ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Avocatul Ana-Corina Săcrieru vorbește, într-un text publicat pe site-ul juridice.ro, despre declarația președintelui CNCD,Asztalos Csaba, referitoare la pretinsa acuzație de discriminare adusă purtătorului de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, Vasile Bănescu

Aceasta explică faptul că declarația lui Asztalos Csaba cum că a vorbi despre familia naturală este chiar „mult mai grav decât a vorbi despre familia tradițională” este o limitare a dreptului la liberă exprimare ce poate avea efectul de paralizare a exercitării acestei libertăți.

Mai mult, avocatul Săcrieru spune că această declarație are un caracter „intimidant exercitat la adresa oricărui creștin care trebuie să înțeleagă din declarația președintelui CNCD că, dacă vorbește despre familia naturală compusă dintre un bărbat și o femeie ori despre educația fondată pe valorile perene ale Europei creștine, înseamnă că discriminează și poate fi reclamat la CNCD, fiind pasibil de sancționare.”
 
Iată textul integral, scris de Ana-Corina Săcrieru:

Ultimul caz de notorietate în societatea românească privind o acuzație de discriminare, respectiv pretinsa acuzație de discriminare adusă purtătorului de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, determină analiza unor aspecte juridice pe care le comportă declarația pe care președintele CNCD, dl. Asztalos Csaba a făcut-o referitoare la acest caz:

Premisa inițială de la care pornim este una mai mult democratică și mai puțin juridică, respectiv aceea că, într-un stat democratic și suveran poporul deține în mod real toate prerogativele garantate de Constituție. Coborând această premisă la nivelul inițiativei cetățenești calificată de dl. Asztalos drept intoleranță, notăm o a doua premisă, de această dată exclusiv juridică și care decurge din jurisprudența europeană: potrivit motivării CEDO în cauza Morice c. Franța (2015), în dezbaterile publice, limitarea dreptului la liberă exprimare poate avea efectul de paralizare a exercitării acestei libertăți.

Inițiativa civică semnată de 3 milioane de români este cea mai mare inițiativă cetățenească din istoria României și reprezintă reflexia unei dezbateri publice ce va fi închisă prin organizarea unui referendum.

A vorbi – de la nivelul Consiliului Național de Combatere a Discriminării – despre această inițiativă spunând că „din punct de vedere juridic, nu are niciun efect”, calificând-o „un subiect fals, neclar” și atrăgând atenția că a vorbi despre familia naturală este chiar „mult mai grav decât a vorbi despre familia tradițională” antamează – conștient sau nu – efectul paralizant al dezbaterii publice, legitimând totodată orice tip de etichetă aplicată milioanelor de români care nu au făcut decât să își exercite un drept garantat într-o societate democratică.

Potrivit motivării CEDO în cauzele Ollinger c. Austriei si Höfer și Annesc. c. Germaniei, expresiile și opiniile exprimate pe un subiect de interes public se bucură de un grad special de protecție, Statele având în aceste cazuri o marjă de apreciere limitată în restrângerea libertății de exprimare.

Or, pentru persoanele care ar dori să se exprime public în legătura cu acest subiect, calificările de mai sus pot fi percepute drept o restrângere impusă tocmai expresiei ei publice. Reamintim că este vorba despre o inițiativă civică având drept obiect protejarea familiei naturale întemeiate pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie prin definirea acesteia din urmă ca atare în disp. art 48 alin. (1) din Constituție, în contextul existenței și recunoașterii tuturor raporturilor de familie de fapt proteguite în mod concomitent și egal de disp. art. 26 din Constituția României. Acesta a fost considerentul Curții Constituționale a României atunci când a reținut – în Decizia nr. 580/2016 – că inițiativa nu aduce atingere drepturilor altor persoane.

Mai mult decât atât, coborând în planul materiei speciale a discriminării, constatăm că afirmațiile citate mai sus reprezintă veritabile etichete puse susținătorilor acestei inițiative: „fals”, „intoleranță”, etichete care legitimează orice discurs al urii împotriva acestora. A afla despre propria persoană că opțiunea ta de a ocroti căsătoria dintre un bărbat și o femeie te vulnerabilizează într-o asemenea măsură încât să fii etichetat într-un anumit fel ori să fii pasibil de săvârșirea unei discriminări, reprezintă o presiune și o vătămare evidentă. Notarea faptului că reacția mediatică este constantă în acest sens, fiind preluate toate aceste etichetări ale susținătorilor familiei naturale, pe deplin legitimate printr-o declarație ca aceea a domnului Asztalos, mută problema pe tărâmul calificării hărțuirii definite chiar de Ordonanța nr. 137/2000 ca fiind „orice comportament care duce la crearea unui cadru ofensiv”, în speța în discuție, un constant și public cadru ofensiv împotriva milioanelor de susținători ai familiei naturale. Aceasta poate reprezenta obiect de analiză juridică a unui caz atipic de hate-speech îndreptat împotriva unei majorități, respectiv majoritatea copleșitoare (87% potrivit unui sondaj CURS) a poporului român care concep căsătoria ca fiind uniunea dintre un bărbat si o femeie.

În egală măsură, analizând în această paradigmă atacul realizat prin această declarație și la adresa declarației publice făcute de reprezentantul Bisericii Ortodoxe Române bazată pe valori precum educația și familia, se constată caracterul intimidant exercitat la adresa oricărui creștin care trebuie să înțeleagă din declarația președintelui CNCD că, dacă vorbește despre familia naturală compusă dintre un bărbat și o femeie ori despre educația fondată pe valorile perene ale Europei creștine, înseamnă că discriminează și poate fi reclamat la CNCD, fiind pasibil de sancționare.

În aceste condiții, oprindu-ne aici cu observarea îngrădirii libertății de exprimare, ne întoarcem la primul termen din titlu și ne punem întrebarea în ce măsură atacul mediatic și instituțional astfel realizat împotriva familiei în România, nu reprezintă de fapt decât dezideratul suprem al propagandei anti-familie, pe deplin instaurat numai în măsura în care se asigură și concomitenta îngrădire a libertății de apărare publică a familiei naturale realizate prin iubirea întemeietoare dintre un bărbat și o femeie .