Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat astăzi, 27 februarie a.c., în cauza Hulpe și alții împotriva României, constatând o încălcare a art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

1. Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public și în termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședință poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia, în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanță când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției.

Reclamanții au pierdut procesele care s-au desfășurat în lipsa lor, în instanțe civile. Anunțurile despre procedurile judiciare le-au fost comunicate doar prin lipirea acestora pe o poartă sau pe un gard (denumită „citarea prin afișare”). Toți reclamanții, se spune în decizia CEDO, au argumentat, în recursurile lor ulterioare, că nu au fost informați cu privire la data procedurii judiciare, deoarece nu au primit niciodată înștiințarea din partea instanței. Dar plângerile lor au fost respinse de către instanțele judecătorești de apel, pe motiv că notificarea prin publicitate era prevăzută prin lege. În consecință, recursurile au fost respinse, fără examinarea fondului cauzelor.

Iată lista reclamanților de la CEDO și detaliile relevante despre cazurile lor:

1. Constantin Hulpe (născut la 1951, domiciliat în Germania). A solicitat anularea unui contract de vânzare încheiat cu un terț și a pierdut cauza pe fond (21 mai 2008) și în apel (15 decembrie 2008), iar decizia pronunțată în cadrul procedurii de recurs a fost comunicată avocatului reclamantului printr-o notificare publică; solicitantul nu a putut face recurs în termenul legal. Invocând deficiențele de procedură, reclamantul a făcut recurs după expirarea termenului și, în același timp, a solicitat prelungirea termenului de depunere a recursului (ambele respinse la 9 Octombrie 2009).

2. Valeria Dolha (născută la 1929, decedată la 14 februarie 2016, din Cluj-Napoca). Reclamanta a introdus o acțiune civilă solicitând despăgubiri pentru o pretinsă condamnare politică în regimul comunist. Hotărârea pronunțată de instanța de fond nu i-a fost comunicată personal, iar reclamanta nu a putut face recurs în termenul legal. Invocând deficiențele de procedură, reclamanta a făcut recurs după expirarea termenului și, în același timp, a solicitat prelungirea termenului de depunere a recursului (ambele respinse la 11 iunie 2010); pentru aceleași motive, a făcut un alt apel, pe chestiuni de drept (respins la 8 aprilie 2011).

3. Georgeta Stoian (născută în 1959, Slobozia). Reclamanta, parte într-un proces de succesiune, și-a pierdut partea de proprietate în urma procesului din prima instanță. Hotărârea i-a fost comunicată printr-o notificare publică, iar reclamanta nu a putut face recurs împotriva acestuia în termenul legal. Invocând deficiențele de procedură, reclamanta a făcut apel (respins la 10 ianuarie 2013).

4. S.C. VASTRANS S.R.L. (Focșani). Compania reclamantă a solicitat anularea unei decizii administrative prin care i-a fost retrasă licența de transport (acordată parțial, 3 aprilie 2012); toate părțile au făcut apel. Citarea societății reclamante pentru recurs s-a făcut prin notificare publică; societatea reclamantă nu a fost reprezentată în procedura de recurs, iar recursul său a fost respins (15 martie 2013). Compania reclamantă a solicitat anularea deciziei finale (cerere respinsă la 19 februarie 2014).

5. Viorel Stroe (născut la 1984, Baia Mare). Reclamantul a solicitat anularea raportului său de evaluare profesională. Acțiunea sa a fost respinsă de instanța de fond, dar decizia i-a fost comunicată reclamantului printr-o notificare publică. Reclamantul nu a făcut apel în termenul legal.  Invocând deficiențele de procedură, reclamantul a făcut recurs după expirarea termenului și, în același timp, a solicitat prelungirea termenului de depunere a recursului (ambele respinse la 19 iunie 2013).

CEDO a acordat câte 3.600 de EUR fiecărui reclamant cu titlui de daune morale și 438,29 EUR cu titlul de cheltuieli de judecată.

Din completul de judecată al CEDO a făcut parte și judecătoarea Iulia Motoc.