Problema programului deja implementat, "Cornul și laptele” se ridică în fiecare an în ședințele din inspectorate la care iau parte și directorii instituțiilor de învățământ. De fiecare dată există noi reglementări pe care profesorii sunt obligați să le respecte, făcând mai mult muncă de funcționar public decât cea  de dascăl prin zecile de procese verbale alcătuite, tabele de semnături, note informative și altele. Asta fără a mai ține cont de stufoasele dosare personale pe care trebuie să le aibă completate la zi.

 

Noul Ordin de Ministru aduce o reglementare importantă în modul de distribuire a acestui program: produsele nu se vor mai distribui cu ajutorul elevilor, responsabilul pentru program (profesorul) va trebui să aibă analizele medicale făcute la zi și certificat obținut în urma însușirii noțiunilor elementare de igienă. Cu alte cuvinte, va fi nevoit să se ducă la cursuri și să își facă analizele periodic, toate acestea pentru buna rânduire a Ordinelor. Cheltuielile pentru analize sunt stipulate în Hotărârea de Guvern nr.355/2007 privind supravegherea lucrătorilor, art 7 din cap.II menționând că acestea vor fi suportate de către angajator, indiferent dacă acesta este din sectorul privat sau public. 

”Art. 7. Angajatorii sunt obligați sa asigure fondurile și condițiile efectuării tuturor serviciilor medicale profilactice necesare pentru supravegherea sănătății lucrătorilor, aceștia nefiind implicați în niciun fel în costurile aferente supravegherii medicale profilactice specifice riscurilor profesionale.”

Rămâne de văzut cine plătește cursurile. 

Până acum, programul era implementat în școală cu bunăvoința unui profesor ce își sacrifica pauză de pauză pentru a prelua alimentele și apoi pentru a le număra (se întâmplă frecvent ca firma plătită prin contract să vină cu mai puține pahare de lapte sau cornuri într-o zi, zicând că se reglează la sfârșit de săptămână - lucru pe care ar trebui ca profesorul să-l facă înțeles către elevii care nu vor primi în ziua aceea porția la fel ca și ceilalalti colegi ai lor) și într-un final pentru a le distribui. 

Da, distribuția se face cu ajutorul elevilor, pentru că altfel ar fi imposibil. Există școli în care cadrele didactice sunt foarte puține la număr (vezi școlile din mediul rural) și chiar dacă sunt, vârsta medie ajunge pe la 55 de ani, suferinzi printre altele de inimă sau diabet, cu probleme la coloană sau alte afecțiuni frecvente în rândul populației din România. Ce te faci atunci cand într-o școală există doar un singur cadru didactic tânăr și restul trecuți de 50? Răspunsul ministerial: ai tras lozul câștigător, nu ești dascăl, ci salahor! 

Distribuirea acestor alimente rămâne în cele din urmă un mister. Cum poate un profesor să distribuie în numai 10 minute alimente pentru 200 de elevi este cel puțin curios. Nu mai punem la socoteală că acestea cântăresc în jur de 40-50 de kilograme iar școlile sunt prevăzute cu etaj sau etaje, după caz. Dacă mai luăm în considerare că ponderea de angajare în sistemul de învățământ este 80% femei și doar 20% bărbați, nu putem recomada doamnelor profesoare decât achiziționarea unei perechi de pantofi sport comozi pentru maratonul la care s-au angajat cu sau fără voia dumnealor, pentru bunul mers al ordinelor ministeriale.