ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Absolut rușinos! „Olimpicii internaționali la Matematică au fost ținuți o oră pe aeroport la întoarcerea de la Tokyo, ca să vină Ligia Deca sa-i felicite", după care li s-a transmis că „este obosită și nu mai poate să treacă”, a dezvăluit Pavel Ciurea, dublu medaliat cu aur la OIM, acum întors de la Londra, încununat din nou cu aur, scrie Cotidianul. Familia Ortodoxă i-a luat un interviu despre performanțele sale:
 
Miza matematicii este să dezvolte gândirea

Ne amintim de Pavel Ciurea, cel mai tânăr membru al echipei române la Olimpiada Internațională de Matematică din Japonia 2023, care încă de la prima participare a obținut medalia de aur. Competiția de anul acesta a avut loc în Marea Britanie, unde Pavel a reușit să repete performanța, aducând acasă aurul olimpic, pentru a doua oară consecutiv.

Stăm de vorbă cu Pavel despre experiența de anul acesta, despre ce înseamnă repetarea unei asemenea performanțe și despre rosturile profunde ale matematicii. (T.P.)

- A fost greu să păstrezi aurul olimpic?
- A fost foarte greu! A fost mult, mult mai greu decât anul trecut, când a trebuit să lucrez pentru a ajunge pe această poziție. A fost mult mai greu să mențin același nivel de motivație pentru același rezultat.

- Ce a presupus acest efort din partea ta?
- Anul trecut îmi era clar ce trebuia să fac, aveam un program destul de fix, știam că trebuia să muncesc enorm de mult, ca să intru în echipă, pentru că toți cei șase elevi care fuseseră cu un an în urmă la Olimpiada Internațională de Matematică (IMO) încă puteau să se califice, iar în 2022 echipa noastră scosese un rezultat foarte bun. Cel mai bun din ultimii 25 de ani. Și atunci știam că trebuie să lucrez foarte mult. Mă trezeam la ora șapte și lucram toată ziua. Anul acesta însă, programul a fost mai variabil, dar în medie am lucrat câte 7-8 ore pe zi la matematică pentru a mă menține la același nivel. În anumite zile lucram 12-14 ore, în altele, mai lejer, câte 3-4 ore, mai ieșeam și pe-afară.

- Reușești să faci și alte lucruri, să îmbini și alte domenii, să te întâlnești cu prietenii?
- Partea cu sociabilitatea este clar importantă, dar nu am înțeles niciodată de ce se pune accent pe a fi multilateral. Este imposibil să te dezvolți pe mai multe domenii, pentru că, odată ce faci o asemenea performanță într-un domeniu, este destul de clar că vei lucra într-o sferă apropiată. În cazul meu, să zicem, nu neapărat în domeniul matematicii, dar mă pot extinde maxim spre economie, informatică, fizică.
Și dacă îi ascultăm pe toți sportivii de performanță, de pildă, pentru că în general lumea la ei se uită, nu la noi, care facem școală – ei nu fac și înot, și fotbal, și tenis. Se ocupă de sportul pe care și l-au ales, iar restul rămâne în plan secundar. Nu am auzit pe nimeni să se ducă la Lionel Messi și să-l întrebe: „Messi, tu ai mai făcut și matematică la viața ta?” Messi face fotbal și atât!

- Anul trecut România a fost pe locul patru, iar anul acesta a ajuns pe locul doisprezece. Cum apreciezi această situație?
- Aici există mai mulți factori. Pentru România, totuși, acest loc 12, excluzând ultimii doi ani în care echipa noastră a fost absolut incredibilă, este cel mai bun rezultat din ultima perioadă. În 2019 a fost pe locul 33, în 2021, pe locul 27, adică oricum, locul 12 de anul acesta nu este deloc rău. Apoi, mai există și o problemă legată de subiecte. La olimpiadă există patru mari domenii din care se dau subiectele: algebră, teoria numerelor, combinatorică și geometrie. Din păcate, programa de liceu în România cuprinde în principal algebră, facem analiză, și lucruri care nu se prea dau la olimpiadă. La pregătire, desigur, nu facem doar programa școlară, dar avem și olimpiada națională de matematică, fără de care nu poți accede la olimpiada internațională, și atunci trebuie să înveți și pentru ea. Și ceea ce ai învățat pentru olimpiada națională nu are nici o legătură cu olimpiada internațională. Așa se face că anul acesta ne-au picat niște subiecte care ne-au dezavantajat ca țară. Noi, românii, în general, suntem foarte buni la algebră, la geometrie, dar la combinatorică mai scârțâim. Anul acesta a contat foarte mult combinatorica și de aceea rezultatele au fost mai slabe.

- De ce nu se ajustează pregătirea voastră în funcție de cerințele concursului?
- Din păcate, nu există un program centralizat cu profesori care să ne pregătească special pentru olimpiada internațională, și atunci fiecare olimpic alege ce lucrează și vedem ce se întâmplă la concurs. Există însă și țări care au programa școlară adaptată după modelul IMO, și acest lucru se vede în rezultate.

- De ce există totuși această diferență de abordare între olimpiada națională de matematică și IMO?
- Diferența ține de faptul că aceasta este materia școlară în România, iar Ministerul Educației este implicat în olimpiadele naționale, pe care le organizează, așa că sunt obligați să dea subiecte din materia școlară. Materia la IMO este mult mai puțină și se bazează mai mult pe gândire decât pe formule, și atunci fiind diferența aceasta de materie, apar și aceste diferențe la rezultate.

- Înțeleg de aici că rezultatele voastre sunt de-a dreptul extraordinare, în condițiile în care nu există o pregătire sistematică a echipei României.
- Așa este! Există țări care investesc mult mai mulți bani și încă au rezultate mult mai slabe decât ale noastre, dar având în vedere cât investesc, probabil la un moment dat vor beneficia și de rezultate. Și la noi, cât timp credeți că vor mai avea elevii motivație, dacă nu sunt ajutați? Dacă ne uităm la generațiile mai mici, rezultatele încep să devină din ce în ce mai proaste la actualele clase a VII-a și a VIII-a, iar generațiile acestea or să ajungă și ele în locul nostru în câțiva ani.
În orice caz, este destul de complicat să concurezi cu țări care au săptămâni, luni de pregătire specială pentru IMO, și care au un program care le favorizează canalizarea pe materia de la olimpiadă. Trebuie să te canalizezi pe domeniul pe care vrei să faci performanță. Nu poți să stai 7-8 ore la școală, să mai faci și teme acasă și apoi să te mai pregătești și pentru IMO! Nu poți concura cu chinezii care, cu doi-trei ani înainte de participarea la IMO, nu mai trec pe la școală. Merg la centre de pregătire specială și fac doar matematică. E imposibil să faci față concurenței fără un pic de ajutor.

- Ce ai face, dacă ai putea să schimbi ceva în felul cum se predă matematica în România?
- Ceea ce mi se pare important este să trezim curiozitatea elevului, mai degrabă decât să-i băgăm informații pe gât. Odată ce înveți adunarea și înmulțirea, care sunt absolut necesare, în tot ce urmează este vorba de dezvoltarea gândirii. Cei mai mulți nu vor folosi niciodată în viață matematica care li se s-a predat în școală. Esențial însă este să găsești o cale de a dezvolta gândirea prin matematică, or acest lucru chiar te va ajuta în viață. Ceea ce constat eu este că modul de predare a matematicii în școala românescă nu contribuie la dezvoltarea gândirii. În actuala abordare, pregătirea la matematică presupune multă toceală. E ca atunci când te pregătești la istorie învățând pe de rost anii, fără a înțelege, să zicem, geopolitica fenomenului. Ai învățat niște formule, iar apoi le aplici la examen. În matematică, nu este vorba despre asta. Exercițiul acesta al rezolvării problemelor este foarte important în sine. Poate mulți se gândesc la ce mă ajută pe mine să rezolv probleme. Ei bine, matematica te ajută să dobândești un mod de gândire – problem solving.

Îmi aduc aminte că eram în gimnaziu și dădeam teste în fiecare săptămână la fiecare materie și trebuia să învăț mult pe de rost. La un moment dat, stilul acesta mă termina psihic, simțeam că tot efortul este degeaba. Învățam la istorie, la geografie și peste două săptămâni nu mai știam nimic. Mă întrebau ai mei: „Zi-mi și mie despre ce ai învățat acum două săptămâni!”. Nu mai știam nimic, erau niște informații pe care le uitam imediat! Și, din păcate, nu se întâmplă acest lucru doar la materii la care se pretează, să zicem, toceala, ci la toate materiile.

Cel puțin la matematică este vorba de un lanț de informații care se tot extinde. Mai întâi pui adunarea în lanț, după adunare pui înmulțirea și tot așa. Odată ce știi înmulțirea, poți să vezi și exponențiala. Avem un lanț logic care tot crește. Și dacă tot înveți pe de rost fără să înțelegi, la un moment dat lanțul se rupe în spate. S-a terminat.
Elevii spun: „E greu, eu nu pot să fac față!”. Se ajunge aici, pentru că ai nevoie de un lanț logic, toate lecțiile sunt legate între ele. La matematică trebuie să știi dinainte, ca să poți să avansezi. Odată ce ai uitat ceva, trebuie să recuperezi, trebuie s-o iei de la zero. Și de aceea este important ca elevii să înțeleagă aceste lucruri logic, pentru că nu poți să reții pe de rost 12 ani de informații, fără să uiți niciodată nimic. Este imposibil!

Interviu realizat de Tatiana Petrache