ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Ieri am remis ministerului Educației și Cercetării o cerere de revocare a Ordinului M.E.C. nr. 4135/2020 prin care părinții sunt obligați să asigure accesul și participarea elevului la activitățile de „învățare on-line”, iar elevii, obligați să participe la activitățile de „învățare on-line” stabilite de unitatea de învățământ. 

Cererea, care constituie procedura prealabilă contestării în instanța de contencios administrativ a ordinului în cauză, e un document plicticos și rigorist, scris în limba de lemn pe care o vorbesc autoritățile și instanțele. Cine dorește îl poate accesa integral aici  Deși am particularizat pentru a demonstra interesul personal de părinte, este evident că problema nu mă privește doar pe mine și pe copiii mei, întrucât ordinul afectează întreg sistemul de educație și, dincolo de anumite tușe, orice părinte din România ar trebui să fie informat – și alarmat.

Lipsa de temei legal

Legea Educației naționale nu prevede modalitatea on-line ca formă de organizare a activității de învățare. Chiar dacă recent (zilele acestea) a fost adoptată o lege de modificare în acest sens, strict pentru situația în care se instituie starea de urgență, modificarea nu se afla încă în vigoare la data emiterii Ordinului, după cum nu este încă în vigoare nici la data prezentei plângeri întrucât legea n-a fost promulgată încă. 

Ministerele și agențiile aflate în subordinea Guvernului nu pot emite acte de reglementare primară, adică actele normative ale acestora se emit numai pe baza și în executarea legilor sau a ordonanțelor Guvernului și exclusiv în limitele și potrivit normelor care le ordonă.

Un ordin de ministru ilegal? O nimica toată!

Oarecare temei legal s-ar putea invoca în Decretul Președintelui nr. 240/2020 privind instituirea stării de urgență, singurul ce are prevederi exprese despre învățământul online (la art. 78); numai că în acest caz Ordinul M.E.C. trebuia să respecte limita actului normativ în temeiul căruia a fost emis, adică să aibă aplicabilitate limitată expres la durata stării de urgență. Ceea ce… nu este cazul, după cum arăt mai jos! În plus, Curtea Constituțională a decis, în 6 mai, că actele președintelui nu pot avea caracter de reglementare, Președintele României neavând nici un fel de atribuții legislative, acestea nemaifiind prevăzute în Constituția post-1989 cu un bun motiv: să nu ne trezim că un nou el lider maximo conduce țara din pix! 

La toamnă și la mulți ani

Cum perioada stării de urgență practic a trecut, demersul n-ar fi fost atât de justificat dacă Ordinul contestat n-ar avea bătaie mai lungă – tot fără nici un temei legal.

I-auzi aici: declarații recente ale d-nei ministru conduc la concluzia că Ministerul intenționează aplicarea normativă a „învățatului on-line” și după încetarea stării de urgență, pe termen nedeterminat, iar părinții ar trebui să fie pregătiți!  „Ministerul Educației și Cercetării poate decide, în cazuri justificate (de exemplu, suspendarea cursurilor ca urmare a instituirii, pe teritoriul României, a stării de urgență) și pe baza unor instrucțiuni emise în prealabil, că evaluarea la anumite discipline/module poate fi realizată și on-line”. 

Așadar, starea de urgență este doar unul din motivele pentru care prevederile Ordinului pot fi aplicate; mai mult, prin chiar art. 1 din Ordin, scopul acestuia este „crearea și/sau întărirea capacității sistemului de învățământ preuniversitar prin învățare on-line”, constituind prevederi cu caracter general, nu reglementări temporare!

Cu ce temei legal, doamna Monica Anisie? Cu noi, părinții, când v-ați consultat? Ce specialiști în pedagogie și psihologia copilului aveți la minister?

„Școala online” nu e școală

Folosirea abuzivă, așa acum este evident că impune emitentul Ordinului în situația dată, a tehnologiei se răsfrânge negativ asupra procesului de învățământ, conducând la o scădere a abilităților cognitive și a nivelului școlar. Aceste afirmații sunt susținute de studiile realizate în ultimele două decenii, din care am adus câteva exemple: 

lectura pe suportul digital este cu 20% - 30% mai lentă decât pe suport de hârtie și cu 50% mai lentă dacă este vorba de lectură online; 

lectura efectuată pe monitor consumă mai multe resurse mentale decât cea pe hârtie și totodată face mai dificil procesul de reamintire ulterioară a textului. Lucrul pe computer conduce la un nivel mai înalt de oboseală și la o senzație crescută de stres aferentă respectivei sarcini. Citirea de narațiuni lineare și texte descriptiv-explicative pe un ecran de computer conduce la o înțelegere mai slabă a textelor lecturate decât citirea acelorași texte de pe hârtie. 

citirea de pe ecran reduce capacitatea memoriei de lucru, dar și memoria de lungă durată, deoarece procesarea informației de pe suport digital nu se face pe hipocampus, zona din creier care răspunde de procesul de memorare, ci în striatum. 

atât multitasking-ul cât și hipertextualitatea pe care le oferă tableta afectează puternic atenția, memorizarea, învățarea și performanța școlară.

cele mai importante efecte ale mediului digital asupra învățării sunt date de mecanismele metacognitive, care sunt afectate major până la blocare în cazul lecturii și învățării după ecran. Mecanismele metacognitive sunt cele care favorizează dispoziția pe care o are un om pentru învățare și capacitatea pe care o are de a-și organiza procesul de învățare, a-și fixa obiectivele și a le realiza. Copiii care stăpânesc bine procesul metacognitiv se dovedesc mult mai performanți în școală, chiar dacă alocă mai puțin timp învățatului.

„Învățatul on-line” este lipsit de calitatea și de eficiența cerute de lege. Relațiile interpersonale esențiale în procesul de învățare nu se pot transmite, decât limitat, la distanță, procesul de predare/învățare presupunând în mod egal evaluarea de către cadrul didactic a întregii personalități și dezvoltări a copilului. 

Raportat la prevederile constituționale privind dreptul la învățătură și la prevederile legii educației naționale, prin sistemul on-line de învățare prevăzut de Ordin, copilului i este periclitată dezvoltarea normală, armonioasă și capacitatea de socializare, fiind totodată întrerupt contactul cu natura și societatea.

Discriminări multiple

Dificultățile tehnice și materiale ridicate de necesitatea de a urma „școala online” nu sunt nici ele de neglijat, iar despre unele s-a vorbit suficient în ultima perioadă: mulți dintre copii nu au acces la internet; în multe familii sunt mai mulți copii și prin urmare ar trebui dispozitive pentru fiecare ca să își poată desfășura activitatea; discriminarea este accentuată față de copiii vulnerabili, din medii defavorizate sau cu cerințe educaționale speciale. Din dorința de a nu lungi prea mult acest articol-semnal îndemn pe cei interesați să parcurgă argumentația din plângere aici: 

Aș accentua doar acest aspect care mă privește direct: dreptul la educație incluzivă, de calitate și relevantă al tuturor copiilor cu deficiențe auditive și vizuale încadrați în școlile de masă este grav afectat de „educația online”. Barierele de mediu (fizice), a căror îndepărtare la fel ca și a barierelor de atitudine a fost și este un scop esențial al educației incluzive pentru copiii cu dizabilități, nu doar că nu mai sunt îndepărtate acum, ci revin amplificate și se adaugă la intensitatea afectării funcționale și la limitările de activitate ale copilului, astfel că este îngreunat suplimentar accesul la educație, cu impact asupra învățării. 

Îi este în mod evident dificil copilului cu dizabilități auditive sau vizuale, în general să interacționeze cu procesul educațional prin intermediul unui dispozitiv tehnic cu limitări clare chiar și pentru copilul tipic, în ce privește acuratețea sunetului, spațialitatea, câmpul vizual, calitatea conexiunii la internet.

„Grădinița online”: copilul preșcolar crescut cu ochii în computer

Nu vreau să închei fără a sublinia un alt aspect din ordin, unul care frizează absurdul: obligativitatea participării la „activități de învățare on line” și a copiilor preșcolari (art. 11 alin 1 din Ordin). V-ați închipuit că le-ați văzut pe toate până acum, nu e așa? Atunci, încercați să „vedeți” cu ochii minții un copil aflat la vârsta cea mai agitată și zglobie a vieții făcut sendviș între doi adulți disperați (părintele în spate, caricatura unei educatoare dincolo de ecran), cu ochii beliți în dreptunghiul hipnotic care-i lovește cu un ciocan cortexul și trimite la somnic procesele cognitive.
 
Ce contact cu mediul? Care integrare socială? Ce diversitate? Care învățare în grup? Ce curte cu nisip? Ce competiție? Grădinița on-line! Chiar mi-aș dori să știu cine este mintea luminată de la minister și ce studii are, dacă a făcut măcar un modul pedagogic în facultate…
 
Îndemnul meu către părinții responsabili

Abuzurile de putere trebuie stopate. De la toamnă, refuzați „școala online”. Cereți ministerului, inspectoratelor întoarcerea elevilor ÎN și LA școală, înainte să fie prea târziu și să vă vedeți copiii condamnați la obezitate, afecțiuni psihice și incapacitați. 

Adică, nu mai #statiacasa, că ați stat destul. Ieșiți din adormire.