Mihai Târnoveanu, președintele Asociației Calea Neamului, a fost cenzurat prin suspendarea temporară a contului de Facebook, din cauza unor denunțuri anonime, pentru o simplă postare cu amintiri despre bunica lui și partizanul basarabean Ion Amariei. 

„Povestirile bunicilor încalcă „standardele comunității”: blocat 30 de zile pe contul Mihai Sorin Tîrnoveanu din cauza acestui text (...) Ce să facem...istoria nu a fost scrisă cu panseluțe și ghiocei, ci cu luptă si suferință. Mergem înainte, cu Dumnezeu înainte pentru Biruința Neamului Românesc. Împreună”, a scris Mihai Târnoveanu, luni seară, pe un cont alternativ de social media.

Redăm mai jos un fragment din povestirea care i-a atras 30 de zile de sancțiune din partea Facebook:

„– Ioane, cu mâna mea dreaptă făcătoare de cruce, iti dau toporul asta, ca atât mi-au mai lasat bolșevicii, dă-le în cap satanelor, căci altfel nu ne vor lăsa să traim.

Cu aceste cuvinte l-a întâmpinat bunica mea pe Amariei Ion, învățătorul din satul vecin de pe celalalt mal al Prutului, venit in Bădărăi, com. Bivolari, să vadă cu ochii lui urgia de care auzise. Imediat după război, în jur de cinzeci de soldati rusi, condusi de un civil care vorbea stricat românește, au năvălit pur si simplu în sat cu gând de crimă si jaf.

In micul cătun nu mai rămăseseră decat femei, copii si bătrâni, barbatii în putere fie muriseră pe front, fie "călătoreau” cu trenul fără geamuri spre Siberia, după ce sovieticii ne deveniseră ”aliați”. Unul dintre acesti "pasageri” a fost si bunicul meu Gheorghe care a reușit să sară din tren, dar s-a întors acasă mult mai târziu, stând câteva luni ascuns prin păduri. Norocul sătenilor din Bădărăi a fost că prin intermediul unui fiu de țăran ce se îndragostise de o rusoaica din Partid, aflaseră din timp de acestă incursiune mârsavă.

Majoritatea părăsise localitatea, iar unii isi săpaseră adaposturi sub pământ, prin spatele gradinilor, luandu-si cu ei strictul necesar pentru a supravietui cateva zile; bunica-mea isi luase cu ea si un topor. Era femeie însemnata în sat, avea "puteri”, după cum spuneau taranii, stia într-un fel anume să meargă pe sub apă pentru a prinde cu usurinta pesti, dezlega de deochi pe oricine, vorbea cu păsările și animalele precum cu oamenii, tesea la război modele minunate, dupa cum puteti vedea si în poză, stia să scrie si să citeasca perfect, desi nu călcase pe la scoli, si mai ales credea nelimitat în Hristos, de până si popa din sat ii cerea sfaturi în cele bisericesti.

Inainte de război, fratele ei mai mic care ajunsese cât de cât instărit si om cu carte, vruse să o mute cu el la București, să o facă croitoreasă pentru negustori, dar bunica îi spuse că mai bine îi croiește lui vreo două palme peste cap decât să-si lase satul si biserica, care zicea ea că avea undeva o grindă groasă de pe vremea lui Stefan cel Mare si Sfânt. Ea însăși se simțea grindă pentru satul ei cu dealuri, apă si lut, din care țăranii făceau chirpici (cărămizi) pentru case.  

Rușii răseseră tot dupa desantul lor. La câteva case puseseră foc, în urma nu mai rămase nici urma de animal, porci, vite, oi, tot ce mai aveau oamenii prin gospodarii fusese luat, furat mai bine zis.

Dar nu acest lucru a durut-o cel mai mult pe femeie atunci cand a iesit din adăpost”.

Articolul „Bunica mea și partizanul basarabean Ion Amariei”, scris de Mihai Târnoveanu, poate fi citit integral pe pagina web Mihaitirnoveanu.ro

Utilizatorii care doresc să aibă o experiență diferită de cenzura și turnătoria încurajate de Facebook au la dispoziție o nouă platformă de socializare, lansată anul acesta în Grecia. Sotiras a dezvoltat, între timp, inclusiv o aplicație pentru telefoane smart, încercând să constituie o alternativă viabilă pentru cei care doresc să se mute de pe arhicunoscutele rețele de socializare.