Istoricul Marius Oprea a analizat, pentru agenția Mediafax, posibilele standarde ce vor fi folosite de legiutori în conceperea programei de educație sexuală, materie ce ar fi de dorit să fie introdusă fără acceptul părinților, de către liderii USR.

Articolul vine în contextul în care a reieșit că PNL și PSD doresc introducerea unui amendament la legea care permite educația sexuală a copiilor în școli, prin care părinții să-și dea acordul explicit pentru această oră.  Dan Barna, liderul USR, a criticat acest proiect PNL-PSD.

În textul său, Marius Oprea arată, pe scurt, ce presupun standardele privind educația sexuală în școli, elaborate de Biroul Regional pentru Europa al Organizației Mondiale a Sănătății, cu sprijinul Centrului Federal pentru Educație din Germania.


Aceste standarde au fost redactate în formă finală în 2010, la Koln, într-o broșură consistentă, un îndrumar de peste 150.000 de semne. El conține argumentarea necesității, construirea cadrului legislativ și conținutul educației sexuale în școli. ”Principiile și rezultatele educației sexuale” în școli, potrivit acestui document european sînt exprimate în forme acceptabile: se prevede ca ele să coincidă cu ”nivelul de dezvoltare și înțelegere a persoanei” și cu ”dimensiunea culturală, socială și de gen”. Educația sexuală „se axează pe conceptul holistic de bunăstare, care include sănătatea și se bazează, cu siguranță, pe egalitatea de gen, auto-determinare și acceptarea diversității”. Pînă aici, totul e, să spunem, în regulă.
 
Dar lucrurile se schimbă, cînd e vorba de practică. Pentru că lecțiile pe care le primesc copiii și tinerii sînt atît de explicite, încît sînt de natură să distrugă pudoarea și inocența lor și să-i maturizeze forțat și nefiresc, trasferînd rolul părinților în această educație către niște ”tehnicieni” ai sexului fără opreliști, în afară de cele ce țin de igienă și de protejarea actului sexual.

Tocmai de aceea, promotorii legii educației sexuale în școli de la USR n-au scos un cuvînt despre conținutul acesteia”, scrie Marius Oprea.

Istoricul analizează conținutul acestor standarde, pe scurt.

Educația sexuală trebuie să înceapă, potrivit acestor standarde europene, de timpuriu. De exemplu, ”matricea” educațională pentru categoria de vîrstă 4-6 ani prevede cum să fie învățați copiii să-și descopere sexualitatea, ”bucuria și plăcerea de a atinge propriul corp”. Educarea începe de la grădiniță și de la clasa zero, ”despre masturbarea timpurie, descoperirea corpului și a organelor genitale proprii, despre faptul că plăcerea apropierii fizice este o parte normală din viața fiecărui om, tandrețea și apropierea fizică sînt o modalitate de exprimare a dragostei și „afecțiunii”. Copiii trebuie ”să devină conștienți de identitatea de gen, să vorbească despre sentimentele (ne)plăcute cu privire la propriul corp, să își exprime propriile necesități, dorințe și limite”. În contextul unui joc propus de educator „de-a medicul”, li se va dezvolta pruncilor ”o atitudine pozitivă față de propriul corp și funcțiile acestuia, interesul față de propriul corp și corpul altora”. 
 
Apoi, la categoriile următoare de vîrstă, copiii trebuie învățați pas cu pas că au ”dreptul de a adresa întrebări despre sexualitate, dreptul de a explora identitățile de gen, dreptul de a explora goliciunea și corpul, de a fi curioși în legătură cu un act sexual”, ”să își dezvolte abilități de comunicare, prin care să-și exprime necesitățile și dorințele”, să-și creeze o atitudine potrivit căreia „corpul meu îmi aparține”. La primele ore de educație sexuală, copiilor trebuie să li se dezolte ”așteptările de rol și comportamentele de rol în legătură cu excitația sexuală și diferențele de gen, identitatea de gen și orientarea sexuală”, să înțeleagă ”homosexualitatea, modul în care să se bucure de sexualitate în mod corespunzător”, să învețe în legătură cu ”prima experiență sexuală”, cu ”plăcerea, masturbarea, orgasmul”, să-și ”dezvolte capacitățile de comunicare și negociere intimă, să facă alegeri libere și responsabile după evaluarea consecințelor, avantajelor și  dezavantajelor fiecărei alegeri posibile (parteneri, comportament sexual), să facă diferența dintre sexualitatea din viața reală și sexualitatea din media”, să manifeste ”acceptare, respect și înțelegere a diversității în sexualitate și orientării sexuale”. Și așa mai departe”.

În concluzie, menționează Oprea, conținutul acestui îndrumar european cu privire la educația sexuale a copiilor în grădinițe, școli și licee, „dă senzația că este vorba mai degrabă de un manual de învățare continuă a modului în care să-ți dezvolți plăcerile trupești, un manual care distruge cu cruzime orice urmă de inocență a copilăriei și pubertății, fără limite sau bariere de ordin moral. Căci despre aceste bariere nu se vorbește nicăieri. 
 
Cum am spus, în numele Uniunii Salvați România, Dan Barna atrăgea atenția că principalul impediment în aplicarea legii lor de introducere a educației sexuale în școli în conformitate cu „standardele europene” (și pe acestea le-ați putut citi spicuite mai sus), îl reprezintă faptul că va fi nevoie de ”acordul părinților”. Cred și eu. Cu un asemenea conținut, „standardele de educație sexuală” cum sînt ele stabilite de Biroul OMS-Europa sînt nimicitoare pentru valorile și normele morale, care au fundamentat familia românească tradițională. Și nu se vor găsi prea mulți părinți care să ceară benevol să le fie ”predate” copiilor lor, pentru a-i transforma în niște roboți sexuali. De aceea, Uniunea Salvați România ar vrea să ne facă binele cu forța și să ne „educe sexual” copiii în școli, în mod obligatoriu. Doar că acum a devenit mai greu pentru ei să o facă”.