Starea de căldicel. O stare pe care mulți dintre noi nu doar că nu reușesc s-o identifice în propriul sine, dar nu recunosc c-o au.

O stare care astăzi se manifestă în cele mai subtile și mai primejdioase forme, o stare care se ascunde în spatele formulărilor articulate cu grija pentru corectitudine politică, o stare care se ascunde în modul defectuos, lipsit de grijă, cu care mulți dintre noi ne creștem copiii.

„Să vă uitați în viețile voastre și să vedeți dacă acolo este fărȃmă de Cruce. Uitați-vă acolo bine. Căci, dacă e, aveți pe ce să vă urcați pentru a ajunge la cer. Dar dacă nu este Cruce și e doar comoditate și e doar cum vreau eu și cum știu eu, faceți ceva. Construiți ceva cu viețile voastre, cu viețile copiilor voștri, cu ale oamenilor care vă sunt dați în grijă.

Spuneți-le cu toată dragostea și cu toată pătrunderea de suflet de care sunteți în stare că vremurile se apropie, că va fi din ce în ce mai greu și că, dacă acum noi nu punem temelie bună și sfȃntă pentru viața noastră, mȃine va fi prea tȃrziu”, a spus Arh. Hrisostom.

De altfel, cheia în care s-a citit Apostolul din această duminică s-a suprapus cu tema condiției creștinului din ziua de azi, scurtcircuitată de o paradigmă care nu mai are nimic în comun cu tema adusă de Hristos în lume.

Arh. Hrisostom a amintit, în cuvȃntul său, de sabotarea morală a orelor de religie, de către părinții progresiști, pe de o parte, și de către ceilalți profesori pe de altă parte. Ora de religie nu e privită cu respectul cuvenit, e catalogată la "îndobitocire în masă”, fără ca nimeni dintre cei care aduc această formă de lipsă de respect să gȃndească puțin mai departe, la devenirea morală și spirituală a generațiilor viitoare de copii.

Cu un umor amar a vorbit Arh. Hrisostom despre toate aceste "corectitudini politice” înghițite pe nemestecate de creștinul căldicel de azi:

„Că preoții au interese să îndobitocească masele. Uitați-vă la mine că nu am altceva de făcut decȃt să vin înaintea voastră, oameni deștepți și cu carte și cu ceva conturi și cu familii, ca să vă prostesc. Altă treabă n-am, de-asta îmi las barbă, de-asta umblu cu hainele astea negre, în loc să mă duc la mare. Pentru că vreau să vă prostesc, nu-i așa? N-am altceva de făcut. Mama nu m-a învățat altceva, școala nu m-a învățat altceva.

O să auziți, după aceea, că, vai, noi, Biserica, preoții, nu suntem de acord cu tot felul de nebunii, de educații sexuale și parasexuale și ce mai este pe acolo. Se smintesc oamenii dacă le spui ceva de iad, dar de toate nebuniile și păcatele și spurcăciunile pe care le închipuiește unul sau altul trebuie să le spunem copiilor, să știe.

Aud părinte creștin care cunoaște el duhovnici, merge la mȃnăstiri, că la 30 de ani trebuie să se însoare băiatul lui – deșteptul. Pȃnă atunci, să exeperimenteze! Și el zice că-i creștin! I vine în fața mea, în fața bărbii mele șI spune enormitatea șI prostia asta. De ce? Pentru că el nu crede în crucea Domnului Hristos. Pentru că el crede în știința lui, în mintea lui căzută, în inima lui spurcată de patimi. Pentru că asta face creștinul astăzi. Evanghelia la o parte! Nu mai contează! Contează să-mi fie mie bine, să am eu dreptate, să-mi aranjez eu lucrurile. Lașitate pe toate fronturile. Cu cine să cȃștige războiul Hristos? Cu noi? Iertați-mă, n-are cum!”, a conchis Arh. Hrisostom, făcȃnd, în permanență, îndemn la trezvie, la atenție, la discernămȃnt, atȃt de necesare astăzi.