Premisa fundamentală a ideologiei de gen este că natura umană nu e un dat genetic, ci o plăsmuire istorică. Ea nu este imuabilă, de aceea poate fi modificată ad libitum, după gustul epocii. Iar modificarea poate merge de la felul cum gîndim până la felul cum sîntem alcătuiți. Totul e un construct cultural (am oroare de acesta expresie.) Ne stînjenește cumva că trupul are un ax de simetrie grație căruia multe din organele interne sînt pereche? Nu-i nimic, îndreptăm situația: putem avea trei rinichi, cinci testicule, patru sîni și două inimi. La fel cu sexele: ne supără detaliul că, în mod ingrat, există două sexe și numai două? Nici o problemă, le multiplicăm ca să-i mulțumim pe toți. 

Exagerez tocmai pentru a pune în lumină aberația acestei ideologii. Cromozomial, somatic, endocrin și psihologic, viața fiecărui om se desfășoară numai în capsula unuia din cele două sexe: ori femeie, ori bărbat. E o temniță din care nimeni nu scapă decît cu prețul mutilării ireversibile a identității. Sexul e o fatalitate fericită pe care nici o ingerință chirurgicală sau politică nu o poate întoarce din drum. 

Doar în gramatică există trei genuri: masculin, feminin și neutru. Un om, dacă e neutru, sau e mort sau e nebun. Medical vorbind, genul, atunci cînd e trecut în psihologia sexualității, este o bazaconie fără temei în gonade, în hormoni sau în gene. E o fantasmagorie în fața căreia orice om cu scaun la cap se crucește. Genul nu este simțul intern al sexului, ci este o născocire nefastă slujind egalității silnice dintre sexe. Mai mult, este o agresiune diabolică al cărei scop este mutilarea tinerilor, de la cap pînă în zona inghinală. Cînd aud pe cineva perorînd în favoarea mascaradei de gen, mă întreb: e idiot, e plătit sau e incult? În România, cei care răspîndesc baliverna de gen fac parte din cea de-a doua categorie.