ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Reacția vehementă a opiniei publice la propunerea de „Stragegie Națională de Educație Parentală” pare să fii dat rezultate.

Astfel, la câteva zile după ce mii de români, dar și numeroase asociații, și-au exprimat opinia negativă față de ceea ce a fost perceput drept o „tentativă de reeducare” a părinților, documentul în cauză a dispărut de pe siteul Ministerului Educației Naționale. De altfel, mii de cetățeni au trimis un email către Minister folosind modelul de sesizare pus la dispoziție de ActiveNews.

La adresa la care ar fi trebuit să apară documentul, http://edu.ro/consultare-public%C4%83-strategia-na%C8%9Bional%C4%83-de-educa%C8%9Bie-parental%C4%83-2018-2025-proiect, mesajul afișat este „Nu am găsit pagina”

 

Documentul poate fi accesat,însă, aici. Până vom obține o reacție oficială din partea Ministerului Educației Naționale, vă oferim un punct de vedere din partea Alianței Familiilor din România pe acest subiect.


Ce e Strategia Națională de Educație Parentală?
 
SNEP e un document ambițios, radical și fără precedent în România. Face comentarii nepotrivite la adresa unor segmente ale populației și, în esență, dovedește că statul secular nu-și cunoaște lungul nasului. Despre asta am scris de multe ori și în loc că lucrurile să se îndrepte observăm în România o deviere tot mai rapidă și radicală de la respectarea drepturilor parentale în avantajul statului și a ideologiei seculare de creștere și educare a copiilor noștri. Nu vrem, însă, să fim înțeleși greșit: SNEP punctează deficiențe privind situația copiilor și familiilor din România pe care trebuie să le cunoască fiecare cetățean. Dar rețele propuse pentru corectarea problemelor sunt iresponsabile și desemnate să substituie statul că educator principal al copiilor în locul părinților.
 
SNEP e împărțit în 13 capitole și are 35 de pagini. Introducerea deja da de gândit și alarmează. Paragraful introductiv afirmă că familia română are "nevoia unui sprijin extern", și e obligată "să se adapteze noilor ideologii și să experimenteze noi practici în relație cu copiii." Educația parentală, adică educarea părinților de către stat cum să-și crească copiii, are drept scop să-i sprijine în "creșterea și educația copiilor". E nevoie că părințîi să fie conștientizați cum să-și crească copiii și să contribuie la dezvoltarea lor. SNEP lamentează, în mod explicit, mentalitatea conservatoare a părinților României privind creșterea și dezvoltarea copiilor care, după cum ne putem aștepta, se impune a fi modificată. Cităm: "Deseori, noile ideologii promovate în special în domeniul protecției copilului întîlnesc mentalități conservatoare, un sistem de valori ale familiilor ce trebuie regândit în contextul unor informații noi cu privire la nevoile de dezvoltare a copiilor". În mod negativ  e portretizata societatea română pentru că "idealizează familia tradițională, pe care o consideră o formă perfectă de organizare". În plus, SNEP se încumetă să dea o definiție nouă a familiei, împrumutată, după cum ne-am putea aștepta, nu din cultură, tradiția ori civilizația română ori creștină, ci de la un sociolog american. "Familia, afirmă SNEP, nu este inteligibilă că realitate obiectivă, ea este mai degrabă un produs socio-cultural 'o constelație de idei, imagini și terminologii' creată și recreată permanent de practicile socio-culturale". (Pagină 3) Ce exact să însemne asta?
 
Un alt deziderat al SNEP este încurajarea și acordarea de libertate copiilor "la luarea deciziilor care-l privesc". În acest sens e nevoie, adaugă SNEP, de "o restructurare a practicilor instituționale care să ofere modele de exercitare a acestui drept" copiilor. (Pagină 4) SNEP, însă, realizează că se izbește de un zid relativ înalt: familia și societatea română sunt relativ conservatoare, iar "educația adulților (inclusiv a părinților) nu poate deveni obligatorie". Pentru a ieși din acest impas e nevoie, propune SNEP, de educație parentală în școli și licee pentru copii și adolescenți că viitori părinți. În alte cuvinte, noile ideologii parentale, chiar dacă nu pot fi aplicate ori impuse părinților și generațiilor actuale de părinți, pot fi inoculate în generațiile care vor deveni părinți în 20-30 de ani.
 
Nu doar familia trebuie constant redefinită și "creată și recreată permanent de practicile socio-culturale",  dar și noțiunea de "parentalitate" necesită modificări constante de-a lungul generațiilor. SNEP afirmă că "parentalitatea" ... "se transformă și ea, odată cu societatea, care îi determina atît conținutul, cît și sfera de aplicabilitate". Asta da de înțeles că nu părinții impun schimbările sociale ci ei trebuie să își schimbe modul de afirmare a parentalitatii în funcție de schimbările sociale.
 
În plus, SNEP da clar de înțeles că există o varietate de familii și o diversificare a modelelor familiilor. SNEP vorbește nu de un singur model de familie și, în consecință de un singur mod de parentalitate, ci de modele multiple. Termenul folosit e acela al "diversificării modelelor familiale și educaționale". (Pagină 4)
 
Rolul statului secular în îndoctrinarea părinților
 
Rolul esențial în schimbarea parentalitatii în România trebuie asumat de stat și obiectivul în sine trebie să devină o prioritate pentru autorități. ("Susținerea formării și dezvoltării competențelor parentale devine una dintre misiunile pe care statul trebuie să și le asume...") Scopul ultim, conform SNEP, este asigurarea "interesului superior al copilului", iar asta "înseamnă a crea o nouă cultură familială, bazată pe dialog, cunoaștere și participare, pe de o parte, și a facilita cooperarea între profesioniști, părinți și autorități publice, care contribuie la educația și dezvoltarea copilului, pe de altă parte". (Pagină 4) SNEP deci propune "o nouă cultură familială" fondată pe cooperarea între experți, părinți și stat. După cum se vede, rolul esențial în formarea unei noi culturi familiale e alocat experților și profesioniștilor. Asta ne amintește de decizia emisă anul trecut de CEDO în Cazul  Gard, minorul britanic căruia i s-a interzis îngrijire medicală, în care CEDO afirmă, negru pe alb, că deciziile privind copiii suferinzi, în specil dacă trăiesc ori mor, sunt făcute nu de părinți ci de experți împreună cu autoritățile statului. Părinților nu li se alocă ori recunoaște nici un rol decizional.
 
În finalul Introducerii, SNEP cere României să imite "exemplele din alte state". (Pagină 4) SNEP consideră că "stilurile parentale nu sunt înnăscute" și că pot fi învățate și educate. Exemple de state de la care părințîi României pot învață cum să fie părinți ori mai buni părinți sunt, după cum e ușor de anticipat, țările în care familia e în paragină iar societatea în dezintegrare morală ireversibilă: Spania, Italia,  Franța, Portugalia, Suedia. Suedia, suntem informați, a adoptat o Strategie Națională de Sprijin Parental în 1999. Nu e de mirare că acolo familia că instituție e pe cale de dispariție. României i se sugerează să imite practicile acestor țări și să "îmbunătățească parentalitatea" cu "ajutorul unor profesioniști special pregătiți în acest sens". Nici o țară nu e mai bine cunsocută României în acest sens că Norvegia unde experții și statul secular au lansat Legea Bunăstării Copilului în 1993 care a dat naștere monstrului cunoscut cu numele de Barnevernet. După cum v-am informat de-a lungul derulării coșmarului Familiei Bodnariu, această agenție de stat a fost folosită cu mult succes în demolarea familei și parentalitatii naturale.
 
Realitățile și deficiențele din România
 
SNEP are totuși meritul de a puncta unele din problemele majore cu care se confruntă copiii României și care trebuie să preocupe pe fiecare dintre noi. Mortalitatea infantilă în România e peste media unională. Malnutriția afectează mulți copii ai României. Copiii care parvin din familii numeroase și copiii care trăiesc în familii monoparentale cunosc un incident al sărăciei mai ridicat că al copiilor care cresc în familii mai mici ori familii intacte. Deasemenea, rată sărăciei pentru copiii din mediul rural e de aproape 4 ori mai mare comparativ cu mediul urban. În comunitățile rome nivelul de sărăcie e mai ridicat iar nivelul de cunoștințe parentale mai redus. Abandonul familial e și el o problema, în 2013 și 2014 1.653 de nou născuți fiind abandonați în maternități.  În 2014 numărul copiilor separați de familiile lor era de 58.178, în scădere în compararie cu 1997 cînd acest număr era de 98.872. O problema la fel de îngrijorătoare sunt copiii separați de părințîi lor care sunt plecați la muncă în străînătate, în 2015 numărul acestora fiind de 81.581. Abandonul școlar e și el o problema, numărul de sarcini la adolescente rămîne relativ ridicat, iar căsătoriile timpurii, care sunt limitate mai în exclusivitate comunitarii  de romi, cauzează și ele nașterea și creșterea copiilor în sărăcie. Printre altele SNEP ne amintește și de faptul că numărul copiilor abuzați, neglijați ori exploatați din România e semnificativ, 12.542 în 2014.
 
Indoctrinare si subminarea drepturilor parentale
 
Unul din multele paragrafe care  ingrijoreaza  e Paragraful #46.3 (Pagina 19). El cere o educatie parentala centrata pe "stimularea interesului pentru o noua cultura familiala si pe ideea de incluziune sociala ... promovarea drepturilor omului, respectul pentru diversitate si incurajarea activa a egalitatii de gen". Asta da de inteles ca in Romania va fi instituita o "noua cultura familiala" care sa promoveze valorile seculare. Re-educarea parintilor in ce inseamna a fi parinte include si folosirea parintilor pentru a transmite copiilor valorile si obiectivele statului secular si a secularismului.
 
Un Paragraf asemanator e #59.1 care listeaza "principiul egalitatii de sanse intre femei si barbati si promovarii diversitatii" in sensul "inlaturarii stereotipurilor de gen". Experienta occidentala in acest sens, care se cere a fi folosita ca model in Romania, s-a dovedit a fi un dezastru.
 
Paragraful #57.2 expune obiectivul aditional pentru "racordarea la standardele internationale privind respectarea si promovarea drepturilor copilului". (Pagina 23) In mod similar, Paragraful #65 propune dezvoltarea "abilitatilor si competentelor parentale" pentru a fi racordate si ele la "standardele internationale". Aici SNEP ne da de inteles ca exista "standarde internationale" de parentalitate si ca parintii Romaniei sunt sub nivelul "standardelor internationale". Aceste standarde internationale, daca or exista, sunt un produs al gandirii occidentale radicale si seculare care vizeaza anihilarea familiei si casatoriei naturale.
 
Paragraful #61.4 cere instituirea in Romania a unei profesii noi, aceea de "educator parental", iar Paragraful #62.5 cere ca numarul de educatori parentali sa fie constituit in "raport echitabil intre numarul de femei si barbati selectati pentru a activa ca educatori parentali". Paragraful #75.6 face din nou referinta la "profesia de educator parental" si cere ca ea sa fie "institutionalizata". Se cere si elaborarea unui "curriculum de educatie parentala". (Pagina 29)
 
Care ar fi costurile aferente implementarii SNEP? Enorm. In doar primul an al programului costul ar fi de 295.041.105 pentru educarea a 2.553.861 de parinti.
 
Familia si căsătoria naturală rezolvă toate problemele
 
Parintii Romaniei nu au nevoie de indoctrinarea propusa de SNEP ori de oricare alt organism unional ori international. Initiativa nu e de origine nationala ci de influenta externa, occidentala. Ea apartine celor care vad in familia si casatoria naturala obstacolul primordial in promovarea valorilor seculare care sunt in conflict cu valorile traditionale, ale familiei, ori "conservatoare" asa cum le eticheteaza SNEP. In opinia noastra, situatia vulnerabila in care traiesc unii copii si adolescenti ai Romaniei, la fel ca, de altfel, copiii in societatile moderne, are doua cauze principale: (1) ascensiunea si agresivitatea statului secular si a valorilor propuse de el; si (2) declinul casatoriei si familiei naturale.
 
Statul secular urmareste destramarea intentionata a familiei si casatoriei naturale. Cum o spunem mereu, statul secular occidental a confiscat familia si casatoria naturala. In locul ei, statul secular cauta instituirea unei formule noi de familie si forme de convietuiri sociale care au fost sanctionate in repetate rinduri de istorie si eliminate. Definitia familiei data de SNEP mai sus ca fiind "un produs socio-cultural 'o constelatie de idei, imagini si terminologii' creata si recreata permanent de practicile socio-culturale" denota convingator acest deziderat. (Pagina 3) Conform acestei definitii, familia si casatoria nu sunt un dat natural, istoric, o reflectie a experientei umane multimilenare si invariabile. Ea este un produs arficial gandit de ganditorii veacului in care traim care isi expun opiniile in amfiteatrele universitatilor si in jurnalele de specialitate. In consecinta, definitia familei e in flux constant. Periodic continutul si definitia ei se schimba dupa cum ganditorii isi schimba opiniile pina cind realizam ca de fapt familia nu mai exista de fel.
 
Este un adevar de netagaduit ca societatile in care familia si casatoria naturala au intrat in declin, efectele asupra copiilor si adolescentilor au fost nefaste rezultind in saracie, vulnerabilitate emotionala, mentala si alte probleme de genul celor mentionate mai sus. Redefinirea casatoriei si a familiei in tarile occidentale a subminat institutia familiei, a cauzat confuzie sexuala la generatiile tinere, si a cauzat un dezinteres general si in crestere la generatiile tinere in a se casatori, forma familii, aduce copii pe lume si de a-i creste. La urma urmelor, daca societatea seculara si spatiul public afirma ca familia si casatoria naturala sunt demodate, nu isi au rostul, de ce sa ne mai casatorim? De ce sa aducem copii pe lume? De ce sa mai formam familii? Corelatia urmatoare este reala si evidenta in sprijinul ei masiva: in tarile care au legalizat casatoriile homosexuale incidenta identificarii tinerilor ca fiind ne-heterosexualui a crescut astronomic.  In alte cuvinte, confuzia sexuala la copii si tineri a crescut enorm.
 
Un exemplu nefast  - statul Massachusetts
 
Punctam, in sprijinul acestui argument, doar un exemplu din comentariul de acum doua saptamini privind confuzia sexuala. Statul Massachusetts a fost primul stat din SUA care a depenalizat sodomia. In anii 80 Massachusetts a devenit primul stat din SUA care a inceput sa invete pe copii, in scolile publice la orele de educatie sexuala, normalitatea relatiilor sexuale intre persoane de acelasi sex. In anii 90 si in prima decada a acestui Mileniu, citiva parinti au dat in judecata scolile pentru ca le indoctrinau copiii in homosexualitate, dar tribunalele au dat castig de cauza scolilor. In 2004 Massachusetts a fost primul stat din SUA care a legalizat casatoriile intre persoane de acelasi sex. In aceste decenii procentul tinerilor care se identificau ca fiind homosexuali ori de alte orientari sexuale nefiresti a crescut vertiginos. In 1998 un studiu publicat de publicatia Pediatrics care a inclus 4.150 de liceeni din Massachusetts, indica ca 104 dintre ei ori 2,5% se identificau ca fiind ne-heterosexuali. Dar conform unui studiu publicat in mai anul acesta procentul tinerilor intre 18 si 24 de ani din Massachusetts care se identifica ca fiind ne-heterosexuali, a ajuns, pina in 2017, la 16%, adica a crescut de cinci (5) ori in doar 20 de ani. Iar la nivelul intregului stat, 5% din intreaga populatiei a statului Massachusetts se identifica astazi ca fiind ne-heterosexuala. [Detalii: http://www.masslive.com/politics/index.ssf/2018/05/report_lgbt_youth_in_massachus.html]
 
Statul secular deci e cel care are nevoie de educatie in normalitate nu parintii in educatia parentala.
 
Consecintele utile ale familiei si casatoriei naturale
 
Este indubitabil ca familia si casatoria naturala rezolva in mare parte toate problemele identificate de SNEP si care, in opinia SNEP, impune indoctrinarea parintilor Romaniei in educatie parentala. Rolul statutlui este sa intareasca familia si casatoria, nu sa le redefineasca. Fortificarea acestor institutii rezulta in eliminarea problemelor de mai sus. Redam citeva exemple si studii peste care am dat doar in ultimele doua (2) zile. Privind sanatatea, un studiu tocmai publicat in Marea Britanie arata ca persoanele casatorite au un risc de 40% mai mic de a face infarct in comparatie cu persoanele divortate ori necasatorite. [Detalii: http://www.dailymail.co.uk/news/article-5858485/Getting-married-cuts-heart-risk-40-cent-research-claims.html] Un studiu in Statele Unite publicat luna aceasta confirma, la fel ca o sumedenie de alte studii, ca garantia cea mai adecvata si reala impotriva saraciei si a abandonului saraciei e casatoria. [Detalii: https://www.acf.hhs.gov/sites/default/files/opre/pact_hm_impacts_to_opre_b508.pd]
 
In 1965 Senatorul american Patrick Moynihan a publicat un studiu vast care inca e citat frecvent de sociologi si intitulat The Break-up of the Negro Family. ("Destramarea familiei de culoare in America) [Detalii: https://www.theatlantic.com/politics/archive/2015/09/the-moynihan-report-an-annotated-edition/404632/] Conform studiului Moynihan cauza principala a saraciei negrilor in America la vremea aceea era destramarea familiilor de culoare, alcoolismul, divortul si drogurile. Exodul din saracie, afirma el, impunea revitalizarea casatoriilor si familiilor in rindul populatiei de culoare mai mult ca oricare alt factor. Nu e de mirare ca astazi in bisericile populatiei de culoare se vorbeste mai mult despre familie si casatorie si impotriva promiscuitatii si "diversitatii" sexuale ca in celelalte biserici. Din anii 60 studiile privind corelatia dintre casatoria si familia intacta si bunastarea copiilor la toate nivele au devenit tot mai numeroase si toate, fara exceptie, continua sa confirme acest adevar universal. In 2015, de exemplu, un studiu intitulat Family Structure a ajuns la aceasi concluzie: copiii crescuti in familii intacte se dezvolta cel mai bine si armonios. Deci, nu interventia statului ori educatia parentala sunt cheia succesului bunastarii copilului ci parintii lui si integritatea si stabilitatea familiei si casatoriei. [Detalii: https://www.childtrends.org/wp-content/uploads/2015/12/59_Family_Structure.pdf]
 
In Occidentul zilelor noastre casatoria si familia naturala sunt vazute negativ si sunt identificate ca fiind cauza principala a nefericirii adultilor si a multor probleme cu care se confrunta copiii si adolescentii. Nu tocmai. Perspectiva aceasta, devenita dogma a statului secular occidental, e gresita. Dupa cum se vede, studii fara numar continua sa confirme ca familia si casatoria naturala sunt solutia, nu cauza, multora din problemele cu care copiii si adolescentii se confrunta. Casatoriile statornice  si durabile sunt bunuri sociale si personale care contribuie la fericirea, stabilitatea, bunastarea si dezvoltarea armonioasa si de lunga durata a parintilor si copiilor.  Statul roman are deci obligatia sa sprijine si sa fortifice institutiile garantoare ale bunastarii copiilor: familia si casatoria naturala.
 
In acest sens, e bine ca Romania sa se inspire nu din modelele sugerate de SNEP ci din altele Dam citeva exemple recente. In Danemarca a fost abolit divortul instantaneu. Cuplurile trebuie sa astepte 90 de zile de la inregistrarea actelor de divort pina la acordarea divortului tocmai pentru a da ocazia sotilor sa-si re-evaluaze simtamintele si sa se razgindeasca. In China, o provincie chineza a instituit formulare pentru cei care cer divort pentru a intelege cauzele divortului si a-l preveni. In Australia, statul aloca anual milioane de dolari pentru consilierea cuplurilor si prevenirea divortului. In Australia, divortul cauzeaza daune de sute de milioane de dolari anual si, in plus, afecteaza negativ copiii. Statele Unite fac la fel. In 2005 a fost infiintat The Ofice of Family Assistance (Biroul asistentei familiei). Anual Biroul aloca 150 de milioane de dolari pentru prevenirea divortului, intarirea relatiilor de cuplu si rezolvarea amiabila a disputelor din familii pentru a preveni divortul. Programul a fost un succes. Rata divortului in America a scazut. Cuplurile sunt invitate sa participe la cursuri voluntare de imbunatatire a relatiilor de cuplu. Un studiu tocmai publicat a examinat functionarea acestui program in El Paso, Texas. Conform lui, la un an dupa ce sotii au participat la cursuri, sotii se intelegeau mai bine, lucrurile mergeau mai bine in familie, copiii erau mai fericit, si implinirea in viata de cuplu era mai satisfacatoare. [Detalii: https://www.realclearpolicy.com/articles/2018/06/15/marriage_family_are_key_to_social_outcomes_110674.html]
 
Un parinte ingrijorat - Lugoj
 
Incheiem comentariul de azi cu un mesaj din partea unei cititoare din Lugoj. Cum spuneam la inceput, pe parcursul ultimei sapiamini am primit multe mesaje din partea publicului privind subiectul de azi. Publicam unul dintre ele.
 
Buna seara. Am primit un mesaj pe un grup al profesorilor, despre propunerea Ministerului Educatiei de a introduce un tip de educatie care sa schimbe "mentalitatile conservatoare si traditionale" ale parintilor in Romania. Probabil ca si dumneavoastra atit aflat despre aceasta, dar imi fac si eu datoria de constiinta, in ideea ca prin buletinul acesta al dumneavoastra se poate ajunge la mult mai multi parinti care sa ia pozitie concret, prin raspuns scris, decat as putea eu sa anunt de la persoana la persoana. Sunt sigura ca veti face cel mai potrivit lucru in legatura cu tema aceasta, care provoaca o stare de urgenta, avand in vedere ca subiectul e in dezbatere publica pana in 10 iulie.  "Ministerul Educației Naționale a publicat zilele trecute o propunere privind Strategia Națională de Educație Parentală. Ea este supusă dezbaterii publice până în data de 10 iulie 2018. https://edu.ro/consultare-publică-strategia-națională-de-educație-parentală-2018-2025-proiect(era până azi - n.r.)
 
Ce conțin: Părinții trebuie să renunțe la mentalitătile conservatoare. La nivelul percepției largi, în accepțiunea conservatoare, respectarea legilor morale produce efecte pozitive, nerespectarea lor produce efecte negative. Această viziune trebuie eliminată. (Pagina 3) Copiilor li se va prezenta o nouă idee de familie, care poate insemna ORICE combinație de persoane, eliminând modelul natural, întrucat familia este "o constelație de idei, imagini si terminologii, creată si recreată permanent de practicile socio-culturale”. (Pagina 3) Copiii trebuie sa aibă "respect pentru diversitate”. Prin conceptul extins de diversitate se va putea înțelege și mult vehiculata idee de diversitate sexuală: comportamentul heterosexual si homosexual vor fi prezentate ca două alegeri valide de viață, fără nici o diferentă între ele. (Pagina 23). În viziunea Ministerului, lipsa de reacție a părinților va fi interpretată ca o acceptare a strategiei propuse. Daca vă pasă, exprimați-vă opiniile la adresa de email unde Ministerul așteaptă opiniile noastre:  dezbateripublice@edu.gov.ro.. Sa dea Dumnezeu fie de folos tot ceea ce intreprindeti! Cu respect. Lugoj.