Bacalaureatul, examenul maturității. Este o recapitulare și o sinteză a întregii perioade de școală. Învățământul standard pentru un copil începe la 6-7 ani și se sfârșește la 17-18 ani, când deja a trecut și de adolescență. Sunt profesor de istorie. Încă de la frageda vârstă de 10 ani, din clasa a IV-a, elevii învață istorie. Chiar și în România. O parte dintre ei, susțin bacalaureatul la istorie, cei de la profilul socio-uman dar și de la alte specializări, inclusiv vocaționale, acolo unde este cazul.

Este un singur tip de bacalaureat (nu există nivele diferite: înalt/mediu/scăzut). Aveți aici sursa privind modelul tip de subiecte. Așa cum ne-am obișnuit deja, și subiectele - tip pentru bacalaureatul la istorie sunt concepute întocmai ca cele pentru examenul de evaluare națională la română sau la matematică, susținut de elevi în clasa a VIII-a: pe o structură ce conține trei subiecte. 


Subiectul I este compus din 2 citate din surse istorice. Cerințele vizează identificarea în texte a unor informații de tipul: în care sursă istorică se menționează că românii au luptat cu tătarii (adică în sursa A sau în sursa B) sau numiți o cetate precizată în sursa B.. Exceptând cerințe simple de genul „prezentați alte două acțiuni diplomatice la care participă românii în secolele al XV-lea - al XVI-lea, în afara celor la care se referă sursele date”, un elev care nu a trecut niciodată pe la o oră de istorie dar știe să citească și are o minimă coerență în gândire, poate rezolva de o manieră satisfăcătoare subiectul I la care nu trebuie decât să citească textele. 

Subiectul al II-lea nu diferă foarte mult de primul subiect. Este vorba tot de un citat dintr-o sursă istorică, cu câteva întrebări strict legate de conținutul textului, ceea ce nu implică niciun fel de acumulare de cunoștințe, aptitudini, abilități, deprinderi, noțiuni sau analiză în domeniul istoric. Abia la ultimele 2 subpuncte se poate solicita o opinie referitoare la tema tratată, evident susținută cu două informații selectate din sursa respectivă. Într-un limbaj excesiv de pretențios, apare mențiunea „Se punctează prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea și concluzia”.

Atât primul subiect, atât al doilea subiect, cât și al treilea sunt notate cu 30 de puncte. 10 puncte sunt din oficiu.
 
Așa cum se poate observa, în cea mai mare parte, primele două subiecte la disciplina istorie conțin cerințe referitoare la identificarea în texte a unor evenimente, personaje, ani. Cam o treime din cerințe fac referire la conexarea informațiilor din texte cu alte informații istorice pe care se presupune că elevul le cunoaște de la clasă. Informații ”basic”, de tipul prezentării unui fapt istoric din sfera relațiilor internaționale din intervalul 1866 – 1896. Până și un absolvent de 4 (patru) clase primare ar fi indicat altădată războiul de independență al României (1877-1878)! Ca profesor evaluator an de an la bacalaureat pot spune că, dacă se amintesc într-un rând jumătate 2 fapte istorice, elevul numește punctaj maxim și la acest subiect. 

Subiectul al III-lea este temutul eseu. În cazul modelului de subiecte prezentat mai sus: un eseu despre viața politică din România postbelică, întins pe aproximativ 2 pagini. Ideile principale ale eseului sunt redate în cerințe, care constituie de fapt puncte de sprijin pentru candidatul la absolvirea bacalaureatului (de pildă, în cazul dat, se cere menționarea a două acțiuni desfășurate în politica internă a statului român, în primul deceniu al perioadei postbelice,  prezentarea unui fapt istoric prin care România participă la relațiile internaționale din primul deceniu al perioadei postbelice, prezentarea cauzelor instaurării național-comunismului în România și, în final, formularea unui punct de vedere referitor la evoluția politică a României în ultimul deceniu al secolului al XX-lea și susținerea acestuia printr-un argument istoric). Cerințele constituie, în fapt, osatura eseului!

 

Analizând subiectele, reiese fără putință de tăgadă că un elev care efectiv nu a trecut pe la orele de istorie dar este capabil să citească un text (istoric sau din orice alt domeniu) poate fi notat fără mari eforturi cu 6-7. Dacă a urmărit și câteva documentare pe Discovery sau a auzit câte ceva despre istoria României, fără studiu sistematic, atunci cu ușurință se poate califica la un onorabil 8. Fără să învețe absolut nimic! 

Senzația este că grija cea mare a celui care a conceput subiectele se referă la acribia notării fiecărui subpunct, la grija ca în cazul unei viitoare contestații să se poată justifica de ce ai notat într-un anumit fel lucrarea. Nu este lăsată evaluatorului nici cea mai mică liberate de a judeca din perspectiva experienței de profesor asupra valorii unei lucrări față de a celeialte, valoare care nu stă doar în atingerea unor itemi. Ci se relevă mai ales atunci când elevul este lăsat să se exprime, să se vadă creativitatea sa și poate ceva din sufletul său. Subiectele sunt meschine și nu-i dau nicio șansă unui tânăr cult să se afirme în competiția cu unul mediocru. Ba chiar cel din urmă este avantajat. Situația, de altfel, nu diferă față de cea de la limba română, unde încetul cu încetul s-a evacuat cu totul orice urmă de creativitate. 

Din curiozitate, am căutat să văd care sunt cerințele unui bacalaureat de dificultate medie (atenție! medie) în Ungaria, față de bacalaureatul din România, la disciplina istorie.

Aveți sursa aici, pentru cei care vor o documentare nemijlocită.

Observații

Subiectele bacalureatului la istorie din Ungaria sunt de două tipuri: 
I.subiecte cu răspunsuri simple, scurte – 12 subiecte, fiecare cu subpunctele lor (toate obligatorii)
II.subiecte cu răspunsuri mai lungi (eseuri) – temele 13-16, din care elevul poate alege 2 din 4.

I. Așa-zisele subiecte cu răspunsuri simple sunt de o complexitate cu mult mai mare decât primele două subiecte de la Bacalaureatul din România. Astfel, la primele 3 subiecte se solicită identificarea în texte a unor noțiuni (ceea ce e altceva decât simple reproduceri de nume, ani, evenimente din texte), stabilirea unei ordini cronologice pentru evenimente (în condițiile în care lipsesc anii din cele 3 texte respective, astfel încât este necesar a se identifica cronologia prin raportare la evenimente și alte indicii!), se solicită apoi identificarea răspunsului corect din întrebări de tip grilă cu 3 posibile variante de răspuns, și altele.

De remarcat că primele 3 subiecte tratează istoria Ungariei în strânsă conexiune cu istoria lumii. Începe cu Iulius Caesar, continuă cu sistemul feudal medieval și apoi ajunge al domnia lui Carol Robert de Anjou.

Subiectul cu nr.4 este cu mult mai complex decât așa-zisul eseu de la subiectul III din România. Cerința are în vedere identificarea ideologiei iluministe în Constituția Ungariei actuale, prin recursul la texte relevante: Declarația de independență a SUA 1776, Rousseau - Despre contractul social, 1762, Montesquieu - Despre spiritul legilor, 1748 (sunt 6 texte iluministe relevante !). Apoi sunt verificate cunoștințele din Rousseau și Montesquieu prin întrebări de tipul adevărat sau fals.

Subiectul 5 are ca temă schimbările demografice care au avut loc în Ungaria secolului XVIII, subiectul 6 este legat de prima revoluție industrială, cu întrebări care verifică abilitatea nu doar de a citi un grafic dar și de a interpreta!

Subiectul 7 privește istoria Ungariei din perioada Reformei. De astă dată se inversează cerința, astfel încât se dă textul iar elevul este obligat să indice autorul!

Subiectul 8 utilizează harta mută cu privire la granițele Europei interbelice iar subiectul 9 abordează subiectul Tratatul de la Trianon din perspectiva consecințelor economice, de la pierderea de către Ungaria a rezervelor de feroase și neferoase din Transilvania, până la situația căilor ferate maghiare!

Tema 10 este legată de opoziția dintre blocul de est și blocul de vest din perspectiva opoziției sistemului economic capitalist față de cel comunist. Tema face referire la criza petrolului din anii 70 și este ilustrată prin cuvântări din Leonid Brejnev.

Tema 11 este legată de viața cotidiană în epoca Kádár, ocazie cu care aflăm și câte electrocasnice, defalcate pe tipuri, poseda o gospodărie maghiară. Sunt întrebări relevante care fac legătura dintre nivelul de trai și economia planificată.

Tema 12 este legată de impozite și contribuții, verifică informații economice și sociologice, întocmai ca și cele de la punctele 10 și 11. Menționez că fiecare temă conține cam 5-6 subpuncte cu cerințe relevante.

Cele 4 teme alese pentru eseuri sunt 2 din istoria universală (structura bisericii reformate și Tripla Alianță) și 2 din istoria statului maghiar (întemeierea statului ungar și Epoca lui Rákosi).

Eseurile conțin un grad ridicat de dificultate, sunt considerate criterii de notare următoarele: înțelegerea subiectului, orientare în spațiu și timp, comunicarea, utilizarea limbajului de specialitate, dobândirea cunoștințelor, utilizarea surselor, identificarea factorilor care influențează evenimentele, gândire critică și centrată asupra problemelor.

Așa cum se poate constata din analiza subiectelor la bacalaureat la istorie din România/Ungaria diferențele de dificultate ale cerințelor dar și diferențele de scopuri și obiective diferă substanțial. Bacalaureatul din Ungaria reprezintă o trecere cronologică începând din antichitate trecând prin evul mediu și epoca modernă până în contemporaneitate a istoriei Ungariei conexată la istoria universală. Subiectele se caracterizează prin transdisciplinaritate. Elevul este invitat să aibă atât o viziune completă, spațială cât și una viziunea temporală. Implică vaste cunoștințe de istorie a religiei și a culturii care au relevanță pentru orizontul cultural al tânărului maghiar (Reforma), cunoștințe temeinice de istorie economică, de sondare a modului de viață a societății în diverse epoci.

Prin eseurile pe care trebuie să le facă i se lasă elevului deplina libertate de a se exprima și de a arăta ceea ce știe. Nu este impusă nicio schemă obligatorie și nici nu este constrâns să scrie într-un spațiu mic (o pagină sau două) deși evident că există constrângerea legată de amploarea subiectelor și timpul în care trebuie să se încadreze. Elevului maghiar i se cere să rezolve 12 subiecte și să elaboreze două eseuri în aceeași unitate de timp în care elevului român i se cere să rezolve numai două subiecte și un eseu ghidat și simplificat. Cerințele subiectelor din România raportate la cele din Ungaria sunt de-o simplitate umilitoare, lipsite de orice viziune cronologică, fără obiective transdisciplinare, superficiale și adresându-se unui elev cu slabă cultură generală căruia i se cere doar să fie capabil să citească un text. Este de neînchipuit în România să se regăsească în subiectele de bacalaureat texte din clasici în care să li se ceară elevilor să recunoască autorul textului sau să regăsească, să spunem, principii iluministe în Constituția României de azi!! 

Pentru neavizați, țin să precizez că Bacalaureatul din Ungaria nu este o mostră de naționalism de grotă și nici de exaltări triumfaliste de genul noi suntem cei mai grozavi din lume. Întreaga abordare denotă o viziune modernă, eficientă, foarte largă și transdisciplinară de înțelegere a lumii. 

Firesc ne întrebăm de ce școala maghiară la disciplina istorie (posibil și la alte discipline dar nu sunt în măsură să mă pronunț) este cu mult superioară școlii românești. Bacalaureatul reprezintă fără doar și poate un bilanț la vârsta de 18 ani în care tânărul trebuie să arate ce a învățat pe parcursul anilor de școală. 

Nici măcar argumentul că în programa școlară din Ungaria regăsim 2-3 ore pe săptămână iar în cea din România o oră sau două nu este suficient de convingător. Dacă acele 1-2 ore s-ar fi făcut temeinic sunt sigură că subiectele puteau arăta altfel. Prăbușirea școlii noastre se vede cu ochiul liber iar ea a fost alimentată de circa 30 de ani printr-o ofensivă continuă dusă împotriva culturii generale și clasicismului. Părinții au fost învățați permanent să refuze a le mai cere copiilor să învețe considerând că „libertatea” acestora este mai importantă decât datoria, munca sau competența. De ani de zile, la rândul lor, profesorii sunt învățați să nu mai transmită elevilor informații fiindcă, nu-i așa, memorarea este rea și ucide creativitatea ceea ce denotă o crasă ignoranță. Nu poți, cel puțin în domeniul istoriei, să problematizezi nimic câtă vreme nu deții informația. Paradoxal, trăim într-o epocă a exploziei informaționale. Oricine știe azi că informația înseamnă putere, este deja un truism. Și, cu toate acestea, de ani de zile promovăm în școală ignoranța, destinderea, plictisul, lipsa oricăror repere valorice.  

Câți dintre noi știu, de pildă, că în Franța Bacalaureatul conține 11 probe, tot atâtea câte fixase Napoleon Bonaparte în 1808? Abia din 2021 vor fi doar patru probe scrise, printre care filosofie si franceză, si un ”mare examen” oral, relatează presa.
 
 
Iată subiectele la istorie 18 iunie 2019 la Bac S (științe și matematică). Sursa aici .

Candidatul are de tratat unul din două subiecte propuse: 
China și lumea din 1949 sau 
Guvernarea europeană începând cu tratatul de la Maastricht. 

La ES (materiile umaniste): compoziție istorică: unul din următoarele două subiecte: 
1.Orientul Apropiat și Orientul Mijlociu - focar de conflict de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial sau, subiectul 
2: Pe baza exemplelor studiate pe parcursul anului, vă veți ocupa de următorul subiect: mass-media și opinia publică în timpul marii crize politice din Franța - afacerea Dreyfus.

Trebuie observat că rezolvarea unei sinteze de acest tip implică vaste cunoștințe, putere de analiză, gândire istorică profundă, maturitate în abordare. Este mult mai dificil decât să dai un răspuns la o întrebare fixă, țintită, un răspuns spre care ești ghidat de autorii subiectelor. Despre copierea unor date din texte propuse, cum exersează elevii români, nu mai vorbim. 

La filiera tehnologică, unde nivelul cunoștințelor istorice este mai slab, subiectele au fost următoarele:

I  1. Pentru fiecare dintre cele două blocuri ale Războiului Rece, numiți un personaj care a jucat un rol major. 
2. Definiți Lumea a treia. 
3. Explicați ce este presidentializarea celei de-a cincea republici. (2 puncte)

II. Candidatul va alege unul din cele patru exerciții (bazate pe subiectele de studiu ale programei de istorie). Exemplific mai jos cu două variante luate la întâmplare (în subsol am transcris textele document și cerințele fiecăruia): 

1.Berlin, un oraș în istorie, din 1945 până în prezent(i).
 

Document 1 : construirea zidului Berlinului (1961).  http://www.dw.com/fr

2.Spania: de la dictatură la democrație și integrare comunitară (1975 până în prezent). 

Document 2: "Pot promite și îți promit", extrase din discursul electoral al lui Adolfo Suarez, 13 iunie 1977. Adolfo Suarez a fost președinte al guvernului spaniol la cererea regelui din 1976. În acest discurs emis cu două zile înainte de primele alegeri libere, el solicită votul pentru partidul centrist pe care l-a creat, Uniunea Centrului Democrat. Câștigător al alegerilor, conduce guvernul spaniol până în 1981. 

Ca fapt divers, precizez că printre cele 11 materii obligatorii este si filosofia. Informații despre subiectele de anul acesta, în funcție de tipul de bacalureat, aici.
 

Școala românească postdecembristă și-a propus, cu fiecare an tot mai apăsat, să se despartă de viziunea naționalistă, ba chiar și de cea patriotică asupra istoriei. Nu discut aici legitimitatea sau oportunitatea demersului. Altceva este mai grav. Că în locul unei viziuni exclusiviste nu am construit ceea ce clamăm: integrarea în marea cultură universală. Comparați nivelul și cerințele examenului de bacalaureat din Franța sau Ungaria față de cel din România. În ce fel ne-am apropiat de Franța, Europa prin excelență? 

În fapt, am lipsit de informație și de conținut toată pregătirea umanistă a copiilor români. Încă ar fi fost bine dacă noi, azi, am fi cunoscut mai multe lucruri despre Europa barocă sau despre gramatica civilizațiilor (ca să folosesc o expresie celebră) decât despre domnia lui Vasile Lupu sau manifestările autohtoniste din secolul fanariot. 

Din păcate, adevărata cultură universală și cosmopolită este mai departe de elevii români, în anul de grație 2019, decât era chiar în crâncenii ani 50. Istoria noastră din manuale se reduce la momente pe care să le enumeri pe degetele de la o mână. Insule disparate fără nicio perspectivă cronologică, fără conexiune cu literatura, geografia sau economia. Nu doar că elevul român este lipsit de conștiință națională, dar mai grav este faptul că el e lipsit de conștiință istorică. Astfel, devine incapabil să recunoască ceea ce datorează trecutului și devenirii sale, și cum să-și aducă aportul său creativ asupra unei moșteniri primite. Orice comunitate, oricât de primitivă, asigura măcar prin istorie orală un fundament istoric pentru conștiința individului. Simțea nevoia de a spune și de a explica de unde vine și ce sens are lumea. Copilului român de azi i s-a extirpat mitologia națională, i s-a eliminat axa cronologică a timpului din conștiința sa și în felul acesta este incapabil să-și mai construiască un viitor. 

Discut zilnic cu adolescenți. Sunt îmbibați de preceptele societății globale, concomitent cu acumularea complexelor de inferioritate (vai, m-am născut în Românica...). Lipsiți de orice identitate și cultură istorică, îmbrățișează fără un minim simț critic aberațiile daciste. Își proiectează complexele în tot felul de fantasme anistorice desacralizate, pe care le opun cu îndârjire realității. Petre Țuțea mărturisea: „Mă mișc între Dumnezeu și Neamul din care fac parte”. Tinerii noștri de azi se mișcă senini între neantul globalist și un pretins neam ideal trac din care părinții și bunicii lor niciodată nu au făcut parte. Sau, în termeni de vectori de propagandă, se mișcă între Lucian Boia și Napoleon Săvescu.
 
Note: 

i) Document 2 : extraits du télégramme de François Seydoux de Clausonne, ambassadeur de France en République Fédérale d’Allemagne, télégramme envoyé depuis Bonn à destination du ministère des Affaires étrangères à Paris, le 19 août 1961. Télégramme reçu à Paris le 20 août 1961 à 15h35.

 « Celui qui n’avait pas vu Berlin-Ouest depuis le coup de force d’Ulbricht du 13 août ne peut manquer de faire deux constatations : l’affluence des ménagères devant les magasins d’alimentation, le caractère saisissant de la coupure entre les deux parties de la ville, matérialisée par la construction de véritables murs. Monsieur Willy Brandt, qui m’a reçu ce matin, m’a d’ailleurs confirmé que la population des secteurs occidentaux, tout en retrouvant progressivement plus de calme, demeurait préoccupée et démoralisée. Nombreux étaient les Berlinois qui se demandaient si le moment n’était pas venu pour eux de partir en République fédérale.
 
Si le bourgmestre comprenait lui-même les motifs pour lesquels les Alliés ne pouvaient agir qu’avec prudence, il n’en était pas de même de ses administrés qui inclinaient à perdre confiance et voyaient dans les récents événements une victoire pure et simple de la République démocratique allemande. Cependant, de l’avis de M. Brandt qui s’est exprimé […] les mesures militaires annoncées par la presse seraient de nature à remonter le moral. Mon interlocuteur pense que, dans la zone orientale, la dépression est le sentiment dominant, les renseignements qu’il possède à ce sujet lui viennent essentiellement du clergé des deux confessions, certains prêtres et pasteurs pouvant encore circuler de part et d’autre de la limite. Il a tendance à écarter, du moins pour le moment, l’idée d’un soulèvement, mais croit plutôt que la réaction de l’opinion la poussera à des gestes de résistance et de sabotage. […] Pour de très nombreux Allemands, en effet, le coup du 13 août a ″fermé le livre de la réunification″. Jusqu’à présent, a ajouté le maire, Berlin était ″le pont vivant″ entre l’Est et l’Ouest. Cette vocation a pris fin. Il faut que l’ancienne capitale retrouve une raison de vivre et d’espérer, par exemple, en développant grâce à un apport accru en hommes, en capitaux et en matières premières venant de l’Ouest ses activités culturelles et industrielles. Mais l’impression la plus forte de la journée reste naturellement l’accueil enthousiaste réservé par des centaines de milliers de Berlinois à M. Johnson, qui avait eu l’habileté de se faire accompagner par le général Clay, tenu ici par tous pour le vainqueur du pont aérien. Les pancartes hostiles aux Alliés qui étaient apparues lors de la manifestation du 16 août avaient disparu. C’est en libérateur que le vice-président des États-Unis a parcouru les principales artères. Le discours qu’il a prononcé du balcon de l’hôtel de ville a déchaîné les applaudissements. Une phrase a été particulièrement acclamée : ″les jours de la tyrannie sont comptés″. […] Quoi qu’il en soit le ″gouvernement″ de Pankow continue à mener son jeu. Aujourd’hui même, il a procédé à la fermeture des permanences du parti SPD [parti socialiste] à Berlin-Est »

 Questions : 

1.Expliquez la phrase « Berlin était le pont vivant entre l’Est et l’Ouest ». (Document 2)
2.Décrivez « le coup de force » d’Ulbricht du 13 août 1961. (Document 1)
3.Identifiez les réactions des autorités et de la population des secteurs occidentaux lors de « la coupure entre les deux parties de la ville ». (Documents 1 et 2)
4.Expliquez l’accueil réservé au vice-président américain Johnson par les Berlinois de l’Ouest. (Document 2)
5.Justifiez l’affirmation suivante : « le coup du 13 août a″fermé le livre de la réunification″». (Documents 1 et 2

Exercice 2. Sujet d’étude : l’Espagne : de la dictature à la démocratie et à l’intégration communautaire (1975 à nos jours). Document : « Je peux promettre et je promets », extraits du discours électoral d’Adolfo Suarez, 13 juin 1977. 
Adolfo Suarez préside le gouvernement espagnol à la demande du Roi depuis 1976. Dans ce discours prononcé à l’avant-veille des premières élections libres depuis 1936, il sollicite le vote des électeurs pour le parti centriste qu’il a créé, l’Union du Centre Démocratique. Vainqueur des élections, il conduit le gouvernement espagnol jusqu’en 1981

« L'Union du Centre démocratique ne se présente pas pour offrir des utopies. Nous avons formé une équipe d'hommes ayant une expérience politique et de gouvernement capable de diriger les intérêts de la nation et d’être un outil sûr pour la démocratie. À notre droite, il y a des partis et des coalitions qui préconisent des réformes que nous considérons absolument insuffisantes et qui ont une orientation politique que nous estimons peu propice au dialogue. À notre gauche, les partis les plus importants proposent à court terme des objectifs modérés, mais eux-mêmes ne cachent pas que leur but est de construire une société inspirée et dominée par l'idéologie marxiste. […] Je suis une personne normale et j'ai essayé de gouverner dans la normalité. J'ai écouté tout le monde et j'ai essayé de permettre à tous les groupes, quelle que fusse leur idéologie, de travailler pour l'Espagne dans la légalité. […] Comme Espagnols, je pense que nous pouvons être fiers que, dans ces onze mois, l'Espagne ait commencé à compter positivement dans le monde d’aujourd'hui et que ce monde ait commencé à compter avec l'Espagne. […] Nous avons promis de restituer la souveraineté au peuple espagnol, et après-demain, il l'exercera. Nous avons promis de normaliser notre vie politique, de gérer la transition, en paix, la démocratie dans la légalité, et nous croyons que, malgré des lacunes logiques, nous avons réussi. Nous avons promis que toutes les familles politiques pourraient avoir une place dans les  Cortes  [Parlement], et mercredi vous pourrez le faire […] Mais si vous nous donnez votre voix, je peux promettre, et je promets, que nos actes de gouvernement constitueront un ensemble échelonné de mesures rationnelles et objectives pour la résolution progressive de nos problèmes. Je peux promettre, et je promets, d'essayer d'élaborer une Constitution en collaboration avec tous les groupes représentés dans les Cortes , quel que soit leur nombre de sièges. Je peux promettre, et je promets, que les hommes de l'Union du Centre démocratique promouvront une réforme fiscale qui garantisse, une fois pour toutes, que paiera plus celui qui a plus. Je peux promettre, et je promets, un cadre juridique pour institutionnaliser chaque région selon ses propres caractéristiques. Je peux promettre, et je promets, que nous allons travailler honnêtement, proprement et de façon que chacun d'entre vous puisse contrôler les actions du gouvernement. Je peux, enfin, promettre, et je promets, que la réalisation d'une Espagne pour tous ne sera pas mise en danger par les ambitions de certains et les privilèges de quelques-uns. […] » .

Ce faisant, je vous convie à un nouvel horizon. Nous avons accompli la Réforme Politique. Maintenant, nous devons mener à bien les autres réformes dont ce grand pays et ce grand peuple ont besoin. […] Avec votre soutien, je crois que nous pourrons consolider définitivement et fermement une monarchie démocratique capable de donner des réponses réalistes aux problèmes qui nous assaillent. […
Source : Site Internet de la télévision espagnole rtve  (traduction par l’académie conceptrice du sujet) 

Questions : 
1. Présentez précisément le document (auteur, nature, contexte). 
2. Expliquez ce qu’est la « Réforme politique » dont fait état Adolfo Suarez. 
3. Montrez l’importance de rédiger une Constitution pour l’Espagne à ce moment. 
4. Identifiez les autres engagements pris par Adolfo Suarez. 
5. « L’Espagne s’engage dans une voie originale vers la démocratie ». Justifiez cette affirmation