Lupta anticorupție din România europeană– prin „europeană” înțelegând calitatea de stat membru al Uniunii Europene – a dobândit, încă de la începuturile sale, și dimensiunea unui „circense sine panem”, prin dezvăluirile „pe surse judiciare” a unor probe incendiare din dosarele anticorupție.

Discuțiile, înregistrate „ambiental”, dintre diferiți membri ai mafiei politico-economice care jefuiește România de peste două decenii, stenogramele, probele din dosare dezvăluite presei de surse binevoitoare care „doresc să-și păstreze anonimatul”, au făcut deliciul publicului, într-un circ scandalos, dar lipsit de pâine, adică de un folos real și imediat pentru societate. Aceasta pentru că dezvăluirile s-au transformat, în multe situații, fie în instrumente de luptă politică, fiind utilizate de unii politicieni împotriva adversarilor politici, fie în instrumente de manipulare a electoratului, mai ales atunci când dezvăluirile „pe surse” din dosarele de corupție aflate în lucru s-au făcut în preajma sau chiar în timpul campaniilor electorale.

Recentul scandal din dosarul DNA în care Lia Olguța Vasilescu, primarul PSD al Craiovei, este acuzată pentru mai multe presupuse fapte de corupție, scandal provocat de așa-zise amenințări cu moartea la adresa unui denunțător, readuce în discuție această problemă, mult mai veche și deocamdată, nerezolvată, cu care se confruntă lupta anticorupție, anume aceea a libertății de exprimare și accesului la informații în dosarele DNA.

Presa românească este infestată de manipulări operate prin folosirea unor bucăți de probe din dosarele anticorupție. Dacă folosim google.ro, vom afla probabil că nu există politician important, inculpat într-un dosar de corupție, despre care „sursele”să nu fi „scăpat” către presă fie o înregistrare ambientală, fie o stenogramă, fie vreo probă foto sau video etc. Inevitabil, vom afla probabil că cei mai mulți dintre politicienii inculpați s-au folosit, la rândul lor, de mass-media pentru a se apăra și pentru a lansa acuzații, de aceeași factură, împotriva adversarilor politici bănuiți că ar fi în spatele denunțurilor ori declanșării anchetei penale.

Un circ penibil, dar care ne obligă să ne întrebăm, cu seriozitate: care ar fi limita exercitării libertății de exprimare a celor implicați într-un dosar de corupție și concomitent a accesului la informațiile din dosarele DNA?

Cine poate să exercite aceste libertăți civice?

Doar procurorii, când fac „dezvăluiri” din dosare, fie oficiale, prin comunicate de presă, fie, mai controversat, prin stenograme, înregistrări ambientale și alte probe din dosare „scăpate” către presă de anonimele "surse judiciare", totul sub pretextul informării opiniei publice?

Doar inculpații în dosarele DNA, prin declarații publice, pe rețele de socializare, prin participarea la „talk-show”-uri în studiourile televiziunilor prietene sau mercenare?

Doar martorii/denunțătorii din dosare, prin declarații publice, pe rețelele de socializare, prin interviuri în presa amică/inamică politicienilor anchetați în dosarele respective?

În definitiv, nu cumva libertatea de exprimare și accesul la informații în dosarele DNA trebuie să fie exercitate de toată lumea, fără discriminare, legal și moral? Sau tot legal și probabil, identic de moral, nu cumva ar fi mai bine ca aceste drepturi, exercitate în legătură cu dosarul de corupție, să fie suspendate pentru toți cei implicați – procurori, inculpați, denunțători, martori, avocați etc. – și ceea ce se afirmă public să nu influențeze în vreun fel nici ancheta penală și nici instanța de judecată?

Se află exercitarea acestor drepturi, de către cei implicați în dosare de corupție, în concordanță cu independența Justiției sau dimpotrivă, ea afectează independența procurorilor/instanțelor de judecată, precum și dreptul la dreaptă și corectă judecată a celor anchetați/judecați?

Sunt întrebări la care merită să aflăm, cât mai repede, răspunsuri pertinente.

Cum spuneam, recentul scandal din dosarul de corupție în care este acuzată Lia Olguța Vasilescu, primarul PSD al Craiovei, a dezvăluit că exercitarea acestor drepturi este uneori controversată și poate afecta negativ desfășurarea corectă a anchetei penale și dreapta judecată a speței de către instanța de judecată.

Despre conținutul dosarului DNA al primarului Craiovei, publicul a aflat multe detalii, mulțumită „surselor” care au alimentat copios mass-media. Lia Olguța Vasilescu a făcut o declarație șocantă despre modul cum conținutul dosarului a fost făcut public:„Am primit rechizitoriul în data de 27 iulie, iar toată presa l-a primit în data de 19 iulie și spațiul public a fost invadat de materiale despre dosarul meu, iar eu nu am putut avea nicio reacție până la primirea rechizitoriului.”  

Dacă ceea ce spune LOV este adevărat, este grav, cel puțin din perspectivă morală, dacă nu cumva și legală, căci se poate suspiciona că vreo „sursă judiciară” a avut intenția de a pregăti opinia publică, de a determina o anumită stare de spirit, înainte ca rechizitoriul să fie oficial prezentat inculpatei Lia Olguța Vasilescu. Ajută un astfel de demers la realizarea unei anchete penale corecte și a cărei finalitate să fie aflarea adevărului și susținerea, cu probe solide, în fața instanței, a rechizitoriului întocmit de procurori? Sau cumva este vorba de o tactică de intimidare, de descurajare a persoanei inculpate, eventual a martorilor acesteia ori a complicilor, pentru a le diminua, cu ajutorul presiunii exercitate de opinia publică, în urma „dezvăluirilor”, capacitatea de apărare și de a obține declarațiile dorite de procurori? Într-un astfel de context, se mai respectă prezumția de nevinovăție, când prin „dezvăluiri” s-ar putea spune că se urmărește convingerea opiniei publice că cei inculpați sunt deja vinovați, deși nu au fost încă judecați de instanță?

În scandalul legat de dosarul de corupție în care este implicată LOV, a apărut un alt element interesant, anume utilizarea tot mai intensă și cu evidente intenții de manipulare a rețelelor de socializare. În apărarea sa, ca urmare a acuzațiilor făcute de denunțătorul Petru Becheru, președintele Asociației de Proprietari Romarta, Lia Olguța Vasilescu a postat pe pagina ei de Facebook, pentru a fi comentate de simpatizanți, fragmente din stenogramele discuțiilor dintre oficiali ai Primăriei Craiova și denunțător, pe care acesta din urmă le-a înregistrat și apoi, le-a predat către DNA, în susținerea denunțului. Evident că reacția susținătorilor lui LOV a fost una potrivnică denunțătorului, pe alocuri chiar cu violențe de limbaj, amenințări etc.

DNA a reacționat imediat și a sesizat Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând apărarea independenței sistemului judiciar față de declarațiile și materialele lansate în spațiul public de către Primarul Craiovei.

La rândul său, denunțătorul Petru Becheru s-a folosit intens de propria pagină de Facebook, dar și de mijloace, să le numim, „specifice”, cum ar fi înregistrarea convorbirilor purtate cu un alt personaj bizar, apărut în scandal, Gavrilă Tomiță, contabil la SC RAT Craiova SRL și așa-zis susținător al Primarului Craiovei, în disputa cu denunțătorul.

Facebook și comentariile postate la articolele favorabile fie denunțătorului Petru Becheru, fie inculpatei Lia Olguța Vasilescu, au devenit, în acest scandal, arme ofensive pentru cele două tabere, iar pentru DNA, au constituit motiv juridic pentru a solicita instanței ca LOV să fie să fie pusă sub control judiciar și eventual, să-i fie interzis să apară la emisiuni de televiziune și radio.

Bizară este intervenția, în scandal, a lui Gavrilă Tomiță, care declamă că este susținător al Primarului Craiovei, dar ale cărui fapte nu numai că nu o ajută pe LOV, ci dimpotrivă, îi fac rău, lăsând impresia că aceasta și-a mobilizat susținătorii pentru a face presiune, cu amenințări, asupra denunțătorului Petru Becheru.

DNA s-a folosit din plin de aceste fapte, într-o interpretare a situației cu exces de zel și „in extremis”, argumentând la instanță cererea de punere sub control judiciar a inculpatei Lia Olguța Vasilescu, prin referire la modul în care aceasta și-a exercitat libertatea de exprimare și accesul la informațiile din dosar: „a încercat discreditarea martorului denunțător, publicând o fotografie a acestuia și formulând comentarii în legatură cu credibilitatea afirmațiilor acestuia. Ca urmare, martorul a fost jignit sau amenințat cu moartea de sute de persoane care au postat pe pagina de socializare a inculpatei Vasilescu Lia Olguta. În aparență aceasta a intervenit în discuții cerând decență, dar tot inculpata i-a incitat pe cei care comentau. O altă apreciere relevantă în poziția adoptată de inculpată este cea referitoare la alți martori audiați în timpul urmăririi penale, potrivit căreia susținătorii săi vor avea posibilitatea, în continuare, în mediul ales pentru comunicare de inculpată, să îi cunoasca pe oamenii de afaceri care ar fi denunțat-o calomnios, sugerând astfel indirect că va face publice date despre aceștia.” Procurorii DNA pun în discuție, prin urmare, modul în care inculpata Lia Olguța Vasilescu a comunicat, în spațiul public, despre situația ei în dosarul de corupție.

Foarte gravă, în afirmațiile procurorilor DNA, este referirea la faptul că denunțătorul Petru Becheru a fost amenințat cu moartea de sute de persoane (!). O amenințare cu moartea, explicită sau implicită, trebuie să constituie obiectul unui dosar penal. Prin urmare, dacă aceste amenințări cu moartea sunt reale, denunțătorul trebuie să facă plângere penală, iar procurorii DNA probabil că au dreptul și obligația să se autosesizeze, pentru că un martor din dosarul lor primește, public, astfel de amenințări.

...care amenințări rămân o chestiune serioasă, chiar dacă au fost exprimate pe vreo rețea de socializare sau comentariu la un articol de presă. Deocamdată, nu s-a auzit că au fost deschise dosare penale împotriva „sutelor de persoane” care „l-au amenințat cu moartea pe Petru Becheru”. Iar ca situația să fie și mai bizară, nici măcar împotriva lui Gavrilă Tomiță, despre care se afirmă că a amenințat explicit pe denunțător, nu se aude, la acest moment, că s-ar fi deschis dosar penal pentru amenințări la adresa unui martor dintr-un dosar de corupție.

În fața ofensivei juridice, dar și mediatice, a DNA și a denunțătorului Petru Becheru, inculpata Lia Olguța Vasilescu s-a apărat prin apelul la „dreptul constituțional al libertății de exprimare”, într-o declarație care se dorește a fi lămuritoare despre modul în care ea a folosit această libertate: „Ne așteptăm la represalii. Acest proces nu e despre apărarea Olguței Vasilescu, nici despre pretinsa apărare a unui denunțător, ci despre libertatea de exprimare, drept constituțional câștigat în Revoluția din decembrie. Pe toată durata urmăririi am înțeles să nu vorbesc despre dosar, nu am făcut publice date sau numele denunțătorilor. În schimb, și eu și dvs ne-am confruntat cu un val de informații pe surse judiciare, fie prin comunicatele de presă (ale DNA).”

În această luptă, aparent dusă în jurul chestiunii comunicării de informații, atitudini, opinii etc., a celor implicați în dosarul DNA în care Lia Olguța Vasilescu este inculpată pentru fapte de corupție, deocamdată instanța Tribunalului București a dat câștig de cauză inculpatei, respingând solicitarea DNA de luare a măsurii controlului judiciar împotriva acesteia.

Nu știu dacă Lia Olguța Vasilescu este vinovată sau nevinovată, dacă a comis sau nu a comis fapte de corupție, instanța va decide, iar până atunci i se aplică prezumția de nevinovăție.

Nu știu dacă denunțătorul Petru Becheru, un alt personaj al acestei telenovele de prost gust, este un tânăr idealist în luptă cu birocrația, politrucii și mafia politică ori dimpotrivă, este o persoană controversată, mânată în acest scandal de interese care încă nu pot fi lămurite, identificate.

Nu știu dacă Tomiță Gavrilă, cel care dă lecții de viață îmbibate de vagi amenințări și propuneri de pace către denunțător, este un susținător fanatic, abrupt în exprimări și cam fără simțul înțelegerii a ceea ce înseamnă să comunici în spațiul public ori dimpotrivă,este o persoană controversată care s-a implicat în scandal în temeiul unor interese care, iarăși, încă nu pot fi lămurite, identificate.

Nu știu dacă acest balet juridic pe care-l fac procurorii DNA, deocamdată învinși succesiv în instanțe de inculpata Lia Olguța Vasilescu, este o tactică menită să aducă, într-un final, victoria lor în instanță sau dimpotrivă, este dovada unui grav neprofesionalism, a unei superficialități bizare în instrumentarea probelor din dosar.

Ceea ce știu însă, este faptul că în lupta anticorupție, DNA și martorii săi, inculpații pentru corupție și susținătorii acestora, sunt pe cale să redefinească libera exprimare și accesul la informații în dosarele de corupție. Da, este extrem de dificil să vorbești despre anchetarea corectă – atât în temeiul apărării interesului public, dar și a prezumției de nevinovăție – și despre dreapta și corecta judecare, în instanță, atunci când te adresezi unei „mulțimi cu torțe” formată fie din susținătorii DNA, gata să-i execute pe inculpați înainte ca instanța să se pronunțe, fie din susținătorii celor inculpați, gata să desființeze DNA și să vâneze pe străzi pe procurorii care au îndrăznit să facă dosare idolilor politici ai acestei mulțimi.

Altfel spus, este dificil să comunici cu niște fanatici, însă democrația, dacă ne dorim să supraviețuiască, funcționează doar atunci când Justiția este pe deplin obiectivă, independentă și fără influențe de orice natură asupra actului de justiție.

Modul în care se comunică în dosarele de corupție – de către presă, DNA, denunțători, martori, inculpați etc. – ne spune, deocamdată, că democrația noastră este bolnavă, iar Justiția încă se luptă pentru a-și dobândi o deplină independență.Rămânem, prin urmare, martorii și victimele unui circ fără pâine, lupta anticorupție pe plaiurile mioritice, ca o jelanie amestecată cu înjurături balcanice, în spatele căreia, probabil, alții și în detrimentul nostru, negociază ce este adevărul...