Promotorii educației sexuale în școli se agață de orice știre în care sunt prezentate violuri sau acte de pedofilie, pentru a-și susține teoria. „Toate aceste nenorociri se întâmplă și pentru că nici agresorii, dar nici victimele n-au primit o educație sexuală corespunzătoare”, susțin ei. 

Ȋn opinia ONG-urile semnatare ale „apelului de urgență: Educație sexuală în școli ACUM!”, prin educația sexuală „s-ar putea preveni pe viitor agresiuni abominabile, precum violul comis la Vaslui de 7 tineri asupra unei eleve navetiste”. 

 

Prima parte a acestui serial o puteți citi integral AICI.

Agresiunile sexuale asupra copiilor se încadrează în categoria agresiunilor abominabile care, așa sunt susțin oengiștii de mai sus, ar putea fi prevenite prin educație sexuală. Iar un părinte neinformat ar putea fi determinat să creadă că, prin susținerea introducerii educației sexuale în școli, el ar reuși să împiedice astfel ca propriul copil să devină victimă. Sau agresor. 

Acest argument al avocaților educației sexuale nu este însă decât o strategie de marketing, care nu are niciun fundament în realitate. Pedofilii nu agresează sexual copiii, pentru că n-ar fi fost nimeni în viața lor, care să le predea lecții despre sex. 

Mihaela Brooks este profiler și geografic profiler I, analist de investigații criminale (FBI Profiling Methodology), Locuiește în Canada și a absolvit cursuri de specializare la American Military University, RTI & US National of Justice, Toronto Police & CGPATC (Orlando Sheriff). Este membră a American Investigative Society of Cold Cases și USA Anti-Terrorism Accreditation Board.

Reporter: Există vreo legătură între comportamentul pedofililor și lipsa educației sexuale? Dacă în copilărie pedofilii ar fi învățat la școală despre sex, ar fi putut avea ei un comportament normal?

Mihaela Brooks: DSM V, ultima ediție a DSM (n.r. – „Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders”, editat de Asociația Americană de Psihiatrie), care este „biblia universală” a psihiatrilor, are listată tulburarea de tip pedophilic. Deci, ea este o boală mintală și nu are nicio legătură cu lipsa educației sexuale din școali.

Nu există o etiologie a pedofiliei. Ȋncă nu s-a stabilit care sunt factorii ce predispun (deci cu atât mai mult nu putem vorbi de lipsa educației sexuale în școală), dar, pe lângă definiția pe care o dă DSM pedofiliei, există unele modele de excitare deviante care îi fac pe acești indivizi să fie atrași sexual de copii. Unii dintre ei pot avea, în felul lor de a acționa, răspunsuri la probleme non-sexuale, alții au stima de sine scăzută și abilități reduse de adaptare, unii provin din familii destrămate, cu mame dominatoare și tați absenți, alții au experimentat un profund sentiment de respingere maternă și au fost ei înșiși abuzați sexual/verbal în copilărie. 

Ȋncă se lucrează la cercetările care vor stabili dacă instalarea pubertății precoce în viața pedofilului joacă un rol esențial în procesul de selecție al victimelor.  Au fost înregistrate și cazuri în care o lovitură la cap, în copilărie, a influențat pe cineva să devină pedofil. Nu știm cu certitudine cauzele pedofiliei, dar este sigur/dovedit  că  experiențele de viață joacă un rol determinant. 

Unii pedofili se simt intimidați de adulți, chiar dacă pot avea relații cu adulții. Au fost cazuri, chiar și în țară, când cineva a fost categorisit ca fiind pedofil, dar nu era, chiar dacă agresase sexual un minor... Sunt cazuri când un agresor sexual, în lipsa unei victime adulte, o înlocuiește cu un minor, iar acesta devine victimă de oportunitate.

Sunt mai multe tipuri de pedofili, și nu toți au boli mentale în DSM V - majoritatea pedofililor hetero nu sunt nici senili, nici defecți mintali. Unii sunt foarte educați, sunt conservativi în viața de zi cu zi. 

Există infantopedofilii, cei care își aleg ca victime grupa de vârstă 0 - 5 ani. De obicei sunt cei aflați în proximitatea unui copil; și tot în această grupă de vârstă are loc și incestul. Stadiile sexuale, psihologice și fizice sunt elementele erotice care îl excită pe un infantopedofil. Pot fi agresori extra și intrafamiliali, dar și recidivist - nonrecidivist infantopedo.

Cercetările făcute pe categoria infantopedofililor (peste 10 ani de cercetări) au fost comparate cu cele ale agresorilor de copii în general, iar factorii/cauzele sunt similare: vârsta; educația (iar aici nu se face referire, în niciun caz, la educația sexuală); IQ-ul; căsătoriți sau nu; antecedente în folosirea drogurilor (foarte mulți infantopedo au folosit droguri la viața lor); antecedente de abuz sexual; antecedente în familie de abuz de droguri și de alcool; antecedente ale familiei în boli mintale și criminalitate; alungarea lor, înainte ca ei să fi împlinit vârsta de 16 ani.

S-au făcut cercetări pe tații care și-au violat copiii, și voi cita iar din Stephen Holmes & Ronald Holmes, „adesea descoperim că ei sunt imaturi și au puțin respect de sine, cu așteptări mari pentru copil. Se poate ca acești bărbați, cu nevoi sexuale contradictorii și neînțelese, să caute în copiii lor parteneri sexuali,  sau poate fi un mod de a-l pedeapsi pe partenerul de sex feminin sau pe sine, văzând copilul ca pe extensie a lui însuși.” Deci, motivele sunt de ordin psihiatric și nu au nicio legătură cu lipsa educației sexuale în școală.

Ȋn cazul pedofilor care își aleg victime cu vârste cuprinse între 5 ani și pubertate, alegerea sexului unei victime nu reflectă în mod necesar orientarea lui sexuală de adult. 

Un alt tip de pedo este mysoped (n.r. – pedofilul sadic), care are intenția doar de a răni fizic un copil. Este tipul de bărbat (cei mai mulți pedofili sunt bărbați) care funcționează după legătura pe care el a făcut-o între excitația sexuală și violența fatală. Sunt cei care nu seduc copiii, îi răpesc pur și simplu și îi omoară, doar pentru a avea o satisfacție sexuală. Au fost cazuri când unii dintre acești pedofili au avut gratificație sexuală și după ce au omorât copilul (necrofilie, tăierea cadavrului, etc.)

Copiii sunt ușor de răpit, nu opun forță. Alți mysoped obțin plăcerea sexuală din terorizarea copilului – victimă. Sunt sadici, iar crimele lor sunt ritualistice. Pentru acest tip de pedofil, nu sexul în sine cu un copil este plăcerea sexuală, ci ceea ce îi face copilului și omorârea copilului. Ce legătură poate exista între asta și lipsa educației sexuale din școli?

Alin Leș este psiholog expert criminolog, formator și consultant în Criminologie și Științe Criminale și președintele Societății Române de Criminologie și Criminalistică - Filiala Sibiu.

Reporter: Există vreo legătură între comportamentul pedofililor și lipsa educației sexuale? Dacă în copilărie pedofilii ar fi învățat la școală despre sex, ar fi putut avea ei un comportament normal?

Alin Leș: Este puțin probabil ca, învățând despre sex, copilul sau adultul pedofil să înceapă să acționeze altfel decât este „programat” (învățat) latent. Pedofilia este un comportament impus: de un context social, de o conjunctură favorabilă, de imagini porno, de fantezii (reverii) și fantasme inconștiente specifice dominării sexuale combinate fie cu tandrețea, fie cu raptusurile ce țin de antisocial și exploziv, de o criză între maturii aparținand unui cuplu, etc. 

Ca să revin strict la întrebare, pedofilii sunt de două categorii în literatura de specialitate: preferențialii (sau „de carieră”) și recidiviștii (sau situaționalii). Cei preferențiali sunt, de obicei, calmi, liniștiți, cu o viață socială normală pe post de paravan. Comportamentul lor este normal. Nimeni nu îi poate bănui de eticheta, stigma, parafilia și tulburarea pedofiliei. Cu atât mai mult cu cât ei nu se consideră nicio clipă homosexuali, chiar dacă au relații cu minorii. Este posibil ca, în cazul primei categorii, să nu întâlnim boli psihice, ci doar tulburări de personalitate. 

În schimb, recidiviștii sau situaționalii sunt cei cu comportament agresiv, violent, care își „curtează” victima și folosesc forța. O activitate comportamentală antisocială, explozivă, cu furie. O trecere la act („le passage à l'act”) confuză, un amestesc de ură, violență, exploziv - intermitent cu idei persecutorii de pedeapsă, invincibilitate, un QI mediu, un nivel de educație scăzut etc. Ca predicție pentru această categorie, vom găsi un istoric de viață (anamneză) încărcat de atitudini infracționale de mic copil, care nu au neapărat conotația sexuală a acțiunilor/gesturilor.

VA URMA pe ActiveNews: Ar putea educația sexuală să-i învețe pe copii cum să nu devină victime ale pedofililor și violatorilor? Sau dimpotrivă?