La început de an școlar, ActiveNews începe un serial pentru... părinți. Pentru că părinții de azi se confruntă cu probleme și temeri care nu existau pe vremea părinților noștri, e momentul să ne comportăm ca atare.
 
Psihologul Nicoleta Vascan ne va spune, cu sinceritate și cu blândețe, ce putem face pentru ca mâine-le copiilor noștri să fie mai bun. (Mihai Șomănescu)

ImunoMedica


Nu cunoaștem numărul acestor copii, așa cum nu știm exact nici câți români se află astăzi în afara granițelor țării. Ultima statistică realizată de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului (ANPDC) arată că 91.400 de copii români au părinții plecați la muncă în străinătate. 

Dintre aceștia, 20.667 au rămas singuri în țară, fără de ambii părinți. Alți 12.437 au unicul părinte susținător plecat la muncă în străinătate. Sunt copii care trăiesc precum orfanii. Deși părinții lor trăiesc și sunt departe de ei, tocmai pentru a le asigura lor o viață mai bună. Amanetându-le prezentul și copilăria, pentru iluzia unui viitor. 

Astăzi, 30.613 dintre copiii rămași fără niciun părinte în țară sunt în îngrijirea rudelor de până la gradul IV. 500 de copii au ajuns în centrele de plasament, iar 337 la un asistent maternal. 201 copii sunt la mila vecinilor sau în voia sorții, fără nicio măsură de protecție.

   Total copii rămași acasă
ai căror părinți sunt plecați
la muncă în străinătate
Total copii ce provin din familii
în care ambii părinți sunt plecați
la muncă în străinătate
 
Total copii ce provin din familii
în care părintele unic susținător
este plecat la muncă în străinătate
 
 Martie 2008  98.194  30.591  10.312
 Martie 2009  91.232   28.447  10.995
 Martie 2010  87.240  26.232  10.976
 Martie 2011  85.576  25.048  10.879
 Martie 2012  83.474  24.005  10.587
 Martie 2013  82.073  23.312  10.375
 Martie 2014  80.959  22.261  10.194
 Martie 2015  81.725  21.847  10.479
 Martie 2016  91.400  20.667  12.437

„Migrarea forței de muncă a ajuns să devină pentru România o problemă fundamentală, se resimte în plan politic, economic, social dar, cu cât efectele acestui fenomen își fac resimțite profund prezența înlăuntrul fiecăruia dintre noi, atunci vorbim de o criză de identitate a neamului românesc”, atrage atenția psiholog Nicoleta Vascan. 

Ce efecte are, pentru un copil, separarea de părinții săi? „S-a întâmplat chiar zilele trecute să am la cabinet un copil, un băiețel crescut de bunica sa. Avea toate manifestările unui tablou clinic specific depresiei. Copilul are 10 ani! Care era povestea de viață a lui? Una firească, ai putea spune, pentru societatea contemporană pe care o brodăm zi de zi, fiecare dintre noi, cetățenii acestei țări. Părinții lui plecaseră în străinătate de când el avea un an.  A plecat mama mai întâi, peste ceva vreme a plecat și tatăl, el a rămas cu bunicii. La un moment dat, copilul a fost luat de către părinți în acea țară europeană. Copilul însă a spus că nu se poate adapta – la cinci anișori -, condițiilor de acolo. L-au adus înapoi în țară, copilul a rămas la bunici, iar părinții sunt în continuare acolo, în acea țară străină. Îi trimit cadouri, și copilul când le primește plânge și a ajuns să dezvolte manifestări specifice depresiei de tipul tristețe profundă, lipsă de poftă de viață, lipsă de motivație în a învăța, în a se juca. El nu se mai joacă cu copiii. Se retrage într-un colțal casei și scrie poezioare, scrisorele părinților.” 

Psihologul are un mesaj pentru toți acei părinți plecați la muncă în străinătate care și-au lăsat copiii acasă. „Vă rog din suflet: considerați necesitatea, nevoia imperioasă a copilului dumneavoastră de a fi cu dumneavoastră. În primii șapte ani de viață ai copilului se formează, se structurează personalitatea acestuia. Este foarte importantă prezența mamei, să știți! Studiile psihologice confirmă cum că mult mai importantă este viziunea mamei și relaționarea mamei cu copilul pentru că ea, pare-se, a ajuns să cunoască mecanismele psihice ale copilului său mai mult decât tatăl.
 
Dacă mama nu este prezentă fizic lângă copilul ei, credeți-mă, vă vorbesc din perspectiva lucrului cu astfel de cazuri la cabinet, nimic nu mai poate îndrepta ceea ce a fost stricat în copilărie, prin lipsa prezenței părintelui. Să ajungă un copil de 10 ani să dezvolte depresie este inuman. Caracteristica afectivă a copilăriei ar trebui să fie bucuria. Acesta este firescul copilăriei: bucuria. Vă rog mult, dragii mei, să înțelegeți cum că important pentru fiecare dintre noi este să comunicăm. Și cea mai la-ndemână formă de comunicare este prin intermediul iubirii. Vă rog mult, așadar, dacă sunteți plecați în străinătate și nu puteți să reveniți  acasă, din diverse motive, căutați să vorbiți cu copiii dumneavoastră, zilnic. Există atâtea variante de comunicare pe care tehnologia le permite: skype, facebook, whatsup-ul…
 
Vorbiți cu copilul dumneavoastră, permiteți-i să vă vadă, nu-l abandonați în brațele bunicilor, pentru că s-ar putea să nu mai găsiți nimic atunci când ajungeți acasă, și când spun asta mă refer la statisticile dureroase din România, care ne povestesc despre rata crescândă a sinuciderilor în rândul copiilor ai căror părinți sunt plecați în străinătate. Dacă nu ați stiut cum că pentru copilul dumneavoastră singura persoană importantă din această lume sunteți dumneavoastră, mama sau tatăl lui, vă rog mult, vă spun, din postura psihologului care lucrează cu astfel de cazuri, faceți tot posibilul pentru a reveni în inima copilului dumneavoastră! Pentru a reveni în forma fizică, prezentă, și nu doar ca amintire. Altfel, credeți-mă, nu există tratament care să amelioreze, darămite să vindece, rana profundă din inima unui copil, pe care un părinte a generat-o.”
 
Nicoleta Vascan:  
 
„Migrarea forței de muncă a ajuns să devină pentru România o problemă fundamentală, se resimte în plan politic, economic, social dar cu cât efectele acestui fenomen își fac resimțite profund prezența înlăuntrul fiecăruia dintre noi, atunci vorbim de o criză de identitate a neamului românesc. 

Dragii mei, s-a întâmplat chiar zilele trecute să am la cabinet un copil, un băiețel crescut de bunica sa. Avea toate manifestările unui tablou clinic specific depresiei. Repet: copilul are 10 ani! Care era povestea de viață a lui? Una firească ai putea spune pentru societatea contemporană pe care o brodăm zi de zi, fiecare dintre noi, cetățenii acestei țări. Părinții lui plecaseră în străinătate de când el avea un an.  A plecat mama mai întâi, peste ceva vreme a plecat și tatăl, el a rămas cu bunicii. La un moment dat copilul a fost luat de către părinți în acea țară europeană. Copilul însă a spus că nu se poate adapta – la cinci anișori -, că nu se poate adapta condițiilor de acolo. L-au adus înapoi în țară, copilul a rămas la bunici, iar părinții sunt în continuare acolo, în acea țară străină. Îi trimit cadouri și copilul când le primește plânge și a ajuns să dezvolte manifestări specifice depresiei de tipul tristețe profundă, lipsă de poftă de viață, lipsă de motivație în a învăța, în a se juca. El nu se mai joacă cu copiii. Se retrage într-un colț al casei și scrie poezioare, scrisorele părinților. 

Acestea fiind spuse dragii mei, dincolo de a judeca pe cineva, pentru că știu că fiecare dintre noi avem lupta noastră personală, vă rog mult – și acum mă adresez părinților plecați în străinătate, care și-au lăsat copiii acasă -, vă rog din suflet: considerați necesitatea, nevoia imperioasă a copilului dumneavoastră de a fi cu dumneavoastră. În primii șapte ani de viață ai copilului se formează, se structurează personalitatea acestuia. Este foarte importantă prezența mamei, să știți. Studiile psihologice confirmă cum că mult mai importantă este viziunea mamei și relaționarea mamei cu copilul pentru că ea pare-se a ajuns să cunoască mecanismele psihice ale copilului său mai mult decât tatăl. Dacă mama nu este prezentă fizic lângă copilul ei, credeți-mă , vă vorbesc din perspectiva lucrului cu astfel de cazuri la cabinet. Nimic nu mai poate îndrepta ceea ce a fost stricat în copilărie, prin lipsa prezenței părintelui. Să ajungă un copil de 10 ani să dezvolte depresie este inuman. Caracteristica afectivă a copilăriei ar trebui să fie bucuria. Acesta este firescul copilăriei: bucuria. Vă rog mult, dragii mei, să înțelegeți cum că important pentru fiecare dintre noi este să comunicăm. Și cea mai la-ndemână formă de comunicare este prin intermediul iubirii. Vă rog mult, așadar, dacă sunteți plecați în străinătate și nu puteți să reveniți acasă, din diverse motive, căutați să vorbiți cu copiii dumneavoastră, zilnic,  există atâtea variante de comunicare pe care tehnologia le permite: skype, facebook, whatsup-ul…
 
Vorbiți cu copilul dumneavoastră, permiteți-i să vă vadă, nu-l abandonați în brațele bunicilor, pentru că s-ar putea să nu mai găsiți nimic atunci când ajungeți acasă și când spun asta mă refer la statisticile dureroase din România care ne povestesc despre rata crescândă a sinuciderilor în rândul copiilor ai căror părinți sunt plecați în străinătate. Dacă nu ați știut cum că pentru copilul dumneavoastră singura persoană importantă din această lume sunteți dumneavoastră, mama sau tatăl lui, vă rog mult, vă spun, din postura psihologului, care lucrează cu astfel de cazuri, faceți tot posibilul pentru a reveni în inima copilului dumneavoastră. Pentru a reveni în forma fizică, prezentă și  nu doar ca amintire. Altfel, credeți-mă, nu există tratament care să amelioreze, darămite să vindece, rana profundă din inima unui copil pe care un părinte a generat-o". 


GENERATIA AUTIZATA - Reportaj TVR despre... de medialert

Documentar TERIBIL despre efectele NOCIVE ale ecranului asupra copiilor. Ce RISCĂ părinții care-și uită copiii în fața televizorului sau a tabletei



2% din impozitul pe salariu
Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și sprijinirea directă a siteului ActiveNews România, nu către stat. Companiile de publicitate și multinaționalele nu ne iubesc. Ajută-ne să luptăm în continuare pentru cele ce-ți sunt dragi: Familia, Credința și Țara.

Descarcă formularul și depune-l la agenția ANAF de care aparții până pe 31 iulie.