 ani ne-au vorbit despre binele de mâine, acum 5 ani ne-au vorbit despre binele de mâine, la alegeri ne-au vorbit și ne vorbesc despre binele de mâine, la pseudo-revoluția Colectiv, care a amăgit cu duh demonic sufletele tinerilor noștri, politrucii și agenții lor ne-au vorbit tot despre binele de mâine...

De fapt, mereu, ei ne vorbesc doar despre binele de mâine...

Noi i-am crezut și azi aflăm că mâine nu există, căci, iată, viitorul copiilor noștri a fost asasinat pas cu pas, zi de zi, an de an de acești indivizi care mereu ne-au vorbit doar despre binele de mâine.

...și am ajuns să înțelegem că binele de mâine este doar binele lor și răul nostru. România, trezește-te!