ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Câțiva tineri "furioși" vor eliminarea baladei Miorița din programa școlară, pentru că "generează confuzie la o vârstă fragedă de formare a individului, denaturându-i acestuia percepția corectă a unei atitudini responsabile și reperele unui caracter bazat pe verticalitate."
 
Confuzia gravă din capul autorilor petiției este cauzată, desigur, de studierea în școală a baladei "Miorița", pe care o desființează printr-o înșiruire de argumente haotice. 
 
Peste toate acestea, pentru a da greutate "argumentelor" în vederea scoaterii din programă a baladei, autorii petiției îi introduc în scenă pe Nichita Stănescu, Mircea Eliade, Nicolae Steinhardt, Constantin Noica etc.
 
"Putem oare considera opiniile acestora ca fiind greșite?! Având același statut atribuit de istorie, de ce am face diferența între acești coloși enumerați mai sus care au pus bazele culturii și educației naționale și Vasile Alecsandri sau G. Călinescu? De ce nu ar greși aceștia din urmă? Este momentul să reevaluăm și trebuie să promovăm valorile naționale, demonstrând în principal valoarea individului în societate și implicit a fiecăruia dintre noi.

Nu este necesar ca elevii noștri să învețe în timpul formării lor psihologice noțiuni inoculate eronat și care alunecă într-o maniera facilă către o imoralitate care le pare permisă prin exemplul acestei opere literare. Miorița este un concept greu și cauzator de confuzie la vârstele fragede de formare a individului-viitor cetățean al societății noastre."

În petiția pe care vor s-o trimită ministrului Educației, ei susțin că balada trebuie "studiată în cadrul programei universitare și aprofundată corect atunci când atât capacitatea cognitivă a studentului este cea optimă, cât și valorile personalității și discernământul său sunt deja dezvoltate". 
 
Scopul acestor indivizi, reuniți în Asociația anti-Miorița, așa cum ei înșiși îl definesc, este să înlocuiască "valori perpetuate greșit de-a lungul timpului in societate, precum resemnarea, spiritul de sacrificiu, invidia și lașitatea sau fatalismul, valori care au generat un real prejudiciu de mentalitate, evoluție și moralitate cetățenilor români".
 
Cu ce?

"Cu cel de reformare a viziunii individului asupra propriei condiții, prin promovarea de valori precum responsabilitate civică, asumare, curaj, respect, unitate și empatie."  
 
Și s-au împiedicat tocmai de "Miorița", pe care o anulează și sub aspectul valorii literare:
 
"Din punctul de vedere al științei literaturii, valorile baladei sunt discutabile, sărace în noțiuni lingvistice sau redundante în contextul necesităților educației moderne. Ele permit sădirea la vârste fragede, prin puterea unui exemplu nociv, cu caracter contagios, a principiilor imorale enunțate mai sus."  
 
Tinerii "revoltați" merg mai departe cu procesul public intentat baladei "Miorița", pe care o găsesc responsabilă și pentru "atitudinea supusă și resemnată la abuzuri din zilele noastre, iar un exemplu clar este demotivarea existentă la nivel național în momentele electorale", și pentru exodul creierelor, dar și pentru neîncrederea în sistemul politic actual:
 
"Mai gravă însă este demoralizarea generală care inhibă evoluția individului sub acțiunile unei societăți care înfrânează și nu susține dezvoltarea reală a tinerilor (vezi cauzele exodului creierelor) (...)  Stereotipuri precum "merge și-asa”, "te lupți cu morile de vânt”, reflectă neîncrederea cetățeanului în sistemul politic actual, caz analizat concret prin indicii eficacității politice, care măsoară la nivel național doar 30% încredere din partea populației cu varstă medie și peste medie din România."  
 
Nu este prima dată când cineva pune problema eutanasierii Mioriței.
 
Mircea Platon:  Oricine cheamă la eutanasierea Mioriței în favoarea slăvirii unui erou tranzacțional e un om josnic, un Irod. Oricine cheamă la eutanasierea Mioriței pentru a putea pune în loc mitul „șerifului” e un analfabet cultural, un nerod care nu întelege nici ce citește, nici ce trăiește.

Mircea Platon, în comentariul "Miorița, Irozii și Nerozii", ne îndeamnă să recitim cu atenție, balada, "fără a lăsa clișeele să o ia înaintea lecturii. Uitați pentru câteva momente de „atitudinea resemnată a ciobănașului în fața morții”. Uitați și de „nunta cosmică”."
 
"Ciobanul moldovean nu îi descrie Mioriței modul în care se va apăra de atacul „prietenilor” invidioși și lacomi. Nu intră în detalii tactice. Nici nu-și sumețește cu anticipație mușchii, ca un băiat de cartier. Nici nu începe să-și plângă de milă. Ciobanul moldovean îi spune Mioriței doar că, în cazul morții sale, ea trebuie să se îngrijească de trei lucruri: 1. de înmormântarea lui în apropierea stânii, prin grija celor care l-au ucis; 2. de liniștirea turmei; 3. de pacea sufletească a mamei ciobanului moldovean.
 
Nu văd nimic resemnat în cele de mai sus. Văd doar un om al rânduielii care, înaintea unei confruntări decisive cu (in)amici superiori numeric și degradați moral, vrea să lase lucrurile în bună ordine. Ciobanul moldovean are grijă de ce ar putea lăsa în urmă. E ceea ce făcea orice om din societățile patriarhale, țărănești-aristocratice, fie el cavaler, răzeș sau samurai. Ceasul morții e parte a unei vieți trăite cum-se-cade. Omul care trăiește după rânduială nu vrea să moară în ne-orânduială.  
 
Nu e nimic fatalist aici, ci doar realist, responsabil și iubitor: 1. față de cei pe care i-a avut el în grijă (turma-poporul); 2. față de cei care l-au avut pe el în grijă (regina-mamă); 3. față de ucigași, cărora le lasă posibilitatea unui gest care i-ar putea așeza pe drumul ispășirii păcatului. Ciobanul trage nădejde că, minunați de „năzdrăvănia” Mioriței, ucigașii săi vor înfăptui ce le-a lăsat el cu limbă de moarte și ce le-a transmis Miorița prin viu grai. Rânduiala înmormântării ciobănașului moldovean poate ajuta la restaurarea, la transfigurarea neorânduielii morale care i-a împins pe cei doi baci la crimă. Rânduiala care îți cere să nu ucizi îți cere și să respecți lucrurile lăsate cu limbă de moarte.

Ciobanul, cu alte cuvinte, e meticulos în toate cele care-i privesc moartea, dar asta nu înseamnă că e „resemnat” să moară, ci doar că e hotărât să moară așa cum a trăit: cum trebuie. Pe cât e de meticulos în privința posterității sale, pe atât e de vag în privința modului în care se va apăra de cei doi tâlhari. Dar meticulozitatea testamentară nu e totuna cu resemnarea în fața morții. 
 
Ca om al rânduielii, ciobănașul e deci un adevărat erou civilizator pentru că alege să respecte un anumit cod și să ducă un anumit mod de viață chiar și în condiții de „frontieră”, de loc frumos, dar ne-așezat, fără de nume și fără de lege. Un caracter tranzacțional s-ar fi comportat flexibil, s-ar fi considerat îndreptățit de împrejurări să acționeze aidoma agresorilor săi, ar fi negociat anonimatul fărădelegii conform unei etici a ne-așezării, a rătăcirii geografice și valorice perpetue. Ciobănașul însă înțelege să descalece „piciorul de plai” prin rânduiala pe care o impune tuturor, chiar și, mort fiind, ucigașilor săi. Mormântul său marchează un loc, constituie un punct fix împotriva autostopismului moral, a migrației etice, a vremelniciei.
 
Un erou tranzacțional, unul care și-ar fi negociat viața în schimbul turmei de exemplu, nu ar fi fost decât un barbar, ca și cei doi asasini, adică un om trăind după valori de împrumut (jefuite și maimuțărite), un om care bântuie (geografic) și e bântuit (sufletește). Un om răscolit de trădare și crimă.
 
Comuniștii îl voiau pe ciobănaș un simbol al resemnării, adică al materialismului dialectic și științific. Neoliberalii îl iau pe ciobănaș drept un simbol al „fatalismului” și cer „eutanasierea” Mioriței în numele freneziei tranzacționale. Dar de ce ar trebui eutanasiată Miorița? Cine e Miorița? E martorul. Dacă ciobănașul cade răpus, Miorița e martorul crimei comise împotriva ciobănașului moldovean. Dacă ciobănașul moldovean biruie complotul ticăloșilor bicisnici într-ale oieritului, dar meșteri în invidie, lăcomie și asasinate, atunci Miorița e martora curățeniei sufletești a ciobănașului. Oricum ar fi,  Miorița e martorul unei nevinovății ucise de doi oameni care și-au făcut destin din interval și etică din rătăcire, troc, prădare și trădare. Dacă „eutanasiem” Miorița, atunci locul martorului onest va putea fi luat de urmașii  asasinilor."