Europa fierbe în valurile protestelor și ale nemulțumirilor sociale. Bisericile creștine sunt atacate în toată Europa. Lumea întreagă este un cazan încins. Și ce se gândește, în acest context, să facă Adevărul? Exact – să mai dea un material de propagandă despre educația sexuală. Despre cum educația sexuală ar trebui să devină o materie obligatorie în școli – încă de la cinci ani. 

Materialul e împânzit cu aceleași clișee răsuflate și râncezi despre mamele care rămân gravide sub 18 ani. De parcă atunci când le stârnești elevilor curiozități cu materiale quasi-pornografice răspândite prin școli și când le prezinți sexul ca pe o relație mecanică și ca un „sport”, în afara oricărui context moral sau relațional, nu le stârnești adolescenților curiozități și mai mari. Să-și înceapă viața sexuală și mai devreme, și să rămână și mai multe adolescente însărcinate. 

În fapt, am văzut un astfel de experiment, de curând, în Marea Britanie. Educația sexuală a fost văzută, din anii 1970 până la sfârșitul anilor 1990, drept singura soluție pentru a reduce numărul sarcinilor nedorite în rândul adolescentelor. Și cu cât programele de educație sexuală au fost mai explicite, și mai agresive, cu atât problema s-a agravat. Singurele efecte benefice au apărut atunci când, pe fondul crizei economice, au fost sistate, din lipsă de fonduri, programele de educație sexuală în anumite regiuni din Marea Britanie. Pentru prima oară, s-a constatat o scădere a numărului de sarcini nedorite în rândul adolescentelor. Așadar, departe de a rezolva problemele colaterale produse de „revoluția sexuală”, educația sexuală explicită pentru copii și adolescenți produce efectul contrar.

„Jurnaliștii” de la Adevăruri reiau, apoi, aceleași fake news-uri răsuflate despre grupul de „pionieri” români care solicită introducerea educației sexuale obligatorii în școli. De parcă nu s-a spus iar și iar că acel „Consiliu Național al Elevilor” este o organizație fără reprezentativitate pentru toți elevii din România, și finanțată de fapt de Ministerul Educației. 

Dar, așa e – banii curg de la ONG-uri, sunt multe milioane de euro puse la bătaie ca să fie împinse către public aceste minciuni; și „jurnaliștii” își fac și ei agenda nu după lucrurile care sunt importante sau chiar ard, ci după direcția din care vin banii.