Copiii noștri stau închiși în casă de aproape o lună de zile, de când coronavirusul le-a trântit ușa școlilor în nas.

Dascălii s-au metamorfozat în aplicații zoom, ce facilitează accesul copiilor la educație, masa din sufragerie fiind, de acum, catedră.

Zi după zi, oră după oră, programa școlară își urmează cursul firesc. Școala din sufragerie pare un adevărat succes. Aici copiii învață matematică, fac sport, gătesc brioșe în Săptămâna altfel.

Copiii nu se plâng de plictiseală. Au un program încărcat toată ziua, care variază de la zoom cu școala, la zoom cu prietenii, desene, filme educative, vizite virtuale la muzee, teatru virtual. Viața virtuală prinde contur!

Între timp, din ce în ce mai multe voci strigă că au fost uitați copiii săraci, ce nu au acces la tehnologie, nu au calculator, nici laptop, nici zoom. Copiii de la țară ce fac?

Ei trăiesc! Bogăția copiilor fără laptop este curtea de la țară. Este libertatea de a sta la soare, la aer, de a alerga prin iarbă.

La oraș, copiii au fost închiși în colivii digitale și cineva a aruncat cheia. Ei privesc primăvara prin monitorul calculatorului. De la caz la caz, părinții inventează pretexte pentru a le asigura câteva minute la aer. Cumpărături urgente la magazinul din colțul blocului, un medicament de luat de la farmacie. Plimbare scurtă, stresantă, să nu cumva să primești o amendă pentru o declarație completată incorect.

Câinii au voie să se plimbe liber pe afară. Copiii noștri și-au pierdut acest drept.