Keira Bell nu-și mai poate recupera niciodată copilăria. Trupul ei, trecut prin mai multe serii de medicații pentru blocarea pubertății și mastectomie, este cicatrizat și străin. „Am rămas blocată între două sexe”, mărturisește ea.

Acum are 23 de ani și și-a dedicat viața pentru a împiedica adolescenții să facă greșeala pe care a făcut-o ea în adolescență.

Bell era doar un copil când a intrat în clinica Tavistock din Anglia și a declarat că vrea să fie băiat. Influențată de educația despre fluiditatea sexului și de disforia de care suferea în acel moment, se gândea să devină băiat. Personalul nu a clipit. Fără nicio terapie psihologică reală, doctorii au trecut-o rapid pe medicație pentru blocarea pubertății care i-au distrus ulterior viața.

„Ar fi trebuit să fiu contestată pentru pretențiile mele de copil... Cred că asta ar fi fost decisiv pentru un alt drum”, spune Bell. Dacă un adult ar fi luat-o deoparte, i-ar fi vorbit despre sentimentele ei, poate nu s-ar fi întâmplat nimic din toate acestea.

Imediat ce a început să ia medicamentele, Bell a spus că „a fost ca și cum ai opri un robinet”. Dezvoltarea ei ca tânără tocmai se oprise. Și nimeni nu a avertizat-o.

„Am avut simptome similare menopauzei atunci când hormonii unei femei scad. Am avut bufeuri, mi-a fost greu să dorm... Mi s-au administrat tablete de calciu, deoarece oasele mele au slăbit. Hormonii mei feminini îmi trecuseră prin corp și, dintr-o dată, o perdea a coborât peste ei... A fost îngrozitor”, spune ea.

Trei ani mai târziu, după ce sânii i-au fost scoși gratuit, prin program guvernamental, a fost cuprinsă de un regret zdrobitor. Atunci s-a implicat în organizații de caritate care îi ajută pe tineri să repare pagubele produse de aceste terapii. A fost contactată de sute de adulți tineri, care ar dori să nu se fi dus niciodată pe această cale. „Tratamentul nu le-a rezolvat problemele”, spune Bell și au rămas blocați în propriul corp.

Acum Bell susține cauza unor copiii de 8, 9, 10 ani care nu au mai trecut prin pubertate normală datorită blocajelor chimice la nivel de hipofiză. „Pentru toate aceste cazuri organele sexuale rămân de mărimea și capacitatea unui copil mic, fără potențial de orgasm, adeseori infertili.”

Iar totul a plecat de la educația din școli și massmedia referitoare la fluiditatea sexuală și teoria de gen.

Cine ar fi trebuit să apare identitatea copilăriei în fața acestui asalt?